Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 71/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 71/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 71/2016
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul intimat I. M. împotriva sentinței nr.3062/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata O. M. N., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție . nr._ din data de 28.02.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat V. F. pentru intimata O. M. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
A. V. F. pentru intimata - petentă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Precizează că în mod legal instanța de fond a anulat procesul verbal de contravenție, deoarece din declarațiile martorilor a reieșit că intimata nu circula pe contrasens, și totodată a aplicat sancțiunea avertismentului pentru cea de doua contravenție. Va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
P. sentința nr. 3062/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost admisă plângerea formulată de petenta O. M. N., a fost anulat procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 28.02.2015 și a fost exonerată petenta de la plata amenzii de 390 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
P. plângerea formulată, petenta O. M. N. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimata I. M. să se dispună anularea procesului-verbal . nr._/28.02.2015, întocmit de reprezentanții intimatei ca netemeinic și nelegal .
S-a solicitat în principal anularea amenzii în suma de 390 lei, anularea celor 4 puncte amendă aplicate, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii de 390 lei cu sancțiunea avertisment.
P. procesul verbal . nr._/28.02.2015 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 390 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 5 și art. 108 alin. 1, lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 .
S-a reținut de către agentul constatator că în data de 28.02.2015 ora 21:500, petenta a condus autoturismul marca Audi A 5 cu numărul de înmatriculare_ pe . . pe str. Rahovei spre . interzis.
Totodată s-a constatat că petenta nu a purtat centura de siguranță în timpul deplasării .
Împotriva procesului verbal contestat, petenta a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea semnalelor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu .
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța a reținut că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
P. urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Din declarația martorului M. V. S., propus de petentă s-a reținut de instanță că în urmă cu peste jumătate de an, se afla în autoturismul marca Audi condus de petentă pe . Tr. S. .Petenta a parcat autoturismul pe . cu .> La plecare, după ce au consumat o cafea, petenta a fost oprită de un echipaj de poliție care i-au solicitat actele fiindu-i comunicat faptul că va fi sancționată contravențional pe motiv că ar fi condus pe contrasens .
Martorul a declarat că, în mod eronat s-a reținut de către polițist că petenta ar fi circulat pe contrasens deoarece au circulat dinspre str. S. spre . a oprit pe acest bulevard colț cu .> Martorul Lăzăroniu S. D. a declarat că în primăvara acestui an a fost solicitat de către organele de poliție să semneze un proces verbal de contravenție în calitate de martor asistent .Nu a fost prezent la fața locului, nu o cunoaște pe petentă și nu știe de ce a fost sancționată contravențional, polițistul comunicându-i că acesta, în calitate de șofer nu a respectat semnificația unui indicator auto .
Coroborând cele 2 declarații ale martorilor audiați în cauză s-a apreciat de instanță că doar a martorului M. v. S. este mai aproape de adevăr și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză .
Astfel martorul este singurul care a fost de față la data opririi în trafic a petentei, aflându-se în autoturismul acesteia și infirmă constatările făcute de agentul de poliție cu ocazia întocmirii procesului verbal .
Astfel s-a apreciat de instanță că, în lipsa probelor care să vină în dovedirea stării de fapt reținută de agentul constatator cu ocazia constatării contravenției forța probantă a procesului verbal de contravenție a fost răsturnată tocmai prin proba contrarie, respectiv declarația martorului propus de petentă, care nu confirmă starea de fapt reținută de acesta .
Cu privire la contravenția prev. de art.108 alin. 1, lit. a pct. 3 din OUG 195/2002 rep. se constată de instanță că nu au fost administrate probe care să dovedească o stare de fapt contrară celei reținute de agentul de poliție .
Astfel constatările agentului constatator în sensul că, în data de 28.02.2015 petenta a circulat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a purta centura de circulație, sunt reale și nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constatând așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră așadar că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin în materia respectării regulilor de circulație .
Opinia instanței are la bază pe de o parte disp. art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Pentru aceste motive instanța, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta O. M. N. sens în care a dispus anularea parțială a procesului verbal de contravenție cu privire la săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. l lit. a) pct. 5 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/ 2002 și a dispus înlocuirea amenzii în cuantum de 195 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin. 1, lit. a pct. 3 din O.U.G. nr. 195/ 2002 cu sancțiunea avertisment .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În motivare a arătat că prin hotărârea criticată, instanța de fond a admis plângerea contravențională formulată de petentă, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 13.02.2015 și a exonerat petentă de la plata amenzii contravenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut, în esență, faptul că în ceea ce privește legalitatea, procesul-verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/2001, însă, referitor la temeinicia acestuia, petenta prin probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului M. S. V., a dovedit că nu a săvârșit fapta contravențională prevăzută de art. 108 alin.l lit.a) pct.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, iar pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.l lit.a) pct.3 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, a apreciat ca fapta prezintă un pericol social redus, sens în care a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, însă a dispus anularea în totalitate a procesului-verbal contestat.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
In fapt, la data de 28.02.2015, în jurul orei 21.50, intimata - petentă a condus autoturismul marca ""AUDI A5" cu numărul de înmatriculare_, pe . . T. S., județul M. către . sediul BRD), deși accesul pe str. Rahovei spre . interzis și, de asemenea, nu a purtat în timpul deplasării centura de siguranță.
Astfel, intimata - potenta a fost sancționată contravențional potrivit prevederilor art.108 alin.l lit.a) pct.5 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantei 2 puncte - amendă în cuantum de 195 lei și două puncte penalizare.
Totodată, intimata a fost sancționată contravențional și potrivit prevederilor art.108 alin.l lit.a) pct.3 din O.U.G. nr.195 2002. privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " nerespectarea obligației de a purta, in timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranța....". agentul constatator aplicând sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei și 2 puncte de penalizare.
In primul rând a solicitat să se observe faptul că în considerentele hotărârii pronunțate, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, dispunând anularea parțială a procesului-verbal contestat cu privire la săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108 alin.l lit.a) pct.5 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, iar pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.l lit.a) pct.3 din O.U.G. nr.195 2002, republicată, a dispus înlocuirea sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertisment, însă dispozitivul hotărârii a dispus în mod eronat admiterea plângerii și anularea în totalitate a procesului-verbal de contravenție.
In altă ordine de idei, consideră că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză și a avut în vedere la pronunțarea hotărârii declarația martorului M. S. V., întrucât, la momentul săvârșirii celor două contravenții, intimata- petentă se afla singură în autoturism, aspect care rezultă atât din procesul-verbal de contravenție, cât și din raportul agentului constatator, motiv pentru care apreciază că declarația acestuia este subiectivă și trebuie înlăturată.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că agentul constatator (așa cum rezultă din raportul acestuia) a perceput în mod direct faptele contravenționale și nu există dubii cu privire la acestea.
In acest sens, este necesar să învedereze faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de intimatul-petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația in care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cât și in practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hol. din 7 oct.1988.s.A no.l4l-A. p.15 si 28: Telfner c. Austria, no._/96, p.16. 20 mart 2001: A. c. României, no._/03, p.60. 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O). pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petent de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții
In consecință, in situația în care instanța consideră că înregistrarea video nu este relevantă, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată și cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană in mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză și nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii faptul că declarația numitului M. S. V. este subiectivă, aceasta nefiind în autoturism cu intimata- petenta, și, în consecință, aceasta nu a administrat probe verosimile prin care să răstoarne situația de fapt consemnată în procesul-verbal, iar agentul constatator a perceput în mod direct faptele contravenționale și nu există dubii cu privire la acestea.
In drept, și-a întemeiem apelul pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă și dispozițiile art.34 alin.2 din O.G. nr.2/ 2001
In conformitate cu prevederile art. 411 C.proc. civ.. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata-petentă nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 – 479 N.C.pr.civ. instanța reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
P. sentința nr.3062/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ s-a dispus admiterea plângerii contravenționale formulată de petenta O. M. N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 13.02.2015 întocmit de I. M. și exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 390 lei.
Cu toate acestea în considerentele hotărârii este motivată o altă soluție, și anume aceea de admitere în parte a plângerii contravenționale, anulare parțială a procesului verbal de contravenție cu privire la contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2002 și de înlocuire a sancțiunii amenzii în cuantum de 195 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr.195/2002 cu sancțiunea avertisment.
Potrivit art.425 alin.1 C.pr.civ. „ Hotărârea va cuprinde:
a) partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) și (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;
b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;
c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
Așadar considerentele sau motivarea trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, adică trebuie să prezinte motivele care au determinat instanța să pronunțe soluția, motivarea necorespunzătoare putând atrage nulitatea hotărârii.
Soluția ce s-a dat în speță de către prima instanță, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii apelate, este de admitere a plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea petentului de plata amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție contestat, însă această soluție nu este motivată prin considerentele hotărârii, în care nu sunt arătate motivele de fapt și de drept pentru care instanța a anulat procesul verbal de contravenție contestat de petent.
Așadar în considerentele hotărârii este motivată altă soluție decât cea pronunțată de prima instanță, iar soluția pronunțată de instanță nu este motivată.
Fără arătarea motivelor de fapt și de drept în temeiul cărora instanța și-a format convingerea nu se poate exercita controlul judiciar, nemotivarea hotărârii echivalând cu o necercetare a fondului pricinii.
Cum instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, conform art.480 alin.3 C.pr.civ., va fi admis apelul, va fi anulată sentința atacată și va fi judecat procesul, evocând fondul.
Astfel se reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 28.02.2015 întocmit de Poliția municipiului Drobeta Turnu Severin petenta a fost sancționată contravențional conform art.108 alin.1 lit.a pct.5 din OUG nr.195/2002 cu amendă de 195 lei și conform art.108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr.195/2002 pentru că în data de 28.02.2015, ora 21.55, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . str.T. spre . pe care accesul este interzis. De asemenea, aceasta nu a respectat obligația de a purta centura de siguranță pe drumurile publice, fiind singură în autoturism.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în absența petentului și a fost semnat în calitate de martor asistent de Lăzăroniu S.-D..
Verificând, conform art.34 din OG nr.2/2001, legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție se reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16-17 din OG nr.2/2001 și că petenta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
În ceea ce privește obligația agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct aceste obiecțiuni în procesul verbal la rubrica „Alte mențiuni”, obligație prevăzută de art.16 al.7 din OG nr.2/2001 aceasta există numai în situația în care procesul verbal de contravenție este încheiat în prezența contravenientului. Chiar și în această situație sancțiunea nerespectării acestei obligații este nulitatea relativă, fiind necesar să se dovedească producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, așa cum s-a stabilit prin decizia nr.22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În cauză procesul verbal de contravenție a fost încheiat în absența contravenientei, situație în care nu sunt aplicabile disp.art.16 al.7 din OG nr.2/2001, ci devin incidente dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001 care instituie obligația agentului constatator de a face mențiune despre lipsa contravenientului, împrejurare ce trebuie confirmată de cel puțin un martor, iar în lipsa martorului trebuie precizate motivele ce au dus la încheierea procesului verbal de contravenție în acest mod.
Procesul-verbal de contravenție contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001, petenta având posibilitatea de a invoca obiecțiunile în plângerea contravențională adresată instanței de judecată, fiindu-i astfel asigurat dreptul la apărare.
Nu poate fi reținută nici susținerea petentei cu privire la nedescrierea faptei, în procesul verbal de contravenție fiind indicată data, ora, locul săvârșirii faptei, prin indicarea localității ( Drobeta Turnu Severin) și a sectorului de drum ( . str.T. spre .>
Celelalte susțineri ale petentei referitoare aparatul radar nu prezintă relevanță în cauză deoarece contravențiile reținute în sarcina petentei au fost constatate personal de agentul constatator, iar nu înregistrate de aparatul radar pe suport magnetic.
Așa cum rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție și raportul agentului constatator faptele au fost constatate personal de către agentul care l-a întocmit, așa că acest proces verbal de contravenție, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate.
P. urmare, procesul verbal de contravenție contestat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrarie, petentei revenindu-i sarcina de a dovedi nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat proba cu martorul M. S. V.. Declarația acestui martor nu va fi reținută de instanță având în vedere că este subiectivă și ne se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, petentă fiind singură în autoturism la momentul constatării contravențiilor, conform mențiunilor din procesul verbal de contravenție.
Așadar starea de fapt este cea reținută în procesul verbal de contravenție, deoarece faptele au fost constatate personal de agentul constatator, astfel că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție ce nu a fost răsturnată de petentă prin administrarea de probe din care să rezulte cu certitudine altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
P. urmare, petenta este vinovată de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr. 195/2002 ( nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță), având în vedere criteriile prevăzute de art.21(3) din OG nr.2/2001, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, se consideră că scopul răspunderii contravenționale poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertisment, însoțită de recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale în vigoare.
În consecință, va fi admisă în parte plângerea și înlocuită sancțiunea amenzii 195 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin.1, lit.a pct.3 din OUG nr. 195/2002 cu sancțiunea avertisment, fiind menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul intimat I. M. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, județul M. împotriva sentinței nr.3062/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata petentă O. M. N. CNP_ domiciliată în Drobeta Turnu Severin, ., nr.22, ., ..
Anulează sentința nr.3062/20.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._
Admite în parte plângerea formulată de petenta O. M. N. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.02.2015 în contradictoriu cu intimatul I. M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 195 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin.1, lit.a pct.3 din OUG nr. 195/2002 cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red.A.B./tehnored. A.C.N.
03.03.2016
4 ex./8 pag.
cod operator 2626
Jud. fond A.M. G.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 12/2016.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 211/2016. Tribunalul... → |
|---|
