Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 30/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 30/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 30/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D. B.
Grefier A. C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. N. și pe pârâții I. NAȚIONAL DE S., DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE S. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii și până la data plății efective.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. E. pentru pârâta Direcția Județeană de S. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat P. E. pentru pârâta Direcția Județeană de S. M. depune la dosar împuternicire avocațială și ordin de plată privind c/val. onorariu avocat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, cauza aflându-se în stare de judecată s-a acordat cuvântul atât asupra excepțiilor cât și pe fond.
Avocat P. E. a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, arătând că a depus acte conform cărora direcția județeană nu are jurist în organigramă, au cerut sprijin Institutului Național de S., aceștia nu le-au acordat asistență juridică.
În ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, a arătat că înțelege să renunțe la această excepție.
Cu privire la excepția netimbrării acțiunii introductive, a arătat că insistă în aceasta, în temeiul art. 16 din OUG 80/2013, cererea trebuia timbrată, reclamanta în mod greșit a apreciat că e un litigiu de muncă, pârâtul apreciind că e un litigiu de contencios și cererea trebuia timbrată.
De asemenea, arată că insistă și în excepția nulității cererii de chemare în judecată, nefiind respectate prevederile art. 194 lit. c C. pr. civ., întrucât obiectul cererii și valoarea lui nu sunt determinate, nu se arată modul de calcul în care s-ar putea cuantifica pretențiile reclamantei.
Totodată, solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând că prin Decizia ICCJ nr. 7/2015 unde s-a stabilit că plățile parțiale făcute pentru acest gen de drepturi nu întrerup prescripția, ori având în vedere că hotărârea e definitivă la 23.04.2009, conform hotărârii ICCJ trebuia să ceară prezentele drepturi prin acea acțiune, la momentul respectiv fiind prescris.
Pe fond, a arătat că acțiunea este neîntemeiată din prisma prevederilor OUG 83/12.12.2014, art. 34, al. 2, care stabilește că procedura de plată eșalonată pentru acest gen de creanță, se aplică în ceea ce privește toate sumele ce rezultă din hotărârile judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015, ori în aceste condiții are obligația de a respecta legea, astfel că nu se poate considera că respectând acest articol, adică să plătească eșalonat nu ar respecta prevederile codului civil, motiv pentru care ar trebui să fie trași la răspundere pentru întârzierea la plata debitului.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2015, sub nr._, reclamanta B. N., funcționar public, a chemat în judecată pe pârâții I. N. de S. și Direcția Județeană de S. M., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligați la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata, respectiv drepturile de natura salariala, ce i-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești si care formează obiect al reglementarii instituite prin O.U.G. nr. 71/2009, dobânda pe care o solicită de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii si pana la data plații efective.
In motivare arată că, prin decizia nr. 1948/2009, in dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis acțiunea privind obligarea pârâților Direcția Județeană de S. M. si I. N. de S. la plata suplimentului postului si suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% fiecare, din salariul de baza.
Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate de reclamantă, pârâții - debitori i-au comunicat că, potrivit legii, vor proceda la plata obligațiilor la termenele și în tranșele stabilite de către această normă.
In condițiile date, debitorii au început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit transelor stabilite de norma.
Mai arată că, deoarece plățile efectuate au cuprins sumele actualizate doar cu indicele inflației, evitând astfel deprecierea monetara, consideră că, potrivit legii civile, debitorii sunt obligați și la plata dobânzii legale, pe care o pretinde sub forma daunelor - interese moratorii, atât pentru întârzierea în îndeplinirea obligației, determinat de eșalonarea tranșelor plătite, cât și pentru neexecutarea obligației rămase. In argumentare, cele pretinse au la baza faptul că, prin plata eșalonată a unei sume de bani (datorata de foarte mulți ani), i s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat în întregime prin simpla actualizare cu indicele de inflație, deoarece această actualizare acoperă doar devalorizarea monetara, regăsindu-se în doctrina ca damnum emergens și, lipsind-o de beneficiul efectiv, recunoscut ca lucrum cessans, este necesar a i se acorda și dobânda sub forma daunelor-interese moratorii, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului.
In aceste condiții, este evident că sunt incidente dispozițiile art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul de care acesta este lipsit.
In acest sens, s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, în aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2dinO.U.G. nr. 71/2009. Pentru a soluționa astfel, a fost solicitată opinia specialiștilor recunoscuți asupra problemei de drept ce formează obiectul prezentei spete. Potrivit acestora, titularii creanțelor ce intra în sfera de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, sunt îndreptățiți sa primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare - daune interese moratorii - pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Raționamentul acestei opinii a fost argumentat în sensul că daunele interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele preturilor de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri, și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plații in cazul actualizării creanței cu indicele preturilor de consum, care are caracter compensatoriu - damnum emergens, respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu - lucrum cessans. Acordarea cumulata a acestor despăgubiri este impusa și de principiul reparării integrale a prejudiciului. In ceea ce privește momentul de la care îi sunt datorate aceste daune moratorii, consideră că opinia specialiștilor, potrivit căreia creanțele ce intră în domeniul de aplicare al ordonanței de urgență sunt certe, lichide si exigibile, iar obligațiile de plata se nasc de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, reprezintă și soluția legală a acestei chestiuni de drept. Astfel, solicită ca debitorii să fie obligați la plata dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a titlurilor noastre executorii. Învederează că termenul general de prescripție privind realizarea drepturilor sale a început să curgă cu data rămânerii definitive a titlurilor executorii (hotărâri judecătorești), respectiv anul 2009, iar în cursul prescripției, s-a făcut plata primei transe corespunzătoare anului 2012, astfel că termenul de prescripție a fost întrerupt și la data prezentei termenul de prescripție nu s-a împlinit încă. De asemenea, învederează că daunele moratorii, sub forma dobânzii legale, se cuvin atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru sumele ramase neexecutate, din titlu, raportat la temeiul juridic al obligației de plata, respectiv răspunderea civila delictuala. Or, parații au aceeași culpa, atât pentru neexecutarea obligației care a mai rămas, cât și pentru executarea cu întârziere a obligației, posibilitatea acordării de daune moratorii, în aceasta din urmă situație, rezultând textual din chiar considerentele deciziei RIL nr. 2/2014 a I.C.C.J.
Se prevalează in acest sens și de practica judiciara a Curții de Apel C., investita ca instanță de apel, în concret Decizia nr. 4086/04.11.2014 pronunțata in dosarul nr._ .
In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1082 și 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) noul Cod civil, Decizia nr. 2/2014 a I.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. În dovedire, înțelege să se folosească de dovada cu înscrisuri, pe care le va depune, precum și de orice alt mijloc de proba necesar soluționării cauzei. La data de 03.11.2015, pârâtul I. Național de S., a formulat întâmpinare prin care a invocat:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de S., motivând că, reclamanta, a fost salariata a DJ.S. M., instituție publică cu personalitate juridică și buget propriu, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) din Legea organizării și funcționării statisticii oficiale în România nr. 226/2009, cu modificările și completările ulterioare și, în plus, așa după cum rezultă din adresa nr. 1033/13.10.2014, anexată cererii de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, D.J.S. M. este instituția care a făcut plățile către reclamanți în baza Deciziei nr. 1948/23.04.2009. În consecință, solicită admiterea excepției, iar în ceea ce o privește respingerea acțiunii ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesual pasivă. Excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, aplicabile în speța de față, instituie procedura plângerii prealabile care reprezintă o modalitate simplă, scutită de taxa de timbru, obligatorie, dar pe care reclamanții nu fac dovada că ar fi parcurs-o, motiv pentru care, solicită admiterea excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Excepția lipsei timbrajului, întrucât în cererea de chemare în judecată nu se face nicio mențiune cu privire la plata taxei de timbru și la anexarea dovezii aferente, în conformitate cu prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, cu modificările și completările ulterioare.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, având în vedere data introducerii acțiunii de față, respectiv 06.10.2015, se impune ca cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca prescrisă. Astfel, potrivit prevederilor art. 171 alin. (1) din Codul Muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate". De asemenea, art. 2503 alin. (1) din Noul cod civil prevede că: " Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel". Ori, ținând seama de cele mai sus arătate, solicită a fi observată Decizia nr. 1948/23.04.2009 are ca obiect obligarea pârâtei din dosarul în cauză la plata unor drepturi salariale - ca și drepturi principale - aferente perioadei 03.11._09. Rezultă că dreptul la acțiune pentru drepturile accesorii constând în dobânda legală calculată la sumele reprezentând drepturi salariale cuvenite conform deciziei mai sus menționate, este prescris cel târziu încă de la data de 15.06.2012. Pe fond, solicită respingerea cererii ca neîntemeiata, motivând că, acordarea drepturilor salariale câștigate in mod definitiv de reclamantă se efectuează potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 (actualizată) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (actualizată la data de 2 septembrie 2015*), care la art. 34 prevede ca: (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
( 2) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Așadar, susține pârâta că, modalitatea de plata in transe a sumelor câștigate in instanța este stabilita de legiuitor, neputând fi invocata ca o culpa a pârâtelor. De altfel, solicită a se observa că și, în eventualitatea în care instanța va admite prezenta cerere de chemare în judecata, și acordarea acestor dobânzi va fi efectuată tot în transe, astfel cum dispune actul normativ mai sus citat.
Depune alăturat înscrisurile de care înțelege sa se folosească in cadrul probei cu înscrisuri, din care rezulta faptul ca atât INS cat si DJS M., ca parați in cauza prin care s-au acordat drepturile salariale si-au adus la îndeplinire obligațiile stabilite in sarcina acestora.
În consecință, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat proba cu înscrisuri și a invocat dispozițiile art. 254 al. 2 din NCPC. La data de 10.11.2015, pârâta Direcția Județeană de S. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat repunerea în termenul de formulare a întâmpinării. A motivat că, Direcția Județeană de S. M. funcționează in baza Legii 226/05.06.2009 prin care se stabilește structura organizatorica si ierarhică.
Analizând organigrama anexata prezentei, precum si corespondenta purtată cu pârâtul I. Național de S., se poate observa că nu deține un departament juridic. Având in vedere aceasta stare de lucruri, a solicitat Institutului N. de S., în calitate de for superior, coordonator, sprijinirea în vederea elaborării apărării în prezenta cauza si reprezentarea în instanță. In data de 02.11.2015 i s-a răspuns prin adresa nr.5760 ca îi revine obligația de îndeplinire a actelor de procedura și practic biroul juridic al Institutului nu-i poate acorda consiliere si nici nu o poate reprezenta. Având în vedere această stare de fapt, solicită aplicarea prevederile art.186 C.proc.civ si sa fie repusă in termenul de a formula întâmpinare, observând ca pana la data prezentei a fost in imposibilitatea de a formula apărări, neexistând în cadrul său niciun angajat cu studii juridice, întârzierea datorându-se unui motiv temeinic.
A invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, arătând căpotrivit dispozițiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. Astfel, arată că, în condițiile în care reclamanta nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, care apreciază ca este aplicabila în speță pendinte, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur introdusă. A invocat excepția netimbrării acțiunii introductive, apreciind că în conformitate cu prevederile art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, cu modificările și completările ulterioare, prezenta cerere având ca obiect pretenții sub forma daunelor interese moratorii este supusa timbrajului și în condițiile în care reclamanta nu face dovada achitării taxei de timbru, se impune anularea acesteia ca netimbrata.
A invocat excepția nulității cererii de chemare in judecata ca urmare a lipsei de obiect, arătând că pentru ca instanța de judecata sa fie legal investita cu soluționarea unei cereri de chemare in judecata, literatura de specialitate a reținut din coroborarea textelor de lege aplicabile, necesitatea existentei a 3 elemente esențiale acțiunii civile, respectiv: un element subiectiv - părțile, si 2 elemente obiective - obiectul si cauza. Potrivit art.194 lit. c C., cererea de chemare in judecata va cuprinde întotdeauna „ obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare." Prin acțiunea introductiva reclamanta nu arată sumele solicitate cu titlul de dobânda si nu precizează vreun mod de calcul al acestora, ori potrivit art.194 NCPC reclamanta avea obligația de a indica valoarea obiectului si modul de calcul al acestei valori. Întrucât reclamanta nu a respectat dispozițiile art.194 în ceea ce privește conținutul cererii de chemare în judecata și în baza prevederilor art.196 NCPC, solicită instanței sa constate nulitatea cererii de chemare in judecata formulata. A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. A arătat că în M. Of. nr. 461 din 26 iunie 2015, s-a publicat Decizia ÎCCJ nr. 7/2015 privind examinarea sesizării formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) și b) și art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (rep. M. Of. nr. 11 din 15 iulie 1960; uit. abrogat), raportate la dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (M. Of. nr. 416 din 18 iunie 2009; cu modif. uit.), aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, în sensul dacă introducerea acțiunii pentru debitul principal și plățile voluntare, eșalonate în temeiul unui act normativ, efectuate în baza unui titlu executoriu, întrerup sau nu termenul de prescripție a dreptului material la acțiune și pentru drepturile accesorii debitului principal, termen ce a început să curgă de la data scadenței dreptului principal. Prin Decizia nr. 7/2015, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă si prin Încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr._ a stabilit faptul că plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Având în vedere data introducerii acțiunii de față, respectiv 06.10.2015, si faptul ca prin Decizia nr. 1948/23.04.2009 reclamanta a câștigat dreptul la plata unor drepturi salariale - ca și drepturi principale - aferente perioadei 03.11._09, rezultă că dreptul la acțiune pentru drepturile accesorii constând în dobânda legală calculată la sumele reprezentând drepturi salariale cuvenite conform deciziei mai sus menționate, este prescris începând cu data de 23.04.2012.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru următoarele considerente: Acordarea drepturilor salariale câștigate în mod definitiv de reclamantă se efectuează potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014 (actualizată) privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice (actualizată la data de 2 septembrie 2015), care la art. 34 prevede ca; (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, se va realiza astfel: a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. (2) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese. Apreciază ca nu poate fi atrasă răspunderea pârâtei prin acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorilor prin executarea parțială și eșalonată a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din ordonanță, sumele datorate se actualizează cu indicele prețurilor de consum la data plății, comunicat de I. Național de S.. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere, aceasta fiind reprezentată de actualizarea creanței. O astfel de actualizare are în vedere data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie și data efectuării plății procentului stabilit prin ordonanță, astfel încât obligarea pârâților la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței, ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditori, determinat de întârzierea în executarea integrală și devalorizarea continuă a sumelor de bani. Mai arată că, esența prezentei cauze consta în faptul că eșalonarea plății sumelor a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite reclamanților-creditori, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, stabilite pe cale legală, în favoarea debitorilor. In principiu, o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească este exigibilă la momentul la care aceasta devine executorie, fie prin învestirea cu formula executorie, fie prin recunoașterea acestui caracter ope legis. Din acest moment, creditorul poate cere debitorului executarea. Însă, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea tuturor debitorilor, nu numai subscrisei, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii. În plus, arată că,pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor-interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate. Existența prejudiciului este prezumată prin dispozițiile art. 1082 din Codul civil din anul 1864 (corespunzător art. 1530 din Codul civil din anul 2009), iar fapta ilicită constă în neexecutarea obligației. În ceea ce privește vinovăția pentru neexecutare, operează o prezumție de culpă a debitorului. Această prezumție poate fi înlăturată atunci când se dovedește existența unei cauze exoneratoare, precum cazul fortuit sau forța majoră. Ca atare, debitorul este obligat la plata despăgubirilor ori de către ori nu dovedește existența unei cauze străine care nu-i este imputabilă.
Mai arată că, în cazul răspunderii contractuale, constituie caz fortuit o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care împiedică în mod obiectiv și fără nicio culpă din partea debitorului, executarea obligației. Cauza străină exoneratoare de răspundere poate avea ca efect suspendarea temporară a executării obligației, ceea ce face ca debitorul să execute cu întârziere, fără a putea fi obligat la plata daunelor-interese pentru prejudiciul încercat de creditor din acest motiv. In contextul spetei pendinte, se observă că subscrisa nu a refuzat executarea, ci a făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată. Nerespectarea acestui act normativ și plata integrala a sumelor însemna încălcarea flagranta a legislației în vigoare și element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu. Această măsură legislativă, luată în contextul unui dezechilibru bugetar, reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, iar această ingerință are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și îndeplinește cerința unui raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că nu se neagă dreptul la executare, ci doar se stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere apreciată ca fiind rezonabilă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în cauza D. ș.a. vs. România. În consecință, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale.
Mai mult decât atât, art.1530 NCC stabilește: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației". Ori în situația de față nu se poate retine nicio culpă a subscrisei, executarea eșalonată fiind pe deplin justificata, aceasta efectuându-se in temeiul unei norme legale obligatorii. In drept, și-a întemeiat prezenta pe prevederile OUG 71/2009, 1350 si urm NCC si 186, 194, 196 NCPC, art. 7 din Legea nr. 554/2004. La data de 16.11.015, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei I. Național de S., prin care apreciază că excepțiile invocate cât și apărările de fond sunt nefondate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. N. de S. solicită respingerea acesteia întrucât, prin titlul executoriu depus la dosar - s.c.nr.21/12.01.2009 pronunțata de Tribunalul M. in dosar nr._ si Decizia nr. 1948/23.04.2009 pronunțata de Curtea de Apel C., au fost stabilite obligații in sarcina pârâților, respectiv Direcția Județeană de S. M. si I. N. de S.. Tribunalul M. si Curtea de Apel C., prin hotărârile pronunțate, „ obliga parații sa plătească reclamantului suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare....", astfel că, în mod nefondat, parata I. N. de S. invoca lipsa calității procesuale, având in vedere ca argumentele nu sunt justificate si conforme cu înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, I. N. de S. a fost parte în dosarul nr._ și obligat la plata drepturilor bănești prin hotărârile pronunțate in cauza alături de Direcția Județeană de S. M.. Cum în prezenta cauza se solicita dobânda pentru sumele acordate prin titlul executoriu menționat, calitatea procesuala aparține părților din litigiul inițial, respectiv Direcția Județeană de S. M. si I. N. de S.. Părți în raportul obligațional generator de efecte sunt Direcția Județeană de S. M. si I. N. de S., ca atare au calitate procesuala pasiva in speța, motiv pentru care solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocata de paratul I. N. de S.. În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, solicită respingerea acesteia având în vedere că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, a fost îndeplinita procedura prealabila. Cu adresa nr.3290/2015 s-a adresat paratelor in sensul acordării drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze. Direcția Județeană de S. M., cu adresa nr.3321/04.08.2015 i-a comunicat răspunsul formulat de I. N. de S. la plângerea prealabila depusa, înregistrat sub nr.4274/30.07.2015. De asemenea, învederează instanței faptul ca, având in vederea calitatea de funcționar public, dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicata, cu modificările si completările ulterioare, stabilesc nu numai competența materială de soluționarea cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precizat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia. În consecință, Legea nr. 188/1999, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată. În speță este pus în discuție refuzul nejustificat al autorității pârâte de a acorda drepturile de natură salarială solicitate prin acțiune. Rațiunea procedurii administrative prealabile este de a da posibilitate emitentului actului administrativ contestat, care este nelegal, să-l reformeze sau să-l retracteze, după caz, evitându-se în acest fel un proces între părți. Or, în speță, nu se contestă un act administrativ de autoritate, care să impună formularea recursului administrativ în condițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci prin acțiune se invocă un fapt material - refuzul nejustificat al pârâtului.
Cu referire la excepția lipsei timbrajului, precizează că, potrivit dispozițiilor art.29 alin.4 din OUG nr 80/2013 coroborat cu dispozițiile art.270 din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii, prezenta cerere este scutita de plata taxei judiciare de timbru. In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocata de parata prin întâmpinare, solicită respingerea acesteia având in vederea ca, aceasta problema de drept a fost dezlegata de către ICCJ prin Decizia nr.7/2015, din considerentele si dispozitivul acesteia decizii rezultând ca daunele-interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a creanțelor recunoscute prin titluri executorii, au caracterul unor prestații succesive si sunt datorate pentru întreaga perioada de executare cu întârziere si calculate pentru fiecare zi de întârziere. Devin aplicabile si prevederile art. 12 din Decretul nr.167/1958, fiecare zi de întârziere in executare generând o prescripție distincta a dreptului la acțiune cu privire la aceste prestații succesive. In consecința, apreciază că este îndreptățita la plata dobânzii legale pana la data plații efective. Pe fond, a arătat că, apărările formulate de parata I. N. de S. sunt neîntemeiate si nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației, si in caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art. 1082 Cod civil consta in daune interese pentru neexecutarea obligației, chiar daca debitorul nu este de rea credința. Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art.1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legala. Consideră ca este beneficiar al acestor daune interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea integrala a obligației de plata a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit cu atât mai mult cu cât, potrivit art.3711 Cod procedura civila executarea trebuia adusa la îndeplinire de buna voie, iar prin OUG nr.71/2009 aprobata prin Legea nr.113/1010, a fost împiedicată sa treacă la executarea silita a obligației stabilita prin hotărârea judecătoreasca.
De altfel, ICCC a statuat, prin Decizia nr.2/17.02.2014 pronunțata in recurs in interesul legii, ca „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011". In consecința, in calitate de titular al unei creanțe ce intra in sfera de aplicarea a prevederilor OUG nr.71/2009, arată că este îndreptățita sa i se acorde despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare( daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. In concluzie, solicită respingerea excepțiilor si a apărărilor de fond invocate de parata I. N. de S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. Național de S., se reține că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, deoarece reclamantul s-au aflat în raporturi de serviciu cu Direcției Județene de S. M., însă I. Național de S. este ordonator secundar de credite, iar potrivit O.G. nr. 9/1992, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
Referitor laexcepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtul I. Național de S., pentru lipsa plângerii prealabile, instanța reține că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost formulată ca urmare a neachitării în integralitate a drepturilor salariale, situație față de care se apreciază că nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 deoarece prin acțiunea formulată nu se solicită anularea unui act administrativ, excepțiile fiind neîntemeiate, motiv pentru care vor fi respinse.
În ceea ce privește excepția netimbrării, invocată de pârâți, prin întâmpinare, se reține că este neîntemeiată, deoarece litigiul de față este un litigiu privind funcționarii publici având ca obiect plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu ale funcționarului public, litigiu care se judecă de instanța de contencios administrativ în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 completată cu dispozițiile Legii nr.53/2003 (Codul muncii) și nu în baza Legii nr.554/2004, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 29 alin. 4 din OUG nr. 80/2013. În consecință, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru, excepția netimbrării acțiunii va fi respinsă.
Referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată ca urmare a lipsei de obiect, invocată de pârâta Direcția Județeană de S. M. prin întâmpinare, instanța o găsește neîntemeiată urmând a fi respinsă, cererea de chemare în judecată având un obiect clar exprimat, respectiv dobânda legală, lipsa câtimii acestuia, nefiind o cerință a cărei lipsă atrage sancțiunea nulității absolute, putând fi complinită sau determinată ulterior.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune anterior datei de 06.10.2012, instanța, reținând incidența în speță atât a prevederilor art. 3 din Decretul 167/1958, dar și a dispozițiilor art. 2517 N. C. Civ., începând cu 1 octombrie 2011, odată cu . acestuia, dispoziții legale al căror conținut este de altfel identic și care stipulează că termenul general al prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen, constată că față de data formulării cererii pendinte – 06.10.2015, dreptul material la acțiune anterior datei de 06.10.2012, este prescris.
Prin urmare, instanța urmează să admită în parte excepția prescripției invocate și să respingă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 06.10.2012, constatând prescris dreptul material la acțiune.
Cu privire la fondul pretențiilor instanța constată următoarele:
Reclamanta, este funcționar public, iar prin titlurile executorii depuse la dosar, respectiv Sentința civilă nr. 21/12.01.2009 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin DC nr. 1948/23.04.2009 a Curții de Apel C., pronunțată în același dosar a fost recunoscut și acordat dreptul privind plata unor drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce nu au fost achitate integral până în prezent, iar prin acțiunea dedusă judecății, solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești acordate prin titlul executoriu menționat.
Instanța reține că titularul creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 este îndreptățit să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Potrivit acestei decizii, s-a reținut că, natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Cererile adresate instanțelor de judecată, ca și cererea pendinte, prin care au fost solicitate daune-interese sub formă de dobânzi au fost întemeiate pe dispozițiile art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864 ce se regăsește în cuprinsul cap. VII, intitulat „Despre efectele obligațiilor”.
Această poziționare în cuprinsul codului face ca dispozițiile legale invocate să își găsească aplicarea doar în materia răspunderii contractuale sau delictuale.
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum . unui act normativ ce are ca efecte suspendarea executării silite nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract, găsindu-și temeiul în dispozițiile art. 1381 NCCP.
Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
Este evident faptul că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de I. Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil nr. 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care aceasta este lipsit (lucrum cessans).Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art.1 alin.3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurile de consum.
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de –al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), repectiv daune- interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
In ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile se are in vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.
Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.
Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamantul în calitate de creditor este beneficiarul acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622 al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamantul prin acte normative succesive, a fost împiedicat să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Așa fiind, se apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din titlul executoriu, dobânzi care sunt datorate pe ultimi trei ani introducerii acțiunii respectiv, față de data introducerii cererii de chemare în judecată 06.10.2015, începând cu data de 06.10.2012.
Cât privește obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale anterioară datei de 06.10.2012, instanța urmează a respinge acțiunea, ca fiind prescrisă.
Conform considerentelor deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii modul de acordare a dobânzii legale se face pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii acțiunii.
Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.
Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.
Pe de altă parte, o cerere de genul celei promovate este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, iar ca o plată să fie echivalată cu o formă de recunoaștere a obligației principale și implicit și a celei accesorii trebuie ca respectiva plată să fi fost voluntară.
În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.
Prin urmare, sumele solicitate trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează a admite în parte excepția prescripției, a respinge restul excepțiilor, a admite în parte acțiunea și a obliga pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite și rămase neachitate conform sentinței nr. 21/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_ definitivă prin decizia 1948/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., dobândă calculată începând cu 6.10.2012 și până la achitarea integrală a debitului, reținând ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 6.10.2012.
În ceea ce privește cererea pârâtei Direcția Județeană de S. M. prin care solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează a o respinge, în raport de cele ce preced și având în vedere prevederile art. 453 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției.
Respinge restul excepțiilor.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. N., CNP_, cu domiciliul în Dr. Tr. S., ., jud. M. împotriva pârâților I. NAȚIONAL DE S., cu sediul în București, ., sector 5 și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE S. M., cu sediul în Dr. Tr. S., ., .. M..
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferente drepturilor bănești cuvenite și rămase neachitate conform sentinței nr. 21/12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul_ definitivă prin decizia 1948/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., dobândă calculată începând cu 6.10.2012 și până la achitarea integrală a debitului, reținând ca prescrisă acțiunea pentru perioada anterioară datei de 6.10.2012.
Respinge cererea pârâtei plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. D. B. | ||
Grefier, A. C. Ț. |
Red. C.D.B./Tehnodact. A.Ț.
5 ex./20.01.2016
Cod operator 2626
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 58/2016.... → |
|---|
