Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 228/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 228/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 228/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 228/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. N. I.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. JUDEȚULUI M. - N. D. și pe pârâții C. L. AL ORAȘULUI STREHAIA și P. ORAȘULUI STREHAIA - B. SÎMION, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale Hotărârea nr. 40 din 20.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin serviciul registratură cu adresa nr. 1293/27.01.2016 UAT Strehaia a înaintat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Nemaifiind excepții de invocat și cererii de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față,
Prin cererea adresată la data de 16.09.2015 și înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamantul P. Județului M. – N. D. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al orașului Strehaia a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate nulitatea hotărârii nr. 40/20.08.2015 privind indicatorii tehnico-economici pentru obiectivul Reabilitare . M. B. tronson între . Morii.
În motivare a arătat că urmare exercitării controlului legalității actelor administrative transmise în baza art. 19 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind P. și Instituția Prefectului, republicată, a constatat faptul că C. local al municipiului Orșova nu a adoptat în anul 2014, în mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive nici o hotărâre, aflându-se astfel în situația prevăzută de art. 55 alin. (1), lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de dizolvare de drept a acestuia.
Prin Sentința nr. 462/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul M., secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ s-s admis acțiunea formulată de un grup de consilieri locali și în baza art. 55 alin. (1), lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare constatând dizolvat de drept C. local al orașului Strehaia.
Conform art. 55 alin. 2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului.
La data de 03.09.2015, Curtea de Apel C. prin Decizia nr. 2677/2015, într-o cauză similară, a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate, statuând în mod incontestabil faptul că începând cu data de 11.02.2015 C. local al municipiului Orșova a fost dizolvat de drept și, pe cale de consecință, acesta nu se mai putea întruni pentru a adopta hotărâri.
Așa fiind, deși C. local al orașului Strehaia avea cunoștință de acțiunea formulată privind sesizarea instanței de contencios administrativ de dizolvare de drept C. local al orașului Strehaia și, mai mult decât atât, de hotărârea judecătorească susmenționată, acest organ al administrației publice locale a analizat proiecte de hotărâre și a adoptat Hotărâri în continuare cu diverse obiective, fapt care conduce la concluzia că, în opinia acestuia, dizolvarea de drept a Consiliului local al municipiului Orșova constatată prin hotărâre judecătorească ar rămâne fără obiect, contrar dispozițiilor sancționatorii ope legis care statuează în mod imperativ condițiile în care are loc dizolvarea de drept a consiliului local și consecințele acesteia.
În drept a invocat dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată, art.19 alin.(l) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, republicată, art. 6, pct.2 din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, art. 11 alin.(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 N. C. pr. civilă.
În baza dispozițiilor art. 223 Noul Cod Procedură Civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
A anexat, în copie următoarele înscrisuri: Hotărârea nr. 40/2015, adresa nr. 8174/03.09.2015, proces-verbal din 20.08.2015.
La data de 12.10.2015 reclamantul a depus precizare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a Primarului orașului Strehaia – B. Sîmion.
În motivare a susținut că solicitarea de introducere în cauză a Primarului orașului Strehaia, județul M. se întemeiază pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit căruia: „În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar".
De asemenea, conform art. 23 alin. (2) din aceeași lege: "Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii". Mai mult, potrivit art. 55 alin. (8) din legea administrației publice locale, „Până la constituirea noului consiliu local, primarul sau, in absența acestuia, secretarul unității administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei, orașului sau municipiului, potrivit competențelor și atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii".
Potrivit art. 61 alin. (l) și (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, "P. îndeplinește o funcție de autoritate publică. P. asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local;..."
La data de 16.10.2015 pârâtul C. L. al orașului Strehaia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A menționat că potrivit probelor pe care le va administra va dovedi că acțiunea formulată este neîntemeiata. În acest sens, art. 22 din Legea 554/2004 prevede că ,, hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legii sunt titluri executorii ".
Trebuie precizat însă că, împotriva sentinței nr. 462/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a exercitat calea de atac a recursului care este suspensiv de executare așa cum rezultă din art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care prevede că „ recursul suspendă executarea".
Introducerea caii de atac determina ca hotărârea judecătoreasca definitivă să-și producă efectele numai după judecarea recursului, în funcție de soluția ce se va pronunța de către Curtea de Apel C..
Mai mult, se consideră nerelevanta susținerea potrivit căreia s-ar crea opinia că: „hotărârea judecătoreasca ar rămâne fără obiect" deoarece aceasta situație poate rezulta din însăși aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 41/2015 care completează Legea nr. 215/2001 în sensul că, după articolul 55 se introduce un nou articol 55* (1) cu următorul cuprins: ,, in cazul dizolvării consiliului local în condițiile art. 55 alin. (I) lit. a si b acesta se reconstituie din membri supleanți convocarea consilierilor supleanți fiind făcută de către prefect"".
De altfel, întrunirea Consiliului local și adoptarea hotărârilor s-a efectuat în conformitate cu art. 40 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 cu majoritatea consilierilor, ceea ce determina legalitatea H.C.L. Strehaia nr. 23/20.05.2015
În consecința, ținând seama că sentința nr. 462/20.04.2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ nu poate fi pusă în aplicare decât după judecarea recursului, în aceasta perioada întrunirea și adoptarea hotărârilor efectuându-se în mod legal cu majoritatea consilierilor, este neîntemeiata cererea de anulare a H.C.L. nr. 40/20.08.2015 formulată de P. Județului M. - d-nul. N. D. și se impune respingerea acesteia.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
A anexat în copie: Hotărârea nr. 40/2015 și proces-verbal nr. 20.08.2015.
La data de 26.10.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
Referitor la motivația din întâmpinare a pârâtei că potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 „recursul suspendă executarea„ iar potrivit art. 22 din aceeași lege „hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii„ a menționat că, pe de o parte nu pot fi reținute întrucât se află în situația de a fi reglementate raporturi de natură administrativă iar conform art. 55alin. (2) din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege organică care reglementează raporturile de natură administrativă, Hotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului. Ori, legiuitorul a reglementat strict faptul că hotărârea instanței este definitivă iar recursul nu suspendă executarea acesteia.
Pe de altă parte, în virtutea prerogativelor conferite de art.123 din Constituția României, republicată, și art.19 alin. (1) lit. e din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, ale art. 6, pct.2, din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, prefectul exercită tutelă administrativă iar datorită faptului că actele administrative produc efecte de la data intrării lor în vigoare, respectiv de la data publicării sau comunicării dacă nu s-a prevăzut un alt termen, nu este normal ca asupra actelor adoptate de C. local să planeze suspiciunea de nelegalitate și astfel introducând cât mai repede posibil acțiunea de anulare în contencios, actul în cauză este suspendat de drept limitându-se în acest fel efectele eventual nelegale și nu sunt prejudiciate grav, cu fiecare zi de funcționare în continuare a Consiliului local dizolvat de drept interesele orașului și cele ale comunității locale.
De asemenea, referitor la cele susținute de pârâtă în întâmpinare cu privire la aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr.41/2015 care completează Legea nr.215/2001 în sensul că „în cazul dizolvării consiliului local în condițiile art.55 alin. l lit. a și b acesta se reconstituie din membrii supleanți convocarea consilierilor fiind făcută de către prefect" nu are nici o relevanță întrucât hotărârile atacate emană de la un organ deliberativ care era dizolvat de drept prin hotărâre a instanței, deci care nu se mai putea întruni în ședințe și adoptă hotărâri. Ori chiar în ipoteza că se reconstituie noul consiliul local, acesta își va îndeplini atribuțiile legale de la data reconstituirii lui.
În drept a invocat dispozițiile art. 123 din Constituția României, republicată, art.19 alin.(l) lit. e) din Legea nr. 340/2004 privind instituția prefectului, republicată, art. 6, pct. 2 din H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, art. 11 alin.(4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 194 N. C. pr. civilă.
Prin încheierea de ședință din 18.11.2015 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Primarului orașului Strehaia.
Instanța a dispus emiterea unor adrese către P. orașului Strehaia pentru a comunica relații necesare soluționării cauzei, iar cu adresele nr._/11.01.2016, respectiv 1293/27.01.2016 au fost înaintate la dosar documentația ce a stat la baza adoptării hotărârii atacate și celelalte relații solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 40/20.08.2005 adoptată de C. L. al orașului Strehaia s-a aprobat actualizarea indicatorilor tehnico economici pentru obiectivul „Reabilitare .. M. B. tronson între .. Morii” conform documentației care face parte integrantă din hotărâre.
La adoptarea hotărârii s-au avut în vedere prevederile art.36 alin.2 corob. cu art.45 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a invocat faptul că prin sentința nr.462/20.04.2015 a Tribunalului M. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de un grup de consilieri locali și în baza art. 55 alin. (1), lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare constatându-se dizolvat de drept C. local al orașului Strehaia, iar pârâtul, deși avea cunoștință de hotărâre a continuat să adopte hotărâri, situație în care hotărârea de dizolvare ar rămâne fără obiect.
Instanța reține că prin Sentința nr.462/20.04.2015 a Tribunalului M. – Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal (filele 66-71) s-a constatat dizolvat de drept C. L. al orașului Strehaia.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către pârâtul C. L. Strehaia și intervenienții din cauză, iar prin Decizia nr.3896/09.12.2015 a Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal s-a anulat recursul declarat de către pârâtul C. L. Strehaia și s-au respins recursurile declarate de intervenienți reținându-se lipsa dovezii calității de reprezentant pentru recurent și caracterul neavenit al căii de atac declarate de intervenienții în interesul C. L. Strehaia în condițiile în care recursul declarat de pârât a fost anulat.
Reclamantul a invocat faptul că potrivit art.55 alin.2 din Legea administrației publice localehotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului.
Instanța reține că potrivit art.55 alin.2 din Legea 215/2001 „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanța de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanța analizează situația de fapt și se pronunță cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanței este definitivă și se comunică prefectului”.
Conform art.20 alin. 1) din Legea nr.554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. A..2 al aceluiași articol prevede că recursul suspendă executarea și se judecă de urgență
De asemenea, potrivit art.7 alin.1 și 3 din Legea 76/2012, „(1)dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prima instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară…(3) Dispozițiile alin.1 și 2 nu se aplică în materie de contencios administrativ și fiscal, inclusiv în materia azilului”.
Se constată că după adoptarea noului Cod de procedură civilă, în materia contenciosului administrativ este menținută, prin prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele de fond. Astfel, și după . noului Cod de procedură civilă, recursul împotriva hotărârii instanței de fond se exercită în condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termen de 15 zile de la comunicare, acesta fiind suspensiv de executare.
Prin urmare, norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a rămas aplicabilă și după . noului Cod de procedură civilă, situație reglementată expres în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, potrivit căreia, în materia contenciosului administrativ și fiscal, precum și în materia azilului, nu este prevăzută calea de atac a apelului.
Aceste aspecte sunt reținute și în Decizia nr.141/12.03.2015 a Curții Constituționale prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.20 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și a celor ale art.7 alin.(3) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
În concluzie, din interpretarea prevederilor art.7 alin.1 și 3 din Legea 76/2012 și art.20 din Legea nr.554/2004, rezultă că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de prima instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, în materie de contencios administrativ, aceasta este supusă recursului în 15 zile de la comunicare, recursul fiind suspensiv de executare.
De altfel, recursul formulat împotriva sentinței nr.462/20.04.2015 a Tribunalului M. – Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal prin care s-a constatat dizolvarea de drept a consiliului local nu a fost respins ca inadmisibil, ci a fost anulat, situație în care, contrar susținerilor reclamantului, nu se poate reține că hotărârea instanței de fond era executorie de la data pronunțării.
În consecință, constatându-se astfel că, hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care s-a constatat dizolvat de drept C. L. al orașului Strehaia, fiind atacată cu recurs, nu era executorie, se apreciază că, consiliul local, în perioada cuprinsă între data pronunțării acestei hotărâri și data soluționării recursului, avea capacitate administrativă, respectiv aptitudinea de a fi subiect în raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competenței sale și deci de a adopta hotărâri.
Cum nu s-au invocat alte motive de nulitate a hotărârii atacate și față de cele reținute anterior, instanța apreciază că acțiunea este neîntemeiată și o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. Județului M. – N. D., cu sediul în municipiul Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâții C. L. al orașului Strehaia și P. orașului Strehaia, ambii cu sediul în orașul Strehaia, ., județul M..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, Grefier,
M. B. A. N. I.
Red. M.B./Tehno. A.N.I
5 ex./04.03.2016
Cod operator 2626
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 106/2016. Tribunalul... → |
|---|
