Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 55/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 55/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 55/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant C. T. – D. și pe pârâții M. A. Interne, I. G. al Poliției de Frontieră, I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) diferența de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.04.2012 și în continuare, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, etc.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța din oficiu procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul dispozițiilor art. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că nu este necesar administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 25.09.2015, reclamantul C. T. – D. în contradictoriu cu pârâții MAI., I.G.PF. și I.T.F F. Timișoara pentru ca prin hotărârea ce se pronunța să se dispună obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând inducerea premiului anual in salariul lunar, începând ou 01.C4.2012 și în continuare până la includerea acestuia in salariu, reactualizat in funcție de indicele de ;inflație la data plății efective, obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, . începând cu 01.04.2012, potrivit O.G.9/2000,.privind nivelul dobânzii legate
pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă HG. 13/2011, privind dobânda legală.
În motivare arată că, acest drept a fost prevăzut de legislația in vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat in mod retroactiv, in acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție, in soluționarea unui recurs, in interesul legii, a statuat" dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330j2009, ci reprezintă in continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, in mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază. Or, raportat la această concluzie se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut si după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 j 2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanța a stipulat in deciziile menționate ca majorarea salariala din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/soldă/indemnizația de bază, este acordată in continuare. În drept își întemeiază cererea pe disp. art.25 din Legea 330/2009, legea 28^/2010 art. 1 din Codul civil, art.15 alin.2, 20, 41, 44,124,125 din Constituția României, art. l din primul Protocol adițional din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, directiva Consiliului nr.2000/78/CE de creare a unul cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr.47/1992, Decizia 2/_ a înaltei Curți de Casație și Justiție, conform Codului muncii, art.272- sarcina probei în conflictele de muncă, revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până în prima zi de la înfățișare.
La data de 16.10.2015, I. G. al Poliției de Frontieră, a formulat întâmpinare prin care să se rețină, să examineze și să vă pronunțe în sensul admiterii următoarelor excepții: 1.Excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele considerente: Astfel, reclamantul în cererea de chemare în judecată solicită plata drepturilor salariale începând cu 01.04.2012. Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul de 3 ani, potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 (dispoziție legală aplicabilă în raport cu prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011). Or, reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la data de 25.09.2015, demersurile fiind începute, astfel, după expirarea termenului de 3 ani reglementat de textul de lege precizat. In acest context, raportat la prevederile anterior menționate, în opinia noastră, se poate observa faptul că dreptul este prescris pentru perioada 01.04._12. D. urmare, solicită admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii ca fund prescris dreptul la acțiune pentru perioada anterior menționată. 2) Excepția lipsei capacității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră: Una dintre condițiile pentru ca o persoană să fie parte într-un proces este calitatea procesuală {legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, la speță, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Deși condiția calității procesuale nu este reglementată. în mod expres, în legislația noastră, atât doctrina, cât și literatura de specialitate, analizând calitatea procesuală, au statuat că legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul reclamantului de a reclama în justiție și, corelativ, la obligația pârâtului de a răspunde la pretențiile formulate prin actul de investire al instanței, de către reclamant. In cauză, sarcina justificării calității procesuale aparține reclamantului, în calitate de angajat al Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara și care prin cererea de chemare în judecată este obligat să expună împrejurările de fapt și de drept care au condus la îndreptățirea acestuia de a acționa în cauză pe pârâtul I. G. al Poliției de Frontieră. Personalitatea juridică a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara (în calitate de ordonator terțiar de credite) rezidă din dispozițiile ort. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează faptul că „ (4) La frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând județele Tulcea și C., se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică. In județele care au ca limită frontiera de stat, se organizează servicii teritoriale ale poliției de frontieră. In județele B. și Ialomița se organizează sectoare ale poliției de frontieră, prin ordin al ministrului administrației și internelor." În acest sens, învederează faptul că, raportat la obiectul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, având în vedere calitatea instituției noastre de ordonator secundar de credite potrivit Anexei nr. 1 din Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. S/205 din 21.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și calitatea Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara de ordonator terțiar de credite potrivit Anexei nr. 6 din actul normativ menționat anterior, precum și faptul că reclamantul nu își desfășoară activitatea la I. G. al Poliției de Frontieră, și luând în considerare principiul disponibilității, apreciem că, în speță, instituția noastră nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății. Totodată, este de remarcat faptul că se poate constata că reclamantul nu a fost și nu este în raporturi de serviciu cu I. G. al Poliției de Frontieră, astfel încât obligația de plată a eventualelor drepturi bănești, respectiv daune interese moratorii, dobânzi legale ar incumba Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, iar nu Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră. In acest sens. raportat la obiectul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, având în vedere calitatea distinctă de subiect de drept a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Timișoara, apreciem că, în speță, I. G. al Poliției de Frontieră nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății, calitatea procesuală fiind titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
La data de 21.10.2015,M. A. Interne, a formulat întâmpinare, susținând următoarele I. Având în vedere obiectul cauzei, solicită să se rețină, să se examineze și să se pronunțe cu privire la următoarele excepții: 1. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, având în vedere următoarele considerente: în context, în conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (1) C.proc.civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. În același sens, potrivit art. 34 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice precum și a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice: „Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite", iar conform alineatului 2 al aceluiași articol: „Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite ". Solicită să se constate faptul că termenele mai sus menționate, prevăzute în mod expres și limitativ de lege, sunt de decădere, normele speciale în cauză fiind de strictă interpretare și aplicare. Față de cele mai sus menționate și având în vedere faptul că reclamantul nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în termenul impus de lege, solicită respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă. 2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne pentru următoarele motive: Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, se face exclusiv de către I. T. al Poliției de Frontiera Timișoara, unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite. 3. În raport de data nașterii dreptului la acțiune invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 01.04.2012 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor care le-au instituit, respectiv Decretul nr. 167/1958 care la art. l dispunea că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui, dreptul la acțiune stingându-se prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut Decretul nr. 167/1958. Acest termen a fost menținut și în art. 2517 Cod civil, în vigoare începând cu data de 01.10.2011, care prevede că „termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen". Cu privire la fondul cauzei, învederează instanței următoarele aspecte: 1. Conform art. 21 alin. (1) din Anexa nr. IV la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la 01.01.2010 până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea. D. urmare, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie. Această procedură este sprijinită și de prevederile art. 25 alin. 4) din Legea-cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respective, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Astfel, pentru activitatea desfășurată în anul 2010, personalul plătit din fonduri publice, inclusiv polițiștii, cadrele militare în activitate și personalul civil, putea să beneficieze de un premiu anual începând cu luna ianuarie 2011. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". În consecință, în accepțiunea noastră, legiuitorul a inclus sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2010 în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01.01.2011, procedeu prin care personalul respectiv nu a fost lipsit de dreptul de a beneficia de dreptul bănesc în discuție. Menționează faptul că Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și legile anuale speciale de aplicare a acesteia nu prevăd acordarea unui premiu anual, începând cu anul 2011. La data de 06.11.2015, I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, a formulat întâmpinare prin care solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la următoarelor excepții: 1) Excepției inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art.7 din Legea 285/2010 coroborat cu prevederile art. 30 din Legea 284/2010. 2) Excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele motive: în anul 2011, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legii. II .Pe fond, acțiunea reclamantului este neîntemeiată .
Este adevărat că prin art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009, era stipulată acordarea premiului anual, însă potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, se dispune încetarea acordării premiului anual începând cu luna ianuarie 2011 și se prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Dispozițiile art.8 din Legea nr.285/ 2010 au fost atacate în fața Curții Constituționale, iar, în acest sens, prin Deciziile nr. 115/ 09.02.2012 publicată în M.O. nr. 230 din 05.04.2012, nr. 257/ 20.03.2012 publicată în M.O. nr. 331 din 16.05.2012 și altele, Curtea Constituțională a României a constatat că excepțiile de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art 8 din Legea nr. 285/ 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt neîntemeiate.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art.205 și urm. din Codul de Procedură Civilă, precum și toate dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
La data de 02.11.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinări prin care, cu privire la excepțiile invocate de pârât, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora, iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în cererea de chemare în judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:Potrivit art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. Interne și IGPF, se reține că este întemeiată și va fi admisă. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății. Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, iar obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu. Întrucât este în raporturi de serviciu cu ITPF Timișoara se apreciază că obligația achitării drepturilor bănești aparține numai acestei instituții. Faptul că I.G.P.F. este ordonator secundar de credite, iar potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, nu conferă acestui pârât calitate procesuală pasivă în situația în care nu este titular de obligații în raportul juridic dedus judecății. Pe cale de consecință nici M. A. Interne și IGPF nu au calitate procesuală pasivă în speță. Prin urmare, instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu M. A. Interne și IGPF, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Referitor la excepția inadmisibilitățiipentru neîndeplinirea procedurii prealabile speciale invocate raportat la prevederile art.7 din Legea 285/2010 coroborat cu prevederile art. 30 din Legea 284/2010, din analiza sistematică a dispozițiilor art. 91 și 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ pre citat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia. De precizat că, în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată. În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că pentru perioada 01.04._12este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente: Prin acțiune se solicită plata diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar. O asemenea plată este lunară și succesivă, iar pentru fiecare dintre acestea curge un termen de prescripție. La data de 01.11.2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, iar potrivit art.6 alin.4, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Prin urmare pentru perioada anterioară acestei date, prescripția este supusă prevederilor Decretului nr.167/1958, iar ulterior prevederilor C.civil. În ambele cazuri, termenul de prescripție este de 3 ani și nu a fost întrerupt sau suspendat, astfel că pentru drepturile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția. În consecință, se va respinge acțiunea pentru perioada 01.04._12 ca prescrisă. Pe fondul cauzei, pentru restul perioadei se reține că prin acțiunea dedusă judecății se solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale potrivit OG 9/2000 și OG 13/2011. Legislația pertinentă în materie este reprezentată de: - art.25 din Legea nr. 330/2009 potrivit căruia pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Art.25 din Legea 330/2009 a fost însă abrogat prin art.39 lit. w din Legea 284/2010 - Legea nr. 285/2010 reglementează salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 01.01.2011, iar în art.1 alin.1, 2 s-a prevăzut că „ începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% . Începând cu 01.01.2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ….indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plăti din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. ” - art.8 din Legea nr. 285/2010 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.” Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar. Prin urmare, în raport de dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv. Din interpretarea coroborată a disp. art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că prin acest act normativ, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum erau acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale acordate în anul 2011. Referitor la dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, se constată că au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.115/09.02.2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.” Prin această decizie s-a reținut că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010; premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. S-a mai reținut că aceste dispoziții legale - art. 8 din Legea nr. 285/2010 - prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așa fiind, s-a concluzionat că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu care a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, conform art.8 din Legea 285/2010. Pentru anul 2012 s-au instituit măsuri financiare în domeniul bugetar prin Legea nr.283/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Art.1 din actul normativ indicat prevede că "(1) În anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (2) În anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții” Potrivit art. II art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011, în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice,indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță. Conform art.1 din OUG 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale,cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în doua etape, astfel: a/ cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012. Se constată astfel că, în anul 2012, potrivit reglementărilor legale, nu se mai acordă premii, deci nici premiul anual, cuantumul brut al salariilor majorându-se cu 8% și respectiv 7,4% pentru recuperarea reducerilor salariale.
Prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a prevăzut(art.1) că, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Art.2 din O.U.G nr.84/2012 prevede următoarele:„Prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.182/2012, și ale art.1 alin.(4) și (5), art.2, 3, art.4 alin.(1) și (2), art.6, 7, 9, 11, art.12 alin.(2) și art.13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
Se reține astfel că, nici în anul 2013 legiuitorul nu a înțeles să acorde premii, salariul menținându-se la nivelul din decembrie 2012.
În ceea ce privește drepturile prevăzute de art. II art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 și art.2 din O.U.G nr.84/2012, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Decizia nr. 658 din 11 noiembrie 2014 și Decizia 170/2015 că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. De asemenea, legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În art.9 alin.2 din OUG 103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin OUG 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art. 1 al. 1, 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții … În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
De asemenea prin decizia nr.170/2015 Curtea Constituțională a reținut cu privire la încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății private, că în jurisprudența sa referitoare la interpretare acestei norme din Convenție, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În același sens este și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 F. M. împotriva României și A. G. S. împotriva României, paragrafele 15 și 19, prin care Curtea amintește că, datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a necesităților acesteia, autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai adecvată decât instanța internațională pentru a stabili ce anume este "de utilitate publică". În consecință, în cadrul mecanismului de protecție creat de Convenție, este de competența acestora să se pronunțe primele cu privire la existența unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, trebuie respectat modul în care acesta percepe imperativele "utilității publice”. de orice temei rezonabil (paragraful 19).
În raport de cronologia actelor normative în materia salarizării personalului bugetar se constată că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate conform art.1 din Legea 285/2010, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariul de bază avut în luna decembrie din anul anterior, reclamantul beneficiind și de majorările salariale acordate în baza OUG 19/2012 .
Astfel, se reține că până la 01.06.2012, premiul anual a fost inclus în majorarea salarială de 15% acordată prin Legea nr.285/2010, iar ulterior majorarea menționată a fost luată în calcul în întregime ca și drepturi acordate pentru recuperarea drepturilor diminuate prin Legea nr.118/2010, iar prin OUG 19/2012 s-au continuat majorările în vederea recuperării integrale a reducerii de 25%.
În concluzie, instanța reține că începând cu anul 2012 nu există reglementări legale cu privire la includerea premiului anual în salariul de bază, dispozițiile legale, așa cum s-a arătat anterior, menționând numai faptul că se menține cuantumul brut al salariul de bază avut în luna decembrie din anul anterior și că nu se acordă premii sau prime de vacanță.
În cauză nu se poate reține susținerea referitoare la existența unei discriminări invocându-se în acest sens art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.200 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin Hotărârea din 7 iulie 2011 - M. Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ș. A. și alții, pronunțată în Cauza C-310/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată de Curtea de Apel Bacău și respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43/CE și nici art. 17 din Directiva 2000/78/CE - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socioprofesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională, abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană a afirmat, în realitate, că ". . nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia " (paragraful 47).
Pe de altă parte, se reține că diferența de tratament devine discriminatorie când există diferențe între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, însă în cauză nu a existat o discriminare cât timp salarizarea s-a efectuat conform Legii nr. 285/2010 și actelor normative ulterioare în domeniul salarizării, astfel că personalului bugetar i s-au aplicat aceleași acte normative referitoare la calculul drepturilor salariale.
În raport de considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea pentru restul perioadei este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a MAI și IGPF și respinge acțiunea față de acestea ca fiind persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite excepția prescripției pe perioada 01.04._12 și respinge pentru această perioadă ca prescrisă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. T. – D., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, . A, județul M., CNP_, în contradictoriu cu I. T. al Poliției de Frontieră Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., 49 județul T...
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored M.T.
Ex.6
Cod operator 2626
21 Ianuarie 2016
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 67/2016.... → |
|---|
