Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 5/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 4688/101/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5/2015
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. F. și pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și intervenientul B. A., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. D. pentru reclamant și avocat O. A. pentru intervenientul B. A., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus de către din partea numitului B. A., prin serviciul registratură, completare la cererea de intervenție principală, iar reclamantul, B. F. a depus note de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul parților prezente asupra cauzei.
Avocat C. D. pentru reclamant având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost promovată și susține că la momentul introducerii acțiunii exista situația reglementată de dispozițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unui asemenea demers în cauză aflându-ne în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de emitere a unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, refuz asimilat uni act administrativ. Totodată, susține că reclamantul este îndreptățit la emiterea titlului de despăgubiri datorită lentorii în care s-a procedat la analizarea, finalizarea și emiterea actului administrativ, iar împrejurarea apariției Legii nr. 165/2013 și a dispozițiilor art. 41 nu conduc la respingerea ca prematură a cererii, rămânând aplicabile pe fondul neretroactivității dispozițiile legale anterioare în vigoare.
Mai solicită acordarea unui termen de grație în interiorul căruia pârâta să-și îndeplinească obligațiile, respectiv să emită titlu de despăgubiri. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu privire la cererea de intervenție arată că aceasta este inadmisibilă și solicită să se aibă în vedere că dispoziția a fost emisă pe numele fiecărei persoane în parte, că notificarea în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, altfel spus procedura administrativă prealabilă a fost încheiată exclusiv de reclamantul B. F.. Astfel, cererea de intervenție nu este admisibilă urmare a faptului că suntem în procedura contenciosului administrativ și în lipsa unui demers similar, practic, o cerere de intervenție este inadmisibilă.
Altfel spus, intervenientul formulează cerere de intervenție, dobândește calitate de parte litigantă în acest dosar în condițiile în care procedură prealabilă, condiție de admisibilitate prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu avea să efectueze, situație în care cererea este inadmisibilă.
Avocat O. A. pentru intervenientul B. A. având cuvântul solicită admiterea cererii de interventie principală și a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța reprezentând onorariu avocat.
Arată că dosarul a fost constituit în temeiul Legii nr. 10/2001, iar notificarea a fost făcută de reclamant și alți 3 moștenitori pentru acordarea unor măsuri reparatorii pentru imobilul situat pe raza comunei Corlățel, județul M.. În urma notificării au fost emise mai multe dispoziții, penultima nr. 203/2009 fiind înaintată cu dosarul constituit la ANRP. Precizează că dosarul a parcurs etapa înregistrării și verificării legalității restituirii în natură, a fost retransmis Primăriei în vederea completării, iar apoi a fost recomunicat cu avizul de legalitate și emisă dispoziția nr. 12/2010.
Mai susține că dosarul a fost înregistrat înainte de apariția Legii nr. 160/2013 și sunt aplicabile dispozițiile art. 41, iar printr-o excepție se poate analiza dosarul pe procedura veche.
Totodată menționează că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 5 ani fiind încălcat termenul rezonabil de soluționare a cauzei garantat de art. 6 CEDO.
Cu privire la susținerile apărătorului reclamantei referitoare la inadmisibilitatea cererii de intervenție precizează că dispozițiile au fost emise pe numele tuturor persoanelor îndreptățite și că nu sunt aplicabile prevederile privind îndeplinirea procedurii prealabile.Așadar, nu se poate reține excepția inadmisibilității într-o astfel de speță.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C. la data de 27.04.2011, sub nr._, reclamantul B. F. a chemat în judecată pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art. 18 alin 1 din Lg 554/2004 cu modificările ulterioare coroborat cu art. 7 capitolul VII din Lg 247/2005, obligarea autorității la emiterea unei Decizii reprezentând titlu de despăgubire în considerarea celor reținute prin Dispoziția nr 203/2009, emisă de către Primarul Comunei Corlățel, județul M., în baza Legii 10/2001, în temeiul art. 18 alin 6 din Lg 554/2004 cu modificările ulterioare, stabilirea unui termen de executare a obligației de emitere a deciziei, precum și sancționarea autorității pentru întârzierea punerii în executare a obligației ce-i incumbă exclusiv, potrivit prevederilor art. 24 alin 2 din Lg 554/2004, precum și în temeiul art. 274 C.P.CIV, obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, reprezentate de onorarii avocat, taxe de timbru și timbru judiciar.
În motivarea cererii a arătat că, în aplicarea Legii nr. 10/2001, a fost emisă de către Primarul Comunei Corlățel, județul M. Dispoziția nr. 203/2009 ce propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele aparținând numitului B. I. cu moștenitor, autorul reclamantului, B. N..
In derularea procedurii reglementate de LG 247/2005, în condițiile în care soluția propusă de către autoritate nu avea să fie contestată, în derularea procedurii reglementate de LG 247/2005, întreaga documentație ce a stat la baza emiterii actului, inclusiv dispoziția Primarului a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii unei Decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Împrejurarea înaintării inițiale a dosarului de către Prefectura M. către Comisie, avea să fie confirmată implicit prin Adresa nr 7797/04.08.2009, emisă de către Instituția Prefectului județului M., prin care s-a solicitat Primăriei Comunei Corlățel, județul M., să completeze dosarul conform mențiunilor din Adresa nr_/02.07.2009, adresă emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Autoritatea competentă avea să ducă la îndeplinire cele învederate prin adresă, în sensul completării dosarului de despăgubire, dosar ce va fi înaintat către Instituția Prefectului județului M. care, la rându-i ulterior verificărilor ce s-au impus, avea să-1 înainteze către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ( Adresa nr 3325/19.03.2010), fiind înregistrat de către pârâtă sub nr_/23.03.2010.
In ciuda demersurilor ( ultimul datând 20.03.2011) prin care a încercat să obțină de la autoritatea pârâtă un răspuns privind stadiul soluționării dosarului precum și emiterea de către aceasta a unei Decizii reprezentând Titlu de despăgubire, nici până în prezent nu beneficiază de o asemenea Decizie, fapt ce echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în considerarea prevederilor art. 2 alin 2 LG 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că Lg 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea unei asemenea Decizii, însă redactarea deficitară a textului de lege nu ar trebui să fie de natură a încuraja autoritatea publică la tergiversare.Art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale consacră dreptul la soluționare a unei cauze într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acesteia.
In Decizia nr 2583/18.05.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția C. Administrativ și Fiscal, nepublicată, s-a apreciat, pornind de la o speță similară că principiul consacrat de art.6 din Convenție are aplicabilitate atât în procedura judiciară cât și în cea prealabilă administrativă, sancționând refuzul nejustificat al aceleiași autorității de rezolvare a unei cereri asemănătoare.
Prin aceasta, înalta Curte a considerat că, în lipsa unor prevederi legale interne exprese, dar ținând cont de criteriul rezonabilității soluționării unei cereri în timp statuat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se impune admiterea unei asemenea cereri și obligarea autorității la emitere, apreciindu-se existența refuzului de soluționare și caracterul său nejustificat.
ÎN D., a invocat art. 1, 8, 18 alin 1 și 6, art. 24 alin 2 LG 554/2004, art. 7 Capitolul VII Lg 247/2005, art. 6 Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri: cerere către pârâtă, confirmarea de primire, adresa nr.7797/04.08.2009, adresa nr.3325/19.03.2010, adresa nr.1/908/02.07.2009.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire ",
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. 12/2010, a fost transmis de Primăria Corlățel-jud. M., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat și s-a constatat că este legală respingerea cererii de restituire în natură.
Referitor la etapa evaluării, această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G. nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr, 1095/2005
Față susținerile reclamantului privind modalitatea de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, s-a susținut că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr.247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Altfel spus, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor art.16 alin. l si 2 din actul normativ amintit, așa cum a fost modificat si completat prin O.U.G. nr.81/2007.Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr.247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Potrivit deciziei nr. 2815/16.09.2008, decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
- dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O. U.G.nr.8 1/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală a emis Decizia nr.2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct.17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, dar și a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. /28.02.2006.
Totodată, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a fost modificat și completat Titlul VII din Legea nr.247/2005, fiind introdus și Capitolul V1, Secțiunea 1 referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.
Potrivit modificărilor și completărilor aduse art.16 Titlul VII din Legea nr.247/2005 prin actul normativ amintit, dispozițiile autorităților publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi transmise Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, precum, și de înscrisuri, care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare de alte bunuri și servicii, deținute de entitățile notificate.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
In speță, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . O.U.G.nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
Se solicită instanței să se constatate că Legea nr.247/2005 are un caracter special, iar dispozițiile sale se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile de drept comun, respectiv Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Astfel, dacă s-ar considera că emiterea deciziei de către C. Centrală se va face în termenul general de soluționare a unei cereri adresate acesteia de către persoana îndreptățită, s-ar încălca procedura administrativă stabilită de Legea nr.247/2005 lege specială.
Totodată, potrivit art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea.
In speță, răspunsurile formulate în baza petițiilor depuse de autoarea reclamantului nu pot fi considerate ca fiind refuz nejustificat, neconținând o exprimare a intenției de a nu da curs solicitam reclamantei. Răspunsurile amintite prezintă doar procedura administrativă care trebuie parcursa în vederea emiterii de către C. Centrală a deciziei conținând titlul de despăgubire.
Pentru a putea vorbi de un refuz nejustificat, trebuie să existe o comunicare expresă a poziției autorității publice, căreia i s-a adresat cererea, iar refuzul de a soluționa favorabil cererea să se bazeze pe un exces de putere.
Astfel, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisa Centrală fără a exista alte alternative legale de soluționare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri. Se susține că soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale nu reprezintă, în mod automat, un refuz nejustificat. Caracterul nejustificat poate să rezulte numai prin raportare la legislația existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradicție.
În cauza supusă judecății, prin răspunsurile adresate reclamantului, i s-a adus la cunoștință detaliile în legătură cu procedura de soluționare a dosarelor, fără a conține o exprimare neechivocă a intenției de a nu respecta prevederile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cât privește solicitarea reclamantului privind obligarea la plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie, se precizează că dispozițiile legale indicate de reclamanți sunt incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar autoritatea, obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare.
Or, în prezenta cauză, nu există o sentință definitivă și irevocabilă privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire și prin urmare nu se poate reține o neexecutare din partea acestei autorități, astfel încât sa devină aplicabile prevederile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la cererea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, s-a invocat că pârâta este o entitate fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget propriu. De altfel, această comisie nu se opune cererii formulate, astfel că, în măsura în care instanța va aprecia că este necesară obligarea Comisiei Centrale la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, chiar în situația nerespectării dispozițiilor legale incidente în cauză, solicită respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art.275 C.prov.civ.
În drept: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, cu modificările și
completările ulterioare, art.115-119 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr.554/2004 a
contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
La solicitarea instanței au fost comunicate relații de la pârâtă prin adresa nr._/16.06.2011. (f.31-124)
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar concluzii scrise prin care a învederat că este inadmisibilă solicitarea reclamantului de aplicare a conducătorului autorității pârâte amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Pe de altă parte, cererea introductivă de instanță formulată de către reclamant este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea cererii formulate, în contextul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, a precizat următoarele:
Așa cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor. Prin actul normativ mai sus amintit, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se vor emite titlurile de plată, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, în contextul epuizării Fondului Proprietatea și în vederea corelării cu momentul adoptării proiectului de act normativ privind implementarea hotărârii pilot pronunțată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va reglementa și modalitatea în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
O asemenea măsură nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului adițional nr. 1, pentru că statul român a aplicat același principiu tuturor celor aflați în situații identice și s-a încadrat în limitele de apreciere ale impactului economic al măsurilor asupra ansamblului statului, astfel încât măsura legislativă este temeinic justificată.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât și potrivit noului Cod civil, creditorul - titular al unui drept afectat de un termen suspensiv - nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În ceea ce privește excepția prematurității emiterii titlurilor de despăgubire, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, subliniază faptul că practica judiciară a statuat cu caracter de principiu prematuritatea emiterii acestora, până la expirarea termenului de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție o consideră aplicabilă și speței deduse judecății.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr.1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile O.U.G. nr 4/2012 și Legii nr. 117/2012.
Prin măsura adoptată de legiuitorul român (O.U.G. nr. 4/2012 modificată prin Legea nr. 117/2012), s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
În cauza supusă judecății, subliniază faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 12/2010, a fost transmis de Primăria Corlațel- jud. M., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr.10/2001 de către reclamant.
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de expirarea perioadei de suspendare prevăzută de O.U.G nr.4/2012 modificată și completată prin Legea nr.117/2012, precum și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Deciziei nr._/14.11.2012.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, și etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, menționează că în prezent aceste etape sunt suspendate, în condițiile O.U.G. nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Prin încheierea nr.118/15.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Tribunalul M. – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, ocazie cu care din partea pârâtei au fost formulate aceleași concluzii scrise (f.4-9).
După dezbateri ,la data de 14.03.2014 B. A. a formulat cerere de intervenție principală prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție ,precizând că este fratele geamăn al reclamantului ,cererea sa având legătură cu cererea principală justificând un interes pentru a interveni în litigiu.
Prin sentința nr. 1027/21.03.2014 instanța a admis excepția prematurității formulării cereri de chemare în judecată, invocată de pârâtă și a respins ca fiind prematur formulată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B. F., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 6376/22.10.2014 Curtea de Apel C. a admis recursul formulat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată la data de 06.11.2014 pe rolul Tribunalului M. sub nr._ .
La data de 12.12.2014 intervenientul B. A. a depus completare la cererea de intervenție principală prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție principală și admiterea cererii de chemare în judecată, iar pe fond obligarea pârâtei să emită decizia de despăgubiri.
A menționat că a înțeles să formuleze prezenta cerere deoarece notificarea depusă la Primăria comunei Corlățel, județul M. prin care s-au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv în temeiul Legii 10/2001 vizează 4 persoane, respectiv defuncta B. M. (mama), B. A., B. F. și B. A..
Având în vedere actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei care confirmă această stare de fapt consideră că este îndreptățit alături de reclamant la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform titlului VII din legea nr. 247/2005 pentru imobilele preluate abuziv, potrivit dispoziției în vigoare emisă de entitatea investită.
A precizat că pârâta nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi reveneau potrivit legi, astfel că numai etapele transmiterii și înregistrării dosarelor precum și cea a analizării sub aspectul verificării legalității restituirii în natură au fost parcurse, astfel că doar din culpa acesteia nu se poate bucura de bunul expropriat, iar nerespectarea termenelor de soluționare a cererilor produc prejudicii în patrimoniul pentru care despăgubirea integrală semnifică doar prin acordarea unei sume reale echivalente.
Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întemeiată pe dispozițiile art. 6, având în vedere faptul că a parcurs procedura administrativă în vederea obținerii măsurilor reparatorii prin echivalent, în esență, autorității administrative îi revine obligația de a emite într-un termen rezonabil decizia reprezentând titlu de despăgubiri, pentru a putea în calitate de moștenitori îndreptățiți să se bucure de un drept câștigat dar care nu i-a fost atribuit.
În mod nejustificat sunt privați de exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusă de art. 44 din Constituția României, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Totodată, a mai precizat că din data de 23.03.2010, dosarul constituit în temeiul legii 10/2001 (dată la care a fost reînregistrat la ANRP – CCSDD după completarea corespunzătoare a acestuia) nu a fost finalizat, în sensul că nu s-a trecut la următoarele etape în procedura administrativă, respectiv etapa evaluării imobilelor și emiterea deciziei de despăgubiri.
În drept, a invocat dispozițiile art. 50 și următoarele VCPC, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013, Constituției României raportat la art. 6 paragraf 1 din CEDO, precum și Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
La același termen de judecată, a fost încuviințată în principiu cererea de intervenție principală formulată de B. A..
La data de 12.12.2014 reclamantul B. F. a depus note de ședință prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin adresa nr._/02.07.2009 emisă de A.N.R.P.- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a procedat la predarea de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și primirea de către Prefectura Judecatului M. a mai multe dosare ca fiind incomplete printre care și cel privind dispoziția nr. 203/30.06.2009 emisă de Primăria . lui B. M., B. A., B. A., B. F. (f.11-13)
Din această adresă rezultă că dosarul înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este complet sub mai multe aspecte, respectiv lipsește confirmarea transmiterii notificării prin care B. M., B. A., B. A., B. F. au solicitat acordarea beneficiului legii nr. 10/2001 pentru imobilele situate în . judecătoresc (potrivit art. 22 alin. 3 din legea nr. 10/2001, cererea nu trebuie depusă direct la persoana juridică deținătoare a imobilului /entitatea investită cu soluționarea notificării,ci trebuie trimisă prin intermediul unei notificări comunicată de executorul judecătoresc), nu s-a lămurit posibilitatea existentei ,asupra imobilului notificat,la momentul preluării abuzive ,a unei stări de coproprietate având în vedere că există un act de vânzare-cumpărare din anul 1926 prin care B. I.,M. P., G. Partea,N. Partea, A. Ș. ar fi cumpărat moșia „Corlățelu”,lipsesc acte din care să rezulte calitatea de persoană îndreptățită a notificatorilor de pe urma lui B. I., tatăl lui B. N., cu privire la imobilele care au aparținut lui B. I., lipsesc ,in copie, certificatele de naștere ale lui B. A., B. F. ,certificatul de căsătorie al lui B. I. F. ,lipsește ,în copie, sentința civilă nr. 692/26.10.2004 a Tribunalului M. cu mențiunea „definitivă și irevocabilă” .
Ulterior, prin adresa nr. 7797/04.08.2009 a Instituției Prefectului Județului M. s-a restituit dosarul constituit cu dispoziția nr. 203/2009 emisă de Primarul .. Corlățel pentru a fi completat conform mențiunilor din adresa nr._/02.07.2009 emisă de A.N.R.P.- Direcția de C. și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.(f. 7)
Prin dispoziția nr. 12/19.02.2010 emisă de Primarul comunei Corlățel constatând că restituirea în natură nu mai este posibilă s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Urmare completării dosarului privind dispoziția nr. 203/2009, Primarul . dispoziția nr. 12/19.02.2010 privind soluționarea notificării depuse de B. M., B. A., B. A., B. F. prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului proprietatea lui B. I. deoarece a fost demolat ,propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform titlului VII din legea nr. 247/2005 pentru mai multe bunuri, cu mențiunea că prin emiterea acestei dispoziții și-a încetat aplicabilitatea dispoziției nr. 203/30.06.2009 (f. 35)
La data de 23.03.2010 la A.N.R.P.- C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost înregistrată adresa nr. 3325/19.03.2010 emisă de Instituția Prefectului Județului M. prin care a fost înaintat dosarul privind pe B. M., B. A. și alții ce a fost înregistrat sub nr._/23.03.2010 la A.N.R.P.- C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .(f. 8,9)
La data de 06.03.2011 ,reclamantul B. F. a trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o solicitare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în considerarea celor reținute în dispoziția nr. 203/2009 emisă de Primarul . legii nr. 10/2001. (f. 4-6)
La momentul soluționării prezentei cauze , dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă nici până la acest moment la îndeplinire de către Comisie.
Instanța reține că în ceea ce privește dosarul de despăgubiri al lui B. M., B. A., B. A., B. F., pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a arătat că a parcurs atât etapa transmiterii și înregistrării prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei cu nr._/CC/22.03.2010, precum și verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.
În urma verificării s-a constatat că dosarul este complet, urmând ca după expirarea perioadei de suspendare legală să se procedeze la întocmirea raportului de evaluare.
Este adevărat că ulterior expirării perioadei de suspendare a intervenit un nou cadru legislativ, prin . Legii nr. 165/2013 care în cuprinsul art. 4 stipulează că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul CEDO suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Cu toate acestea art. 41 din același act normativ, reglementează pe cale de excepție o situație tranzitorie permițând Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită titluri de despăgubiri în procedura veche, specifică Legii nr. 247/2005, în măsura în care este vorba de un „dosar aprobat” în sensul art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013.
Or în speță, instanța apreciază că dosarul de despăgubiri al lui B. M., B. A., B. A., B. F. se încadrează în noțiunea de „dosar aprobat” dat fiind faptul că s-a ajuns la etapa întocmirii raportului de evaluare .
Autoritatea pârâtă a mai invocat în apărarea sa că soluționarea dosarului se va face cu respectarea dispozițiilor legale precizate de Legea nr. 165/2013, în termenele instituite de această lege, precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._/14.11.2012 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie însușită de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă din procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu poate conduce la ideea ca autoritatea publică să determine ea însăși acest interval de timp prin criterii aleatorii astfel cum a făcută prin Decizia nr._/2012.
Instanța reține că dispoziția nr. 12/2010, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru imobilul imposibil de restituit în natură, a fost înregistrată la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2010 și aproximativ 5 ani dosarul a stat în nelucrare nefiind soluționat nici până în prezent, deși art. 16 alin. 7 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 obliga la evaluarea bunurilor și la emiterea titlurilor de despăgubiri pentru bunurile menționate în dispoziție și pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptățite .
Ori, Tribunalul reține că soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție instituită de CEDO, garanție ce privește, în cauzele de natură civilă, nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, dar și procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicții este condiționată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.
În opinia Curții Europene a Drepturilor Omului caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente.
Or, în speță nu există o justificare obiectivă, un interes public major ce ar trebui apărat și care să se afle într-un just echilibru cu ingerința determinată de tergiversarea timp de mai mult de 4 ani a soluționării dosarului de despăgubire .
Referitor la solicitarea reclamantului de a considera ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B. A.,instanța retine că demersurile administrative pentru soluționarea diferendului au fost realizate de B. M., B. A., B. A., B. F. și că orice formalitate realizată de oricare dintre aceștia cu excepția lui B. M. care a decedat, sunt în favoarea tuturor persoanelor îndreptățite inclusiv a intervenientului, cererea reclamantului nefiind întemeiată .
Prin urmare, constatându-se încălcarea termenului rezonabil de soluționare a unei cauze garantat de art. 6 din CEDO, instanța urmează să admită în parte acțiunea și cererea de intervenție principală, în baza disp. art. 18 alin. 1, 6 din legea nr. 554/2004, să oblige pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.), la emiterea deciziei reprezentând despăgubiri conform dispoziției nr. 12/19.02.2010 a Primarului comunei Corlățel în termen de 60 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe ,apreciindu-se că este un termen rezonabil pentru îndeplinirea tuturor formalităților administrative necesare .
Instanța nu-și va însuși solicitarea aplicării unei sancțiuni autorității pentru întârzierea punerii în executare a obligației ce-i incumbă exclusiv pârâtei, în condițiile art. 24 alin. 2 din legea nr. 554/2004, apreciindu-se ca prematură deoarece prevederile legale invocate au ca premisă existenta unei hotărâri judecătorești definitive ,ceea ce nu este cazul în speță.
Se va lua act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În condițiile art. 274 și urm. C.p.c, va fi obligată pârâta să plătească cheltuieli de judecată către intervenientul B. A. reprezentând onorariul apărătorului ales .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. F., cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 52C, județul M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în mun. București, sector 1, .. 202.
Admite în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B. A., cu domiciliul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ..
Obligă pârâta să emită decizia reprezentând despăgubiri conform dispoziției nr. 12/19.02.2010 emisă de Primăria Corlățel, județul M., în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Ia act că reclamantul va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă pârâta să plătească 800 lei cheltuieli de judecată către intervenientul B. A..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2015, la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. M.L.B./Tehno. AN.I
5 ex./01.04.2015
Cod operator 2626
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3021/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... → |
|---|
