Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 183/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 183/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 183/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 183/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Grefier G. M.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul A. R. C. și pârâtul Casa de Asigurări de Sănătate M., având ca obiect suspendare executare act administrativ Decizia nr. 133 din data de 28.12.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 131 alin.1 NCPC., fiind primul termen de judecată cu părțile legal citate, se procedează la verificarea din oficiu a competenței și se stabilește că instanță este competentă să judece.
În temeiul art. 237 pct.6 NCPC, art. 255 alin. 1 NCPC rap. la art. 258 NCPC, apreciind că proba cu înscrisuri este concludentă și necesară și admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 394 alin. 1 NCPC apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei se declară închise dezbaterile și s-a trecut la soluționare, reclamantul solicitând judecarea în lipsă.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la această instanță la 30.12.2015, reclamantul A. R. C., a chemat în judecată pârâtul Casa de Asigurări de Sănătate M., pentru suspendarea executării deciziei nr. 133/28.12.2015 emisă de pârât.
În motivare a susținut că prin decizia nr. 133/2015 i-a fost imputată suma de 699 lei reprezentând diferență stimulente acordate și stabilită a fi recuperată prin decizia nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi M..
Prin decizia nr. 22/10.04.2014, s-a dispus înlăturarea deficiențelor constatate în raportul de audit financiar înregistrat la CAS M. sub nr. ER 17/18.03.2014.
În raport la pct. 8 s-a consemnat efectuarea de plăți reprezentând drepturi salariale acordate fără bază legală și dispus luarea măsurilor legale de recuperarea drepturilor salariale acordate nelegal.
Împotriva măsurii CAS M. a formulat contestație, respinsă prin încheierea nr. 69/26.06.2014 a Curții de Conturi a României,.
Împotriva încheierii nr. 69/26.06.2014 și deciziei 22/10.04.2014, s-a formulat contestație la instanță solicitându-se suspendarea acestor acte și anularea măsurilor de recuperare a drepturilor salariale, cauza fiind înregistrată sub nr._ la CA C. și declinată la Tribunalul M., unde a fost înregistrată sub nr._ .
În cauza_, s-a pronunțat sentința nr. 210/2015 prin care a fost respinsă contestația CAS, împotriva încheierii nr. 69/26.06.2014 și deciziei nr. 22/10.04.2014, recursul formulat de CAS fiind respins prin decizia nr. 2483/2015, pronunțată de CA C..
Consideră că în cauză se impun suspendarea executării deciziei 133/28.12.2015 în conformitate cu art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru motivele prev. de art. 14 alin. 1 referitoare la existența cazului bine justificat și al unei pagube iminente.
Apreciază că actul vătămător este un titlu executor iar împrejurările care justifică suspendarea, sunt cele din care ar putea să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Mai consideră că măsura suspendării se justifică numai dacă actul administrativ ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
Apreciază că în speță, sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.
Consideră că este îndeplinită cerința cazului bine justificat în ceea ce privește executarea deciziei de imputație deoarece prin Legea nr. 124/23 sept. 2014, s-a dispus amnistia fiscală pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care salariații trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi, a unor prejudicii cum este cazul în speță.
Prin art. 3 alin. 2 s-a stabilit obligația angajatorului ordonator de credite de a recalcula salariul prin eliminarea din acesta a sumelor constatate a fi acordate necuvenit de către Curtea de Conturi iar prin art. VII din O.U.G. nr. 65/15.10.2014, art. 3 din Legea nr. 124/2014, a fost abrogat.
Prin art. VI, a fost clarificată sintagma „cuantumul brut al salariilor de bază”.
În această situație deși nu au fost emise decizii de imputație, la data de 27.09.2014 potrivit actelor normative anterior menționate prejudiciul stabilit nr. dec. Nr 22/10.04.2014 a fost amnistiat fapt care rezultă și din raportul nr._/18.12.2014 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizia nr. 22/2014 în care se precizează atât că măsura a fost dusă la îndeplinire cât și că prejudiciul nerecuperat intră sub incidența sart. 2 alin. 1 din Legea nr 124/2014 care vizează exonerarea de plată.
Cu privire la paguba iminentă, apreciază că aplicarea deciziei ar avea grave consecințe asupra situației financiare a contestatorului în condițiile în care s-a dispus amnistia.
A depus la dosar plângerea prealabilă_/28.12.2015, cu răspunsul negativ și decizia de imputare.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în principal cu motivarea că prin sentința 210/2015 s-a respins contestația CAS împotriva încheierii nr. 69/26.06.2014 a curții de conturi și deciziei 22/2014, motivându-se că amnistia fiscală reglementată de Legea nr. 124/2014 nu putea interveni în ceea ce privește salariații pentru că la momentul respectiv nu erau emise decizii de imputare.
Recursul Casei de A. de Sănătate M., formulat împotriva sentinței 210/2015 a fost respins prin dec. 2483/2015 pronunțată de Curtea de Apel C..
Din actele dosarului instanța constată și reține că prin dec. nr. 133/28.12.2015 s-a imputat contestatorului suma de 605 lei plus dobândă ca urmare a aplicării măsurii II 8 din dec. Nr. 22/10.04.2014 a Curții de Conturi a României prin care s-a stabilit încasarea în mod nelegal de către salariații CAS între care și contestatorul a unor sume cu titlul de drepturi salariale.
Decizia de imputare nr. 133/2015 a fost emisă după epuizarea căilor de atac împotriva deciziei nr. 22/10.04.2014 împotriva căreia s-a formulat contestație respinsă de Curtea de Conturi prin încheierea nr. 69/26.06.2014, de Tribunalul M. prin sent. nr. 210/2015 definitivă prin dec. nr. 2483/2015 a Curții de Apel C.,
Ca urmare a epuizării căilor de atac, se consideră că decizia 22/2014 a Curții de Conturi, este legală iar deciziile de imputare între care și cea din prezenta cauză sunt emise în aplicarea deciziei 22/2014 pentru recuperarea prejudiciului cauzat ca urmare a încasării de către salariați a unor sume nelegale cu titlul de drepturi salariale.
Împotriva deciziei de imputare nr. 33/2015, A. R. C. a formulat cerere de anulare are face obiectul cauzei nr._ cauza prezentă vizând doar suspendarea executării deciziei.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate solicita suspendarea executării actului administrativ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente până la pronunțarea instanței de fond.
Se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 14 din Legea nr 554/2004, pentru admisibilitate fiind necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții respectiv existența cazurilor bine justificate și revenirea unei pagube iminente noțiuni definite de art. 2 lit. ș și t din Legea nr.- 554/2004..
Conform art. 2 lit. ș, „pagubă iminentă” este prejudiciul material viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Potrivit art. 2 lit. t, noțiunea de „cazuri bine justificate”, reprezintă împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului.
Din probele administrate nu rezultă că reclamantul se află în situația de a justifica o pagubă iminentă, nedovedind existența unui prejudiciu material viitor și previzibil rezultat din nesuspendarea executării deciziei de imputare cu privire la care nu s-a făcut dovada punerii în executare și care vizează un prejudiciu în cuantum mic de aproximativ 700-800 lei, sumă care include și dobânzile.
Cu privire la acest prejudiciu contestatorul nu a dovedit că o eventuală plată eșalonată ar fi de natură a aduce prejudicii ireparabile sub aspectul situației sale financiare.
Cazul pretins nu se înscrie în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, nefiind bine justificat în condițiile în care împrejurările legate de starea de fapt și de drept nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Astfel, decizia de imputare se fundamentează pe un act legal respectiv decizia nr. 22/2014 emisă de Curtea de Conturi a României, care nu a fost anulată ca urmare a formulării contestațiilor și exercitării căilor de atac prevăzute de lege.
Cum la data formulării cererii de suspendare a executării, decizia 22/2014 nu era anulată, se apreciază că nu există temei în a considera că în privința deciziei de imputare 133/2015 emisă în executarea unui act legal respectiv decizia 22/2014, ar exista o îndoială serioasă privind legalitatea, aspectele privind amnistia fiscală, nevizând fondul problemei care privește stabilirea în mod individual a prejudiciului cauzat.
Nefiind îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 rap. la art. 2 lit. ș și t din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, urmează a se respinge cererea de suspendare a executării deciziei de imputare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul A. R. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Drobeta-T.-S., ., județul M. și pârâtul Casa de Asigurări de Sănătate M., cu sediul în Drobeta-T.-S., ., județul M., pentru suspendarea deciziei de imputare nr. 133/28.12.2015, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate M..
Cu recurs depus la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M..
Judecător, Grefier,
O. A. G. M.
Red.O.A.
Tehn.M.G./4 ex.
03.02.2016
Op.date 2626/2006
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 40/2016.... → |
|---|
