Anulare act administrativ. Sentința nr. 220/2016. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2016

Sentința nr. 220/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 220/2016

Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 220/2016

Ședința publică de la 01 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. N. C.

Grefier Tudorița I.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. Județului M. - N. D. și pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului M., având ca obiect anulare act administrativ nr._ din data de 31.08.2015.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic G. I. C., pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Consilier juridic G. I. C., pentru pârâtă, depune la dosar contractul de furnizare servicii medicale în asistență primară nr. 119/MF/2014 cu CMI Rodimed – dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015, emis de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului M. în copie conformă cu originalul.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în prezenta cauză și acordă cuvântul asupra acestei excepții.

Consilier juridic G. I. C., pentru pârâtă, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinare.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul M. la data de 09.10.2015, sub nr._, reclamantul P. Județul M. – N. D. a chemat în judecată Casa de Asigurări de Sănătate a Județului M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze actul administrativ cu caracter individual „Denunțare Unilaterală" a contractului de furnizare servicii medicale în asistentă primară nr.119/MF/2014 cu CMI Rodimed dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015, emis de Casa de Asigurări de Sănătate a județului M..

În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, urmare a prezentării în audiența susținută de P. județului M. în data de 16.09.2015 a doamnei dr. A. R. și sesizării depuse de aceasta, înregistrată sub nr.8708/16.09.2015, exercitând controlul de legalitate al actului administrativ cu caracter individual „Denunțare Unilaterală" a contractului de furnizare servicii medicale în asistență primară nr.119/MF/2014 cu CMI Rodimed dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015 a constatat încălcarea unor dispoziții legale în materie.

Potrivit art. 5 lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind P. și Instituția Prefectului, republicată, activitatea prefectului se întemeiază pe principiul orientării către cetățean.

Conform art. 19 alin.(l) lit. a) și c) din aceeași lege, în calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale: asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice; acționează pentru menținerea climatului de pace socială și a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituționale și sociale, acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor sociale.

Coroborând textele legale susmenționate cu dispozițiile art. 4 alin.(l) din lege, potrivit cărora P. conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, tutela administrativă poate fi exercitată de prefect și asupra unor asemenea acte administrative.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 11 din 11 mai 2015 referitoare la sesizarea formulată de Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 19 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 19 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, și a stabilit că: în interpretarea dispozițiilor art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 63 alin. (5) lit. e) și art. 115 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 19 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 123 alin. (5) din Constituție, prefectului îi este recunoscut dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut fără echivoc faptul că, în exercitarea dreptului de tutelă administrativă, prefectul are posibilitatea de a ataca în fața instanței de contencios administrativ numai actele administrative emise de autoritățile publice locale, pentru argumentele arătate în continuare.

Numai actele administrative sunt emise în regim de putere publică, iar prefectul este, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea nr. 340/2004, „garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local”.

Textul art. 123 alin. (5) din Constituție trebuie raportat și la dispozițiile art. 126 alin. (6), care prevăd că „instanțele judecătorești, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice", iar contenciosul administrativ, în reglementarea Legii nr. 554/2004, vizează numai actele administrative.

"[...] În situația în care un act al autorității publice este un act administrativ - așa cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, el va putea fi atacat în fața instanței de contencios administrativ de către prefect, în situația în care consideră actul ilegal; în caz contrar, dacă actul este unul de drept civil, drept comercial sau de dreptul muncii, acesta nu va putea fi cenzurat în instanță pe calea contenciosului administrativ, ci doar în fața instanțelor cu competențe în acele materii.

Legea nr. 340/2004 constituie o lege specială privind materia instituției prefectului și, ca atare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și la alte acte ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, iar interpretarea dispozițiilor care instituie tutela administrativă nu poate fi decât restrictivă, în caz contrar, în măsura în care ar fi extinsă tutela administrativă dincolo de granițele stabilite de legiuitor, s-ar deschide calea abuzului de putere, prin acceptarea imixtiunii prefectului în acte de drept privat, ceea ce este inadmisibil."

Cu referire la punctul de vedere al instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate soluționată prin decizia respectivă "în sensul că, într-o interpretare literală - în condițiile în care art. 123 alin. (5) din Constituția României nu face distincție între diferitele acte ce pot fi atacate în justiție de prefect - se poate aprecia că limitarea acestui control de legalitate exclusiv la actele administrative, limitare cuprinsă în art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004, republicată, apare ca neconformă cu dispoziția constituțională citată, care nu limitează dreptul prefectului la a ataca în justiție numai actele administrative [...], în măsura în care textul constituțional menționat ar permite prefectului să atace în fața instanței de contencios administrativ nu numai actele administrative emise de consiliul județean, de consiliul local sau de primar, dar și alte categorii de acte juridice emise de aceste autorități publice locale", instanța de contencios constituțional a reținut că "interpretarea instanței de judecată [...] este una literală extensivă, îndepărtându-se de la normele și principiile generale care guvernează, pe de o parte, instituția contenciosului administrativ și, pe de altă parte, instituția tutelei administrative".

Pe fond, Casa de Asigurări de Sănătate a județului M. a emis actul administrativ cu caracter individual „Denunțare Unilaterala" a contractului de furnizare servicii medicale în asistență primară nr.119/MF/2014 cu CMI Rodimed dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015, invocând dispozițiile art.385 alin.(l) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art.385 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art.385 alin.(4) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Ori, potrivit art.385 alin.(l) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: " Profesia de medic se exercită pe teritoriul României de către persoanele prevăzute la art. 376 care îndeplinesc următoarele condiții:

a) dețin un titlu oficial de calificare în medicină;

b) nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate prevăzute de prezenta lege;

c) sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic;

d) sunt membri ai CMR;

e) prin excepție de la lit. d), în caz de prestare temporară sau ocazională de

servicii, medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. b), d)

sau f) trebuie să înștiințeze Ministerul Sănătății cu privire la prestarea temporară

sau ocazională de servicii medicale pe teritoriul României și să fie înregistrați pe

această perioadă la CMR."

Textele legale pe care se întemeiază actul de denunțare unilaterală nu au nici o limitare sau restricție de continuare a exercitării profesiei și, respectiv încetare furnizare servicii medicale.

Astfel, codul civil prin art.1276 reglementează instituția denunțării unilaterale, interzicând dreptul de a cere denunțarea contractului, recunoscut uneia dintre părți, în cazul în care executarea contractului a început.

Mai mult, codul stipulează prin același articol, la alineatul 2, faptul că în cazul contractelor cu executare succesivă sau continuă, denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare.

A solicitat introducerea în cauză a Cabinetului Medical Individual Rodimed - dr. A. R., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., ., ..

În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.123 din Constituția României, republicată, art.5 lit .f, art. 19 alin.(l) lit. a) și c) din Legea nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, ale art. 6, pct.2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 N.C.pr. civilă.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, a invocat următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii.

A arătat că reclamantul P. -N. D.- reprezentant al Instituției Prefectului Județului M. se află într-o gravă eroare juridică, deoarece, sub aspect normativ, se află în prezența reglementării-cadru în materia asigurărilor sociale de sănătate, respectiv Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, R1 - Titlul VII „asigurările sociale de sănătate".

Astfel, potrivit dispozițiilor art.219, asigurările sociale de sănătate funcționează ca un sistem unitar și reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, ale cărui obiective se realizează, printre altele, pe baza descentralizării și autonomiei în conducere și administrare.

Prin urmare, în aceeași notă a descentralizării și autonomiei în conducere și administrare, bazându-se pe principii constituționale, legiuitorul a stipulat prin dispozițiile art.276 alin.(l) și 277 din legea-cadru de reglementare, într-o manieră neechivocă, ce nu dă naștere la interpretări, următoarele stări de fapt:

- CNAS, instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, are sediul în municipiul București, Calea Călărașilor nr. 248, sectorul 3.

- Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS.

Rolul deconcentrării administrative îl constituie transferul anumitor atribuții ce revin organelor centrale, către organele din subordine ce funcționează în teritoriu, cu scopul de a rezolva direct anumite activități, împrejurare de natură a conferi serviciilor publice deconcentrate din teritoriu o putere de decizie limitată.

Din interpretarea textelor de lege mai sus învederate, rezultă că, deși sunt în subordinea CNAS, casele de asigurări de sănătate nu au menirea doar de a primi anumite activități doar de a îndeplini anumite activități transmise în sarcina lor de către ale autorității centrale CNAS, în vederea rezolvării acestora în teritoriu, ci acestora, caselor de asigurări de sănătate-instituții publice autonome cu bugete proprii, le revine rolul, îndatorirea și responsabilitatea de a asigura asigură funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, luând atât decizii de oportunitate cât și decizii legate de utilizarea eficientă a fondurilor de care dispun.

Prevederile art. 281 din Legea nr. 95/2006 - R, care enumera atribuțiile caselor de asigurări de sănătate, rezultă faptul că aceste instituții publice îndeplinesc o mulțime de sarcini, care nu neapărat se regăsesc printre cele avute de CNAS.

Relevante în clarificarea situației dedusă soluționării, sunt și dispozițiile art.219 alin.(7), coroborate cu prevederile art.276 alin. (2) și art. 15 din aceeași Lege reglementări potrivit cărora:

- Ministerul Sănătății, ca autoritate națională în domeniul sănătății, exercită controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, din punctul de vedere al aplicării politicilor și programelor în domeniul sanitar aprobate de Guvernul României, și realizează coordonarea funcționării eficiente a sistemului de asigurări sociale de sănătate organizat prin CNAS.;

- în domeniul sanitar, CNAS asigură aplicarea politicilor și programelor Guvernului în coordonarea Ministerului Sănătății;

- Instituțiile și structurile de specialitate ale Ministerului Sănătății, care desfășoară activități în domeniul sănătății publice la nivel național, regional, județean și local, cu personalitate juridică, aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Sănătății, cu excepția CNAS și a caselor de asigurări de sănătate, se înființează, se reorganizează și se desființează prin hotărâre a Guvernului.

Ca un corolar al celor expuse și argumentate în cele ce preced, rezultă că instituțiile caselor de asigurări de sănătate nu intră în categoria serviciilor publice deconcentrate, acestea nefiind instituții publice deconcentrate ale ministerelor sau unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit Legii nr.215/2001 a Administrației publice locale, R, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, (art. 23).

Prin urmare, reclamantul invocă în mod eronat prevederile Deciziei nr.11/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Casa de Asigurări de Sănătate M. nefiind autoritate a administrației publice locale.

Excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea acesteia și respingerea acțiunii, pentru următoarele:

Denunțarea unilaterală înregistrată sub nr._/31.08.201, a contractului nr. 119/MF/2014 nu este act administrativ cu caracter unilateral, astfel încât acesta excede controlului de legalitate exercitat în virtutea tutelei administrative conferită de prevederile Legii nr. 340/2004, deoarece este un înscris juridic de drept civil, care nu poate fi cenzurat de către instanța de contencios administrative.

Acest fapt este stabilit prin prevederile art.255, alin. 1 din Legea nr. 95/2006, R, care stipulează că "Relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acțiuni multianuale și se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract. în situația în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate și stipulate în acte adiționale."

Potrivit Cap. XIII din contractul nr.119/MF/2014, art. 22, alin. 2: "Litigiile nesoluționate pe cale amiabilă dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate conform alin. 1 se soluționează de către Comisia Centrală de Arbitraj care funcționează pe lângă C. Națională de A. de Sănătate, organizată conform reglementărilor legale în vigoare sau de instanțele de judecată, după caz."

Pe fond, solicită respingerea acțiunii, arătând că:

Emiterea actului intitulat "denunțare unilaterală" s-a făcut în temeiul răspunderii civile contractuale, respectiv art. 14, alin. 1, lit. d) din contractul nr. 119/MF/30.06.2014, având în vedere prevederile art. 385, alin. 1 din Legea nr. 95/2006 (după Republicare, art. 391-/f./Q, art. 385, alin.2 și 4 (idem) și Decizia nr. 4/2008 a Colegiului Medicilor din România, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit fostului art. 385, alin. 1,2 și 4, Medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.

La cerere, medicii se pot pensiona în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Medicii care au depășit limita de vârstă prevăzută pot profesa în continuare în unități sanitare private. Desfășurarea activității se face în baza certificatului de membru și a avizului anual al CMR, eliberat pe baza certificatului de sănătate și a asigurării de răspundere civilă, pentru greșeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv.

Potrivit Deciziei nr.4/2008 a Colegiului Medicilor din România (M.O. 215/20.03.2008), medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.(art. 1) La cerere, pot continua activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani de medicii care: a) dețin titlul de membru titular sau membru corespondent al Academiei Române și al Academiei de Științe Medicale; b) dețin titlul de profesor universitar; c) dețin titlul de cercetător științific gradul I; d) dețin titlul de doctor în științe medicale; e) au fost deținuți sau internați din motive politice, aflați în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare; f) din motive politice, au fost obligați să își întrerupă studiile o anumită perioadă, obținându-și licența cu întârziere, ori celor care au fost împiedicați să își reia activitatea profesională.

Medicii care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute mai sus vor prezenta dovada situației în care se încadrează cu ocazia avizării anuale prevăzute la art. 384 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 2, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătății Publice și de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate, pot exercita profesia de medic până la vârsta de 70 de ani și medicii de familie care au domiciliul în mediul rural și care își exercită profesia în localitatea de reședință sau în localități din mediul rural limitrofe.

Prin excepție de la prevederile art.1 alin.(1), medicii își pot continua activitatea medicală peste vârsta de pensionare dacă aceasta se desfășoară în unități sanitare private.(art. 3).

D-na A. R. era medic titular al CMI Rodimed Dr. A. R., din Municipiul Dr. Tr. S., a împlinit vârsta de 65 de ani, în data de 19.01.2014 și a devenit pensionar începând cu luna august 2010.

Ulterior emiterii denunțării unilaterale nr._/31.08.2015 a fost emisă adresa nr._/17.09.2015, în care a fost menționat art.391, alin.4 din Legea nr. 95/2006 - R, fostul art. 385 înainte de republicare.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor procesuale invocate de pârâta prin întâmpinare și apărările pe fondul cauzei invocate de aceasta, ca neîntemeiate.

A arătat că excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiat pentru următoarele motive:

Administrația publică se află în serviciul cetățeanului. Misiunea instituțiilor statului este de servire a lui și, în consecință, toate resursele și metodele sistemului administrației sunt subordonate acestui scop.

Rolul Prefectului, de reprezentant al Guvernului in teritoriu si de garant al respectării legii si ordinii publice pe plan local, este reglementat de Constituția României, de Legea nr.340/2004 privind P. și Instituția Prefectului, republicate si normele de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr.460/2006.

În spiritul acestor acte normative, P. conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale si asigură legătura operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului administrației publice centrale din subordinea Guvernului și conducătorul serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.

Astfel, P. este reprezentantul Guvernului în fiecare județ, el constituind un element de legătură între interesele locale și interesele naționale exprimate prin lege și exercitând în județ, un rol complex, prin care acționează ca instrument al Guvernului în exercitarea de către acesta, a rolului de a conduce administrația publică.

Articolul 5 lit. f) din Legea nr.340/2004 privind P. și Instituția Prefectului, republicată, prevede că activitatea prefectului se întemeiază pe principiul orientării către cetățean. Prin acțiunea sa de denunțare unilaterală a contractului de furnizare servicii medicale în asistența medicală primară nr.119/MF/2014 (încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate CAS M. și Cabinetul medical de asistență medicală primară CMI Rodimed, reprezentat prin medic titular A. R.), Casa de Asigurări de Sănătate M. a pus în pericol, din punctul de vedere al accesului la servicii medicale, asigurații din lista de capitație a medicului A. R., respectiv persoanele neasigurate și care beneficiază de servicii medicale din pachetul minimal.

Conform art.19 alin.(l) lit. a) și c) din același act normativ, în calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale: asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative,precum și a ordinii publice; acționează pentru menținerea climatului de pace socială și a unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituționale și sociale, acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor sociale.

Coroborând textele legale susmenționate cu dispozițiile art. 123 alin (2) din Constituție și ale art.4 alin.(l) din Legea nr.340/2004, potrivit cărora P. conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, tutela administrativă poate fi exercitată de prefect și asupra unor asemenea acte administrative.

Potrivit art.276 alin. (l) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată și actualizată, "CNAS, instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, are sediul în municipiul București, Calea Călărașilor nr. 248, sectorul 3 ".

În art.277 alin (1) al aceluiași act normativ, se precizează; "Casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS."

Astfel, potrivit celor două texte legale, C. Națională de A. de Sănătate este organ al administrației publice centrale, având în subordine casele de asigurări de sănătate, deci inclusiv Casa de Asigurări de Sănătate M.. Prin urmare, Casei de A. de Sănătate M. (organizată la nivelul unității administrativ-teritoriale județul M.) îi sunt aplicabile prevederile art.4 alin.(l) din Legea nr.340/2004 privind P. și Instituția Prefectului, republicată, potrivit căreia "prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale ", nu cum în mod eronat susține intimata în întâmpinarea formulată, că nu se aplică aceste prevederi normative.

De asemenea, susține că apărările invocate de pârât cu privire la fondul cauzei sunt în mod similar neîntemeiate pentru următoarele motive:

Casa de Asigurări de Sănătate a județului M. a emis actul administrativ cu caracter individual "Denunțare unilaterală" a contactului de furnizare servicii medicale în asistență primară nr.119/MF/2014 cu CMI Rodimed dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015, invocând dispozițiile art.385 alin.(l) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art.385 alin.(2) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și art.385 alin.(4) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

a). dețin un titlu oficial de calificare în medicină;

b). nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate sau incompatibilitate

prevăzute de prezenta lege;

c). sunt apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de medic;

d). sunt membri ai CMR

e). prin excepție de la lit. d), în caz de prestare temporară sau ocazională de servicii, medicii care întrunesc condițiile prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. b), d) sau f) trebuie să înștiințeze Ministerul Sănătății cu privire la prestarea temporară sau ocazională de servicii medicale pe teritoriul României și să fie înregistrați pe această perioadă la CMR."

Textele legale pe care se întemeiază actul de denunțare unilaterală nu au nici o limitare sau restricție de continuare a exercitării profesiei, respectiv încetare furnizare servicii medicale.

Astfel, Codul civil, prin art.1276 reglementează instituția denunțării unilaterale, interzicând dreptul de a cere denunțarea contractului, recunoscut uneia dintre părți, în cazul în care executarea contactului a început.

Pârâta a depus la dosar înscrisuri în copie conformă cu originalul: denunțarea unilaterală nr._/31.08.2015, adresa nr._/17.09.2015, contractul de furnizare servicii medicale în asistență primară nr. 119/MF/2014 cu CMI Rodimed - dr. A. R., înregistrat sub nr._/31.08.2015, emis de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului M.,

Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Conform art. 248 cod procedură civilă va analiza cu prioritate excepțiile invocate și care ar face de prisos cercetarea în fond a cauzei .

Instanța constată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente .

Actul atacat este actul de denunțare unilaterală a Contractului de furnizare de servicii medicale în asistență primară nr. 119MF/30.06.2014 încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate CAS M. și cabinet individual CMI RODIMED reprezentat de medicul titular A. R. pe o perioadă de 6 luni începând cu data de 01.07.2014 și până la data de 31.12.2014 cu posibilitate de prelungire prin acordul părților .

Conform art. 19, alin. 1, lit. e din legea nr. 340/2004 „În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții principale: e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului;”

Din dispozițiile normei enunțate reiese că prefectul poate exercita controlul de legalitate asupra actelor administrației locale și nu asupra oricărei instituții din raza județului .

Decizia ICCJ la care face referire reclamantul pentru a-și proba calitatea procesuală activă vizează, de asemenea, acte ale administrației publice locale respectiv consiliul județean, local sau primar iar extinderea pe care o vizează privește alte acte juridice decât cele administrative, dar emise de aceleași autorități locale .

De altfel sesizarea a fost admisă în sensul că a stabilit că doar actele administrative așa cum sunt definite de art. 2, alin. 1, lit. c din legea nr. 554/2004 pot fi atacate de prefect în contencios administrativ .

Actele emise de Casa de Asigurări de Sănătate CAS M. nu sunt acte ale administrației publice locale pasibile de a fi verificate pentru legalitate de către prefect .

În plus în cauză este pusă în discuție executarea unui contract civil în care reclamantul nu este parte și în clauzele căruia este prevăzut modul de încetare, respectiv la art. 14 .

Fără a intra în analiza pe fond a cauzei instanța constată că, Contractul nr. 119MF/30.06.2014 a fost încheiat pe o durată determinată până la data de 31.12.2014 iar actul de denunțare a intervenit la data de 31.08.2015 cu aplicabilitate din 15.10.2015 .

Susținerile reclamantului cu referire la art. 4, alin. 1 din legea nr. 340/2004 nu sunt de natură să-i confere acestuia calitatea de a ataca în contencios un contract în care nu este parte .

În consecință instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. județului M. și va respinge acțiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală .

Soluția dată acestei excepții face ca celelalte excepții și susținerile pe fondul cauzei să nu mai fie necesar a fi analizate .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. Județului M..

Respinge cererea formulată de reclamantul P. Județului M. - N. D., cu sediul în Palatul Administrativ situat în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului M., cu sediul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., județul M., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. S. N. I. Tudorița

Red. C.S. /Tehnored. T.I.

01 Martie 2016 – 4 ex.

Cod operator 2626/2006

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 114/2016....		Obligaţia de a face. Sentința nr. 241/2016. Tribunalul MEHEDINŢI →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 220/2016. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 220/2016. Tribunalul MEHEDINŢI