Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 73/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 73/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:017._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 73/2016
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. B.
Grefier A. C. N.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelant petent B. V. împotriva sentinței nr._ pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DROBETA T. S., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție ./CR nr._ din data de 07.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile prin cererea de apel și întâmpinare au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr._ pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul B. V..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 07.05.2015, un polițist din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a depistat pe petent ca a staționat intre orele 12.19-12.31 cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul străzii N. Balcescu, in zona nefiind indicator sau marcaj care sa permită oprirea vehiculelor pe trotuar, in același timp stânjenind traficul pietonal in zona, motiv pentru care 1-a sancționat pe acesta pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 108, alin. 1, lit. b, pct.7 si sancționate de art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu amenda de 390 lei, potrivit procesului verbal DTS/CR nr._ din 07.05.2015.
Petentul a mai fost sancționat și anterior pentru săvârșirea aceleași contravenții prin procesele verbale de contravenție nr._/24.01.2015 și nr._ din 17.03.2015.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent cu mențiunea Refuză să semneze.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, instanța reține că, deși, O.G. nr.2/2001 modificată și republicată nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării de drept până la proba contrarie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (I. P. c. României, pct. 31).
În cauza dedusă judecății instanța a apreciat că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Curte în cauza N. contra României, paragraful 35.
Prin probele administrate în cauză, petentul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, instanța constatând așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Dimpotrivă, instanța a constatat că din planșele foto fila 19 din dosar rezultă identitatea dintre autoturismul staționat pe trotuar și autoturismul deținut de petent cu numărul de înmatriculare_ .
Cu privire la sancțiunea amenzii, instanța a reținut că aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social, ținându-se seama de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul punitiv, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, care a mai fost sancționat pentru același gen de abateri.
Raportat la datele speței, care evidențiază atitudinea procesuală nesinceră a petentului, instanța nu și-a putut forma convingerea în sensul că acesta nu va mai repeta fapta în lipsa aplicării unei amenzi contravenționale. Altfel spus, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea comportamentului contravenientului.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, instanța a respins plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal, pe care l-a menținut ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul B. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului formulat, iar pe fondul cauzei anularea procesului verbal de contravenție cu exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivare a arătat că nu se face vinovat de cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției, întrucât autoturismul său nu încurca circulația pietonală.
Autoturismul era parcat pe trotuar doar cu o roată, fiind suficient spațiu pentru pieton.
Mai mult, timpul de staționare a fost foarte scurt, întrucât la momentul în care agentul constatator a ajuns lângă autoturismul său, era acolo încercând să îi explice faptul că este suficient loc pentru pietoni, respectiv mai mult de un metru, așa cum legea în vigoare prevede.
Instanța de fond, în vederea pronunțării sentinței, s-a bazat pe faptul că anterior a mai fost sancționat, iar o înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea comportamentul contravenientului.
Referitor la acest aspect, a precizat că trebuie ținut cont de gradul scăzut de pericol social al faptei și de lipsa laturii subiective a contravenției, respectiv a vinovăției.
În ceea ce privește netemeinicia actului sancționare, a solicitat să se rețină că în lumina jurisprudenței CEDO ( cauza A. contra României) procedura contravențională este asimilată celei penale și contravenientul trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind organului constatator, acestuia revenindu-i sarcina să facă dovada că petentul a depășit limita legală de viteză.
În drept și-a întemeiat dispozițiile art. 16, 21 alin.3 din OG 2/2001, OUG 195/2002, NML 021-05/2005 precum și celelalte dispoziții legale în materie.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 C. proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 05.01.2016, prin serviciul registratură intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
În motivarea a arătat că susținerea petentului conform căruia „autoturismul era parcat pe trotuar doar cu roata, fiind suficient spațiu pentru pietoni” este contrazisă de planșa cu fotografiile realizate de agentul constatator la momentul săvârșirii faptei, din care se poate observa fără dubiu că petentul a staționat autoturismul aproape în totalitate pe trotuar.
A învederat că petentul a mai fost sancționat și anterior pentru săvârșirea aceleiași contravenții, astfel: în data de 24.01.2015, fiindu-i întocmit procesul verbal de contravenție nr._ și în data de 17.03.2015, fiindu-i întocmit procesul verbal de contravenție nr._.
Conform prevederilor art. 72 alin.7 din OUG 195/2002, „ Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor lățimea minimă a trotuarelor lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru” la art. 142 alin.2 din HG 1391 /2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precizându-se că „ Administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea parțial ori totală a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor”.
Astfel, întrucât administratorul drumului public nu a permis prin semnalizare corespunzătoare ( marcaj, indicator) oprirea sau staționarea autovehiculelor pe trotuar, consideră că nici petentul nu avea voie să oprească autoturismul pe trotuar.
În fapt, în data de 07.05.2015, un polițist din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a depistat pe petent că a staționat între orele 12.19 -12.31 cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul străzii N. B., în zonă nefiind indicator sau marcaj care să permită oprirea vehiculelor pe trotuar, în același timp stânjenind traficul pietonal în zona, motiv pentru care l-a sancționat pe acesta pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 108 alin.1 lit. b pct. 7 și sancționate de art. 100 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, articole ce prevăd următoarele:
„ Art. 100 (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a-II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice…
(2) Amenda contravențională prevăzută la alin.(1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte penalizare, conform art. 108 alin.1 lit.b.”
Art. 108 (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: staționarea neregulamentară”.
Față de cele constatate agentul constatator a întocmit petentului proces verbal de contravenție . /CR nr._ prin care a aplicat la limita minimă, sancțiunea contravențională principală cu amendă și sancțiunea contravențională complementară de acordare a punctelor penalizatoare.
În drept, și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art. 471 alin.5 C. proc.civ.
În conformitate cu prevederile art. 411 alin.1 pct.2 C. proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 15.01.2016, prin serviciul registratură apelantul petent B. V. a depus răspuns la întâmpinare solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat:
În fapt, prin cererea adresată instanței de judecată a înțeles să conteste procesul verbal de constatare a contravenției ./CR nr._ întocmit la data de 07.05.2015 ca fiind netemeinic și nelegal.
Prin procesul verbal de constatare a contravenției a fost sancționat contravențional cu amendă de 390 lei pentru faptul că în data de 07.05.2015 în intervalul orar 12:19 – 12:31 ar fi staționat cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe trotuar și încurca circulația pietonală.
A precizat că nu se face vinovat de cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției, întrucât autoturismul său nu încurca circulația pietonală.
Autoturismul era parcat pe trotuar doar cu o roată, fiind suficient spațiu pentru pietoni.
Mai mult, timpul de staționare a fost foarte scurt, fiind acolo, a încercat să îi explice faptul că este loc suficient pentru pietoni, respectiv mai mult de un metru, așa cum legea în vigoare prevede.
Instanța de fond, în vederea pronunțării sentinței s-a bazat pe faptul că anterior, a mai fost sancționat, iar o înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea comportamentului contravenientului.
Referitor la acest aspect a precizat faptul că trebuie ținut cont de gradul scăzut de pericol social al faptei și de lipsa laturii subiective a contravenției, respectiv a vinovăției.
În conformitate cu prevederile art. 441 C. proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 476 -479 N.C. pr.civ. instanța reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal de contravenție ./CR nr._ din 07.05.2015, petentul B. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 390 lei pentru contravenția prevăzută de art. 108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut că în data de 07.05.2015, ora 12.19, a staționat voluntar în intervalul orar 12.19 -12.31 autoturismul marca DACIA cu numărul de înmatriculare_ pe trotuarul străzii N. B. și prin modul cum era staționat se stânjenea circulația pietonilor, fiind efectuate planșe foto.
Cu ocazia întocmirii procesului verbal de contravenție petentul a refuzat semnarea acestuia așa cum s-a consemnat la rubrica alte mențiuni.
Potrivit art.108 alin.1 lit.b pct.7 din OUG nr.195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea faptei constând în staționarea neregulamentară.
Conform art. 143 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr.1391/2006, se interzice staționarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară;
Potrivit art.142 alin.2 lit. n din același Regulament se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor.
Art.144 alin.2 din același act normativ prevede că administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor.
Pe de altă parte, art.72 alin.7) din OUG nr.195/2002 prevede că este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate anterior se reține că este permisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate numai cu îndeplinirea a două condiții: există indicatoare sau marcaje în acest sens și distanța minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor este de cel puțin un metru.
În ceea ce privește sensul termenului de imobilizare, se reține că art. 63 alin.1 din OUG nr.195/2002 prevede că se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.
Prin urmare, dispozițiile privitoare la ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate sunt aplicabile în cauză în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, imobilizarea înseamnă oprirea sau staționarea vehiculului.
În cauză, din imaginile foto existente depuse la dosar nu se constată existența unui indicator de permisiune a opririi/staționării pe trotuar, astfel că, nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a fi permisă staționarea vehiculelor pe trotuar. Ori, în aceste condiții, autoturismul fiind staționat în totalitate pe trotuar, se apreciază că petentul a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, așa cum a reținut și prima instanță.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului instanța reține că, potrivit art. 21 alin 3 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului precum și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, precum și faptul că petentul a mai fost sancționat pentru același gen de fapte prin procesele verbale de contravenție ./CR nr._/24.01.2015 și nr._/17.03.2015 se apreciază că gradului de pericol social al faptei nu este redus și prin urmare, scopul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertisment.
În consecință, sentința instanței de fond prin care a fost respinsă plângerea contravențională ca neîntemeiată fiind legală și temeinică, conform art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelant petent B. V. CNP_ domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. împotriva sentinței nr._ pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ DROBETA T. S. cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. B. | Judecător, M. B. | |
Grefier, A. C. N. |
Red. A.B./tehnored. A.C.N.
03.03.2016
4 ex./5 pag.
cod operator 2626
Jud. fond A. T.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 79/2016. Tribunalul... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
