Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 67/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 67/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-01-2016 în dosarul nr. 67/2016
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 67/2016
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. F.
Grefier M.-V. M.
Pe rol judecarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. D. T. și pe pârâtul C. L. VÎNĂTORI, având ca obiect suspendare executare act administrativ - Hotărârea nr. 28 din data de 25.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat B. N. și consilier local G. C. pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a Hotărârii nr.28/25.09.2015 emisă de către C. L. Vânători.
Avocat B. N. arată faptul reclamantul a fost ales în anul 2012 în Partidul Social Democrat ca și consilier și ulterior viceprimar. Mai arată că din 2012 până la data de 25.09.2015 când s-a emis această hotărâre reclamantul și-a desfășurat activitatea în bune condiții. Mai arată faptul că din septembrie 2015 au existat divergențe politice și primarul l-a schimbat pe reclamant din funcția de viceprimar fără motiv, s-a întocmit un oarecare referat și decizia a fost luată cu majoritatea consilierilor locali.
Susține faptul că sunt întrunite condițiile cazului bine justificat și al pagubei iminente și că fiind ales local beneficiază de sprijinul cetățenilor și s-a adus prejudiciu imaginii sale și din punct de vedere material, având în vedere cuantumul salariului care este de 2300 lei ca și viceprimar lei și 200 lei ca și consilier local (acești 200 lei îi primea doar o dată pe lună când avea loc adunarea Consiliului L.).
Consilier G. C. solicită să se mențină hotărârea Consiliului L., susține că avocatul reclamantului induce în eroare, a făcut parte din alianța MNMH consilierul și cu majoritatea de atunci s-a decis viceprimarul. Mai arată faptul că anul trecut s-a schimbat majoritatea, s-a schimbat și viceprimarul. Arată că majoritatea decide, tot la fel putea fi ales și dânsul viceprimar și că nu sunt îndeplinite cazurile suspendării hotărârii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub numărul_ din data de 13.11.2015 reclamantul B. D. T., a formulat cerere de anulare a Hotărârii nr. 28/25.09.2015 emisa de C. L. VÂNĂTORI si implicit a efectelor acesteia pana la pronunțarea instanței pe fondul cauzei in temeiul dispozițiilor prevazaute de Legea 554/2004, actualizata .
In motivare a arătat că în fapt, in anul 2012 a candidat din partea Partidului Social Democrat la funcția de consilier local al comunei Vânători, iar ulterior a fost ales viceprimar.
In data 25.09.2015, C. L. Vânători a emis HCL nr. 28 prin care a fost schimbat din funcția de viceprimar cu votul majorității consilierilor.
Cu privire la eliberarea din funcția de viceprimar, aceasta se poate face in condițiile art.69 din Legea 393/2004, republicata pentru abateri grave si repetate săvârșite in exercitarea mandatului de viceprimar, astfel incat Hotărârea nr.28/2015 este nelegala.
A arătat ca ședința de consiliu a fost convocata cu mai puțin de 3 zile așa cum prevăd dispozițiile legale astfel incat este lovita de nulitate absoluta.
A apreciat ca măsura schimbării din funcția de viceprimar este de natura a-i împiedica sa exercite funcția, acest impediment reprezentând un prejudiciu material si moral întrucât, pe de o parte, îl pune in imposibilitatea exercitării demnității si implicit luarea deciziilor aferente funcției, si pe de alta parte se introduce arbitrariul in deciziile autorităților publice deliberative, ceea ce reprezintă un prejudiciu constând in încălcarea drepturilor celor aleși.
Având in vedere aceste aspecte, a solicit admiterea acțiunii asa cum a fost formulata in sensul suspendării provizorii a H.C.L. 28/2015 in baza Legii 554/2004.
In drept,și-a întemeiat cererea pe Legea nr.554/2004.
C. L. al Comunei Vînători a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare provizorie a numitului B. D. T..
În motivare a arătat că în fapt, prin cererea de suspendare provizorie formulata de numitul B. D. T. acesta solicită să se suspende Hotărârea Consiliului L. Vînători nr. 28 din data de 25.09.2015 referitoare la eliberarea din funcție a Viceprimarului Comunei Vînători. El afirmă că a candidat Ia Alegerile Locale din anul 2012 din partea Partidului Social Democrat (PSD), lucru total neadevărat, reclamantul candidând din partea Partidului Democrat Liberal (PDL).
Conform HCL nr. 28/2015 și a prevederilor Legii nr. 215/2001, schimbarea din funcție a viceprimarului nu presupune existența unor abateri grave sau repetate ci doar existența unei majorități care să stabilească prin hotărâre acest lucru, ceea ce s-a și întâmplat.
Referitor la mențiunea reclamantului care afirmă că convocarea s-a făcut fără respectarea termenului prevăzut de lege, de 3 zile, a menționat că potrivit Dispoziției Primarului Comunei Vînători nr. 131/2015 și a convocatorului nr. 3302/21.09.2015 convocarea s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de lege și anume 5 zile. Totodată ședința Consiliului L. a fost legal constituită iar prevederile art.43 alin. 1, din Legea 215/2001 au fost respectate și aplicate de către președintele] de ședință așa cum rezultă din copia procesului verbal de ședință din 25.09.2015.
Referitor la mențiunea reclamantului privitoare la "cazul bine justificat" de care menționează reclamantul a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile. Referitor la afirmația reclamantului prin care acesta spune că se afla în concediul medical, cu toate că acesta a participat la ședința ordinară din data de 25.09.2015, mai mult menționăm că la C. L. al Comunei Vînători nu a fost depusă nicio cerere prin care să se solicite concediul medical.
Astfel, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului referitoare la suspendarea provizorie a Hotărârii Consiliului L. nr. 28/2015.
Examinând cererea de suspendare a executării actului administrativ se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Conform art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.
De asemenea, potrivit art.15 din același act normativ:
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor sa se întemeieze pe lege. El impune, in egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie in mod efectiv asigurată.
Prin urmare, in procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, in realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, acesta să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente - al legalității și al executării din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și in condițiile expres prevăzute de lege.
Prin urmare, pentru admiterea cererii de suspendare se cer a fi întrunite, cumulativ, două condiții, respectiv existența "cazului bine justificat" și, respectiv a "pagubei iminente", sarcina dovedirii acestora revenind reclamantului în condițiile art. 249 C.proc.civ..
Cele două condiții (existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care astfel ar fi prevenite), necesar a fi îndeplinite cumulativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui „caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Legea nr.554/2004 definește „cazul bine justificat”, în art.2 lit.t, ca fiind existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă”, în art.2 lit.ș, din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, se apreciază că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, în cadrul cererii de suspendare se analizează numai prejudiciul material, viitor și previzibil și care nu ar putea fi recuperat, ori ar fi greu de recuperat. Instanța constată că reclamantul a dovedit că are credite la care trebuie să achite rate lunare.
Cu toate acestea, se apreciază că aspectele invocate de reclamant constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării acestuia întrucât, în situația în care se constată, în cadrul acțiunii de fond, că hotărârea este nelegală, reclamantul are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acesteia, prin plata tuturor drepturilor salariale cuvenite și acordarea celorlalte drepturi.
Mai mult, instanța apreciază că în perioada de la data eliberării din funcția publică și până la soluționarea definitivă a litigiului cu pârâta, nicio prevedere legală nu îi interzice reclamantului să obțină în mod legal venituri din muncă, care să îi acopere toate cheltuielile.
Funcția ocupată de reclamant este una electivă, a cărei exercitare este limitată în timp și nu este garantată pentru o anumită fixă, astfel că pierderea locului de muncă, deși este o chestiune gravă, cu un impact puternic asupra vieții reclamantului și a familiei sale, nu se poate spune că este imposibilă sau imprevizibilă.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, indicii temeinice de nelegalitate, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
În cadrul cererii de suspendare instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să se limiteze numai la împrejurări de fapt sau/și de drept care creează o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.
Instanța constată că nu există vreo aparență de nelegalitate a hotărârii contestate.
Caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ nu creează prin el însuși o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a acestuia, ci dimpotrivă. Mai mult, reclamantul nu invocă nici un motiv care să se subsumeze unui caz temeinic justificat.
În Decizia nr.442/2013 pronunțată de ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a arătat că „În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.”
Or, nicio împrejurare de acest gen nu este incidentă în cauza de față.
Aspectele invocate de reclamant nu sunt în măsură să creeze „îndoiala serioasă” cerută de lege cu privire la legalitatea actelor administrative și care să justifice suspendarea acestora. Astfel, faptul că reclamantul a fost în concediu medical iar consiliul nu a fost convocat în termenul legal sunt argumente de fond, care urmează a fi analizate de instanță cu ocazia judecării fondului.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.28/25.09.2015 emisă de C. L. Vânători emis de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamantul B. D. T., domiciliat in ., de suspendare a executării Hotărârii nr.28/25.09.2015 emisă de C. L. Vânători cu sediul in ..
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2016, la sediul Tribunalului M.
Președinte, C. D. F. | ||
Grefier, M.-V. M. |
Red. F.C.D./Teh. M.M.V.
4 ex./22.01.2016
cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
