Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 108/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 108/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 108/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier R. S.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant G. I.-C. și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE M., având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr. 144 din 28.12.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare în două exemplare și că reclamantul a depus concluzii scrise.
Instanța, conform dispozițiilor art. 131 N. C. pr. civ. procedează la verificarea competenței și constatând că este competentă material, teritorial și general potrivit art. 95 pct. 4 N. C. pr. civ., art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30.12.2015 și înregistrată sub nr._ reclamantul G. I.-C. a chemat în judecată pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M., solicitând suspendarea executării Deciziei nr 144/28.12.2015 prin care a fost dispusă imputarea sumei de 2367 lei reprezentând diferență de stimulente acordată și stabilită a fi recuperată prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., cu accesoriile aferente, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei menționate și exonerarea la plată a sumelor imputate.
A motivat că prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar înregistrat la Casa de Asigurări de Sănătate M. sub nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului bondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013 la punctul nr. 8 – Constatări, s-a consemnat "efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate tară bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de ""luare a măsurilor legale pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal”împotriva acestei măsuri.
A precizat că, în termen legal, Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat contestație, iar prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României. Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul 11.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil.
Împotriva Deciziei nr. 22/10.04.2014 și a încheierii nr. 69/26.06.2014 s-a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând atât suspendarea celor două acte administrative cât și anularea măsurii 11.8 din Decizia nr. 22/10.04.2014 înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, așa cum indică această Comisie de soluționare a contestațiilor. Dosarul a fost declinat la Tribunalul M., fiind înregistrat sub nr._ .
A menționat că prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015, a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac. Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații, pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul Casei de A. de Sănătate M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015, considerând că măsura II.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
În conformitate cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (I) din actul normativ mai sus menționat. „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond(...)".
Raportat la temeiul de drept mai sus invocat, măsura suspendării executării unui act administrativ este reglementată în mod expres în art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și reprezintă o situație de excepție datorită faptului că actul administrativ beneficiază de prezumția de legalitate, bazată pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate.
În considerarea prezumțiilor de care beneficiază actele administrative, și a principiului executării din oficiu (executio ex officio) statuat în cazul actelor administrative rezultă în med cert faptul că actul administrativ este el însuși un titlu executoriu. D. urmare, împrejurările care să justifice suspendarea actului administrativ sunt cele din care ar putea să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poale fi prejudiciat fondul litigiului. Această măsură se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar 11 ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, datorită caracterului de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, fiind necesară dovedirea electivă a unor împrejurări care să fie de natură să justifice această măsură. Aceste „condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului
A considerat că în cauza de față sunt îndeplinite în mod cumulativ condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente
Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută de instanța de judecată numai dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate. Alte criterii care pot fi avute în vedere de instanța de judecată în identificarea cazului bine justificat sunt: natura propriu-zisă a măsurii dispusă de autoritatea publică sau posibilele efecte asupra unor raporturi juridice conexe.
Raportând criteriile care trebuie avute în vedere de instanța de judecată în această etapă, se apreciază că este îndeplinită cerința cazului bine justificat în ceea ce privește aplicarea Deciziei de imputație nr. 144/28.12.2015 deoarece prin Legea nr. 124 din 23 septembrie 2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariala ale personalului plătit din fonduri public;, (M.O. nr. 700/24 septembrie 2014) s-a prevăzut la art. 2 (1 ) că "I) se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salariala, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către curtea de conturi sau alte instituții eu atribut i de control a unor prejudicii”.
Art. 3, alin. (2) Ordonatorii principali de credite au obligația de a recalcula salariul de bază și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la art. 2 aferente lunii în care intră în vigoare prezenta lege, prin eliminarea din cuantumul acestora a drepturilor constatate a fi acordate în mod necuvenit de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control."
Prin art. VII al O.U.G. nr. 65 din 15 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative, alineatul (2) al articolului 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salariată ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea 1. nr. 700 din 24 septembrie 2014. a fost abrogat.
Prin art. VI a fost clarificată sintagma "cuantumul brut al salariilor de bază" - se înțelege cuantumul brut al salariilor de bază care cuprinde, după caz, drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit prevederilor art. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.
Așadar, deși nu au fost emise decizii de imputație, la data de 27.09.2014, potrivit actelor normative anterior menționate, prejudiciul stabilit prin Decizia nr. 22/10.04.2014 a fost amnistiat.
Acest lucru a fost stabilit și prin Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/10.04.2014 (Raport de follow-up) nr._/18.12.2014. care precizează atât că măsura a fost dusă la îndeplinire, cât și că prejudiciul nerecuperat intră sub incidența art. 2. alin. 1 din Legea nr. 124/2014" (1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii."
Cu privire la paguba iminentă consideră că ambele măsuri dispuse de către conducerea Casa de Asigurări de Sănătate M. prin decizia contestată întrunesc condițiile pagubei iminente, având în vedere faptul că la nivelul casei de asigurări de sănătate se creează o perturbare vizibilă a activității ce țin de specificul activității acestora. Mai mult decât atât, punerea în aplicare a dispozițiilor acestei decizii ar avea grave consecințe asupra situației financiare a fiecăruia dintre salariații casei de asigurări de sănătate județene, în condițiile în care prejudiciul constatat prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M. a fost amnistiat prin Legea nr. 124/2014.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A depus în copie, următoarele înscrisuri: cererea înregistrată sub nr._ /28.12.2015, decizia nr. 144/28.12.2015, decizia nr. 97/02.12.2015 și raport nr._/18.12.2014 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 22/10.04.2014.
La data de 14.01.2016 pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A motivat că suma stabilită, prin decizia a cărei suspendare se solicită a fost cerută prin măsura II. 8 din Decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M., în sarcina reclamantului la care s-au adăugat dobânzi calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul s-a efectuat plata și până la data emiterii deciziei conform art. 73 din Legea nr. 500/2002, cu modificări și completări.
Prin Decizia Directorului Camerei de Conturi M. nr. 22 din data de 10.04.2014, privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de audit financiar, înregistrat la Casa de Asigurări de Sănătate M. sub nr. ER17/18.03.2014, încheiat în urma acțiunii de verificare a Auditului financiar asupra contului anual de execuție al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013", la punctul nr. 8 – Constatări, s-a consemnat "efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală", și s-a dispus prin măsura 8 a Cap. II de "luare a măsurilor legale pentru recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal".
A precizat că împotriva acestei măsuri, Casa de Asigurări de Sănătate M. a formulat în termen legal contestație, iar prin încheierea nr. 69/26.06.2014 Curtea de Conturi a României, Departamentul V a respins contestația referitoare la măsurile dispuse la punctul II.8 din Decizia nr. 22/2014 pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar contabil.
A menționat că prin sentința nr. 210/2015 comunicată în data de 16.04.2015, a fost respinsă acțiunea instituției, conducerea de la momentul respectiv, prin rezoluție, solicitând demararea în termen legal a celorlalte căi de atac. Motivarea instanței de fond a avut în vedere faptul că amnistia fiscală reglementată de către Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații, pentru că la momentul respectiv nu erau emise titluri executorii (decizii de imputare).
Recursul Casa de Asigurări de Sănătate M. a fost respins prin Decizia nr. 2483/2015, considerând că măsura II.8 din decizia nr. 22/10.04.2014 a fost legală, la fel ca și sentința recurată.
Examinând cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată în temeiul art.15 în condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 se reține că este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.144/28.12.2015 emisă de Președintele - Director General al Casei de A. de Sănătate M. a fost imputată reclamantului G. I.-C., consilier juridic clasa I grad superior, suma de 2181 lei încasată necuvenit constând în plăți salariale nelegale, la care se adaugă suma de 186 lei dobânzi calculate de la data producerii prejudiciului și până la data prezentei decizii.
La emiterea acestei dispoziții s-a avut în vedere nota internă nr._/04.12.2015, nota internă nr._/14.12.2015, sentința nr.210/2015 și decizia nr.2483/2015 în dosar nr._, decizia nr.22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României -Camera de Conturi M., raportul nr._/18.12.2014 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.22/10.04.2014 ( raport de folow-up), dispozițiile Legea nr.188/1999.
Prin cererea dedusă judecății în cauza de față reclamantul a solicitat suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea cauzei printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
De asemenea reclamantul a solicitat anularea acestei decizii, cerere ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M..
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004 „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Prin „caz bine justificat”, Legea nr.554/2004 are în vedere, potrivit art.2 lit.t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă” a fost definită, în art.2 lit.ș din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cele două condiții prevăzute în art. 14, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii unei pagube iminente determină cazul bine justificat.
Ca principiu în dreptul administrativ român operează prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu.
Această prezumție nu poate însă determina inaplicabilitatea dispozițiilor privind suspendarea actului administrativ fiscal, concluzie la care se ajunge dacă se absolutizează prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Prin urmare, prezumția de legalitate în materia executării actului administrativ are drept consecință doar caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ însă nu poate împieta asupra prerogativei legale a instanței de a dispune asupra suspendării executării actului administrativ.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cereri apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constată că în raport de înscrisurile depuse la dosar și de actele normative aplicabile în speță, există împrejurări referitoare la starea de fapt și de drept, care creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, putând fi reținută existența unui caz bine justificat.
Astfel, motivele invocate de reclamant constând în intervenirea amnistiei fiscale conform art.1 și 2 alin.1 din Legea nr.124/2014 constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ contestat.
În ceea ce privește paguba iminentă, instanța consideră că reclamantul a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004, deoarece prin executarea deciziei de imputare contestate se cauzează reclamantului un prejudiciu material viitor și previzibil constând în diminuarea drepturilor salariale cu până la 1/3 din venitul lunar net, până la recuperarea sumei imputate.
Ținând seama de recomandările R/89/8/13.09.1989 și R/16/2003 ale Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, pentru a evita excesul de putere din partea angajatorului și de circumstanțele cauzei, se apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe negative în patrimoniul reclamantei.
În consecință, se apreciază că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, urmând a se admite cererea privind suspendarea actului administrativ, până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acestei decizii și exonerarea de la plata sumelor imputate ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea reclamant G. I.-C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Drobeta Tr. S., ., Jud. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE M., cu sediul în Drobeta Tr. S., ., Jud. M..
Dispune suspendarea executării Deciziei nr.144/28.12.2015 emisă de Președintele - Director General al Casei de A. de Sănătate M. până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acestei decizii și exonerarea de la plata sumelor imputate ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M..
Executorie de drept conform art.15 alin.(3) Legea nr.554/2004.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2016.
Președinte, A. B. | ||
Grefier, R. S. |
Red.A.B./tehnored.R.S.
02 februarie 2016
4 ex./6 pag.
cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 1985/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
