Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 121/2016. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2016 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 121/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBMHD:2016:016._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 121/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S. D.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant D. D. și pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pt. obligațiile de plată, respectiv drepturile de natură salarială, de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii și până la data
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av P. E. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, din oficiu, văzând dispozițiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, verificând competența generală, materială și teritorială a Tribunalului M., constată si stabilește că Tribunalul M. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ si Fiscal este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta pricină, în raport de disp. 95 pct.1 C. pr. civ. rap. la art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul fiind de competența instanțelor judecătorești române, a cărui soluționare în primă instanță revine tribunalului administrativ-fiscal de la domiciliul reclamantului, potrivit alegerii de competență făcută conform art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/200, domiciliu ce se află în municipiul Drobeta Turnu Severin, localitate aflată în circumscripția Tribunalului M..
Având în vedere că nu este necesară administrarea altui probatoriu în cauză, instanța apreciază că nu se mai impune estimarea duratei necesare cercetării procesului în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod procedură civilă.
Față de probele solicitate de părți, apreciind ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materiala sau procesuala), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile),pertinente (au legătura cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură să duca la soluționarea cauzei), în temeiul disp. art. 255 coroborat cu disp. art. 258 NCPC, va încuviința pentru reclamant, proba cu înscrisuri.
Instanța pune în discuția celor prezenți excepțiile invocate.
Av P. E. pentru reclamant lasă la aprecierea instanței soluționarea excepțiilor
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau alte incidente de soluționat, instanța, în raport de dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei s-a acordat cuvântul pe fond.
Av P. E. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță Ă la data de 28.10.2015, D. D., a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa fie obligați la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata, respectiv drepturile de natura salariala, ce i-au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești si care formează obiect al reglementarii instituite prin O.U.G. nr. 71/2009, dobânda pe care o solicită de la data rămânerii definitive a titlurilor executorii si pana la data plații efective. In motivare arată că prin decizia nr. 2813 /03.06.2009, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel C. a admis acțiunea privind obligarea paraților M.F.P., ANAF si fosta Direcție Generala a Finanțelor Publice M. la plata suplimentului postului si suplimentului corespunzător treptei de salarizare, in procent de 25% fiecare, din salariul de baza. întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate de noi, pârâții-debitori ne-au comunicat ca, potrivit legii, vor proceda la plata obligațiilor la termenele si in transele stabilite de către aceasta norma. In condițiile date, debitorii au început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit transelor stabilite de norma. Deoarece plățile efectuate au cuprins sumele actualizate doar cu indicele inflației, evitând astfel deprecierea monetara, consideră ca, potrivit legii civile, debitorii sunt obligați si la plata dobânzii legale, pe care o pretindem sub forma daunelor-interese moratorii, atât pentru întârzierea in îndeplinirea obligației, determinat de eșalonarea transelor plătite, cat si pentru neexecutarea obligației ramase. In argumentare, cele pretinse au la baza faptul ca, prin plata eșalonată a unei sume de bani (datorata de foarte mulți ani), ni s-a produs un prejudiciu care nu poate fi reparat in întregime prin simpla actualizare cu indicele de inflație, deoarece aceasta actualizare acoperă doar devalorizarea monetara, regăsindu-se in doctrina ca damnum emergens si, lipsindu-ne de beneficiul efectiv, recunoscut ca lucrum cessans, este necesar a ni se acorda si dobânda sub forma daunelor-interese moratorii, având in vedere principiul reparării integrale a prejudiciului. In aceste condiții, este evident ca sunt incidente dispozițiile art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) Noul Cod Civil, care consacra principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferita de creditor, cat si beneficiul de care acesta este lipsit. In acest sens, s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, in aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art.1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2dinO.U.G. nr. 71/2009. In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin. (1) noul Cod civil, Decizia nr. 2/2014 a I.C.C.J, deopotrivă pe prev. Legii nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici si prev. Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ. La data de 10.11.2015, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., a formulat Întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă prin care pe cale de excepție, invocă lipsei neîndeplinirii plângerii prealabile prevăzuta de art. 7 din Leg. 554/2004, modificată și completată ulterior .
Valorificarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, a cărei soluționare se face in contradictoriu cu autoritățile publice presupune cenzura, pe calea anularii, a unor acte si operațiuni emise in regim de putere publica și in executarea legii, prerogativă recunoscută doar instanțelor specializate de contencios administrativ.
Reclamantul are obligația de a respecta dispozițiile prevăzute de art.7 din Legea contenciosului administrativ, care condiționează admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrative de îndeplinirea procedurii prealabile, prin solicitarea efectuării anumitor operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, in speța acordarea unor drepturi de natura salariala.
Reclamantul nu a înțeles sa uzeze de aceasta procedura obligatorie si prealabilă sesizării instanței de contencios administrative motiv pentru care solicită instanței sa rețină ineficienta demersului raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzuta imperativ în materia contenciosului administrativ, cu consecința respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibilă.
Prescripția dreptului material la acțiunea având ca obiect sume, reprezentând dobânzi, creanțe care nu au format obiectul cauzei principale
Învederează instanței faptul ca la data de 27 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în cauza ce formează obiectul dosarului nr._ /HP/C, în care Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți a fost învestit de Curtea de Apel Pitești cu lămurirea asupra unor chestiuni de drept cu privire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 literele a) și b) și art. 17 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, raportat la dispozițiile OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 7/2015 ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, și, în consecință, a stabilit următoarele: Plățile voluntare eșalonate în temeiul O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și menținute de prevederile art. 2500, 2501 și 2517 din Noul Cod Civil, pentru un termen de 3 ani de la data la care i s-a născut dreptul de a o pretinde, cererea de chemare în judecată, ce reclamă valorificarea unor accesorii pentru un drept principal născut la data 17.02.2009, respectiv 15.01.2009, este în mod evident prescrisă. Prin sentința nr.433 din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civila nr.2813/02.06.2009 pronunțata de Curtea de Apel C. instanța a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generala a Finanțelor Publice M. la plata către reclamanți a suplimentului corespunzător postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% Cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii legale la debitele restante stabilite prin sentința civilă menționată are un caracter accesoriu față de cererea de obligare la plata drepturilor bănești( fie și doar un rest al acestora, cum este cazul în speță). De aceea, această cerere este supusă acelorași dispoziții legale privitoare la termenul de prescripție ca și în cazul drepturilor bănești a căror actualizare se dorește. Fie că aceste temei este dat de art. 1 si 3 din Decretul lege nr. 167/1958, fie de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune s-a împlinit în cazul tuturor drepturilor bănești a căror actualizare se dorește, deci și în cazul sumelor rămase neachitate din aceste drepturi bănești obținute prin sentința menționată. Pe fond, temeiul pretențiilor deduse judecății în speță nu își găsește consacrare în nicio dispoziție legală a cărei incidență se poate reține în speță. în materia contenciosului administrativ, sediul materiei procesuale a litigiului, teza legală, pentru ipoteze de valorificare a demersurilor inerente recuperării prejudiciului cauzat prin acte administrative intrinseci inclusiv raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, reținând admisibilitatea demersului ca fiind tributară certitudinii prejudiciului, criteriile sale de determinare, chiar dacă identificabile ulterior, fiind eminamente premergătoare. Pentru toate aceste considerente solicită, admiterea excepțiilor invocate si respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată. În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art.205 - 208 Cod procedură civilă. La data de 11.11.2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare, prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata având in vedere următoarele considerente: 1.Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. In susținerea acestei excepții învederează instanței faptul că, față de consorțiul raportului juridic dedus judecații, prin care se pretinde realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantului in calitatea sa de funcționar public in cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C., Ministerul Finanțelor Publice nu justifica legitimitate procesuala pasiva in cauza. In esență, în patrimoniul instituției, care nu are calitatea de angajator al reclamantului, nu se poate identifica nici o obligație corelativa drepturilor inerente raporturilor de serviciu. Pentru identitate de rațiune, accesoriile pretinse pentru neîndeplinirea unor astfel de obligații, nu poate genera in sarcina instituției, dobânzile pretinse prin prezenta cauza. F. de cele arătate, confirmate in prealabil prin hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, rezulta cu evidenta faptul ca cererea de chemare in judecata a MFP in prezenta cauza, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cerute demersului sub aspectul justificării legitimității sale procesuale in raport de inexistenta argumentării calității sale de debitor al drepturilor salariale ce constituie in speța obligația principala a raportului juridic dedus judecații. Solicită să se aibă in vedere si faptul ca Ministerul Finanțelor Publice nu justifica legitimitate procesuala in cauza, implicarea sa in asigurarea fondurilor necesare stingerii creditelor pe care instituțiile subordonate le angajează, fiind intrinseca mecanismelor specifice finanțării unor astfel de obligații de la bugetul general consolidat, in limitele dispozițiilor legale, Legea Finanțelor publice nr. 500/2002, cu eventualele dispense prevăzute de Ordonanța Guvernului 22/2002, pentru ipoteza complinirii condițiilor prevăzute de acest instrument juridic. 2.Lipsa capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M.. In susținerea acestei excepții învederează instanței faptul că această structură, legitimata prin cererea de chemare in judecata ca parat, nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi reținuta membra a vreunui liticonsortiu. 3.Prescripția dreptului material la acțiunea având ca obiect sume, reprezentând dobânzi, creanțe care nu au format obiectul cauzei primordiale. 4.Pe fond, resortul de jure al pretențiilor deduse judecații in speța nu își găsește consacrare in nicio dispoziție legala a cărei incidența sa La data de 02.12.2015, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii Pe cale de excepție, invocă lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala. In susținerea acestei excepții învederează instanței faptul că, față de consorțiul raportului juridic dedus judecății, prin care se pretinde realizarea efectelor raportului de serviciu al reclamantei in calitatea sa de funcționar public in cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice M., Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză. În esență, în patrimoniul instituției, care nu justifică calitatea de angajator al reclamantei, nu se poate identifica nicio obligație corelativă drepturilor inerente raporturilor de serviciu.
Lipsa capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M.. In susținerea acestei excepții învederează faptul că această structură, legitimată prin cererea de chemare în judecată ca parat, nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi reținută membră a vreunui litisconsortiu. 4. Prescripția dreptului material la acțiunea având ca obiect sume, reprezentând dobânzi, creanțe care nu au format obiectul cauzei primordiale. In susținerea acestei excepții înțelege să arate instanței următoarele: Prin prezenta acțiune se pretinde dobânda legală calculata debitului principal determinat în favoarea reclamantei prin efectul Sentinței civile nr. 437/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul M., în cauza ce a format obiectul dosarului nr._, rămasă definitivă si irevocabilă la 02,06.2009. În cauza respectiva, reclamanta nu a înțeles să pretindă si accesoriile debitelor principale afirmate. Pe fond, resortul de jure al pretențiilor deduse judecății în speță, nu își găsește consacrare în nicio dispoziție legală a cărei incidență se poate reține în speță. În materia contenciosului administrativ, sediul materiei procesuale a litigiului, teza legală, pentru ipoteze de valorificare a demersurilor inerente recuperării prejudiciului cauzat prin acte administrative intrinsec! inclusiv raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, reținând admisibilitatea demersului ca fiind tributară certitudinii prejudiciului, criteriile sale de determinare, chiar dacă identificabile ulterior, fiind eminamente premergătoare. In drept, invocă art. 205 din Codul de procedura civila. Analizând acțiunea formulată de reclamant, instanța constată și reține următoarele: Instanța, în temeiul art.248 cod procedură civilă urmează să analizeze cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare, astfel: Excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF va fi admisă. Părți în raportul obligațional generator de efecte, decizia nr 2813/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C. sunt M.F.P. Direcția Generala a Finanțelor Publice M. . S-a renunțat la judecată față de ANAF.Față de părțile din raportul juridic obligațional se va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive a MFP:
Cu privire la lipsa capacității de exercițiu a Administrației Județene a Finanțelor Publice M., aceasta va fi respinsă pentru:
Pentru a putea sta în judecată, o entitate juridică nu trebuie să aibă neapărat personalitate juridică ci este suficient ca acestea să aibă organe proprii de conducere sau să fie constituite conform legii. Potrivit art. 13 din HG nr.520/2013, numai Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. are personalitate juridică. Însă, coborând cu lectura, observăm că potrivit alin. (9), (11) și (12) ale aceluiași articol, toate organele fiscale teritoriale care sunt subordonate Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice au conducere proprii. Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din OUG nr.74/2013 deoarece acolo sunt reglementate cazuri speciale, doar când reprezintă structura ierarhic superioară. Prin urmare, în oricare dintre cazuri, apreciem că trebuie respectate normele Codului de Procedură Civilă aplicabil din punct de vedere temporal litigiului. Capacitatea de folosință a organelor fiscale care nu au personalitate juridică este una specială, judiciară: ambele norme procedurale, atât cea veche cât și cea nouă, fac vorbire despre capacitatea de folosință necesară pentru a sta în proces iar în al doilea alineat creează excepția de la regulă, conferind practic o capacitate specială de folosință, una judiciară.
Cu privire la excepția prescripției sunt incidente dispozițiile art.6(4) NCC conform cărora prescripțiile, începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Titlul executoriu al reclamantei este decizia nr 2813/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel C.. Conform art. 7 din decretul 267/ 1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Conform art. 3 din decretul 267/ 1958, termenul prescripției este de 3 ani. În considerarea celor expuse va fi înlăturate apărarea ANAF cu privire la incidența termenului de 1 an reglementat de art. 19 din Legea nr.554/2004, acțiunea în despăgubiri reglementată de acest articol fiind subsecventă unei cereri de anulare a unui act administrativ, iar prezenta acțiune își are izvorul în dispozițiile legii nr.188/99. Întrucât la 18 iunie 2009 a fost publicata O.U.G. nr. 71/2009, privind plata eșalonată a drepturilor de natura celor solicitate, executarea silită nu s-a mai realizat, iar parata - debitoare a început executarea obligației cu anul 2012, trimestrial, potrivit tranșelor stabilite de norma. Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 a modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011 a prevăzut o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează a fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) încât în lipsa dovezii că obligația legală a fost încălcate urmează a se reține că aceste tranșe au fost plătite . Dreptul la daune interese s-a născut sub incidența vechiului cod civil – fiind aplicabile dispozițiile legale din materia fazei de executare a titlului executoriu - art. 1082 prevăzând că debitorul este obligat la plata de daune interese ca o consecință a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare ale obligației. În reglementarea art. 1082 C.civ. se disting două categorii de daune interese, daune interese ce se cuvin pentru neexecutarea obligației –care vizează neexecutarea definitivă a obligației – daune compensatorii, iar cele din urmă – daune moratorii – cele datorate pentru întârzierea în executare, exact ceea ce solicită reclamantul în cazul de față. Daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amânare a executării, pentru o executare târzie a obligației, deci executarea obligației mai este posibilă, prezintă interes pentru creditor, a fost sau va fi executată dar nu și la momentul la care ar fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de întârzierea în îndeplinirea obligației. Rolul lor fiind de a acoperii prejudiciul cauzat prin întârzierea executării se pot cumula întotdeauna cu executarea în natură a obligației, inclusiv cu executarea parțială. În cazul obligației bănești, existența daunelor – interese moratorii este prezumată de lege, lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală, exact ceea ce solicită și reclamanții de față. Dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești, asigură conservarea valorii creanței susceptibilă de a fi afectată de deprecierile monetare, creanță a căror executare este îndepărtată de nașterea lor. Dreptul la dobânda legală chiar fără dovedirea unui prejudiciu, legea prezumându-l, este consacrat de dispozițiile art. 1088 vechiul Cod civil - care se aplică tuturor obligațiilor monetare indiferent de proveniența lor, nu numai la regimul dobânzii moratorii în cazul întârzierii în executarea unei obligații bănești contractuale – ca atare, și pentru cele cu titlul de daune – interese pentru întârziere în executare, reglementate de dispozițiile 1082 vechiul Cod civil. In acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014, conform căreia, in aplicarea dispozițiilor, art. 1082 si 1088 din vechiul Cod civil, respectiv ale art. 1531 alin. (1) si (2) teza I si art. 1535 alin.(1) noul Cod civil,..., pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009. Hotărârile definitive sunt executorii potrivit art.22 din Legea nr.554/2004. Reeșalonarea acestor obligații suspendă executarea creanței principale, fără însă a afecta dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului. Cum termenul de prescripție curge de la data nașterii dreptului la acțiune, legea suspendând doar modalitatea de plată urmează se constata că acțiunea privind acordarea dobânzii nete legale este întemeiată pe ultimii 3 ani anterior cererii de chemare în judecată respectiv 28.10.2012 însă la calculul acestor dobânzi vor fi avute plățile efectuate în baza OUG nr.71/2009 și a Legii nr.230/2011 . Termenul de prescripție de 3 ani nu a fost întrerupt prin plata unei părți din suma datorată . Conform fostului art. 16 din Decretul nr,167/1958, text incident în cazul de față, fiind aplicabil prescripțiilor extinctive începute și împlinite sub imperiul reglementării anterioare noului cod civil, precum și celor începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Legii nr.71/2011, de punere în aplicare a N C. civ., prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția….. c) printr-un act începător de executare, dispoziții care sunt incidente în cazul de față și care au fost preluate și de dispozițiile art.2537 N. C.civ. și al cărui efect constă tocmai în ștergerea prescripției extinctive începute și începerea, după întrerupere a cursului unei noi prescripții extinctive. Prin actele normative adoptate, statul și-a asumat obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum, astfel O.U.G nr.71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești ( eșalonarea plății ) și efectuarea de către pârât a unei plăți parțiale s-a făcut în baza hotărârilor judecătorești a căror executare este obligatorie și nu cu o recunoaștere a dreptului. În același sens este și hotărârea nr.7/2015 a ICCJ în care s-a stabilit că plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare. Cum reclamantul a formulat acțiune privind acordarea dobânzilor legale la 28.10.2015, urmează a se admite excepția prescripției pentru perioada cursă anterior ultimilor 3 ani și a se acorda dreptul la plata dobânzii legale aferente pe ultimii 3 ani respectiv începând cu 28.10.2012, dobândă la calculul căreia vor fi avute plățile parțiale efectuate în baza OUG nr.71/2009 și Legii nr.230/2011, începând cu momentul nașterii dreptului la acțiune, menționat anterior. Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantului funcționar public dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Decizia nr. 2813/03.06.2009 pronunțată de Curții de Apel C., începând cu data de 28.10.2012 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale a ANAF, cu sediul în București, ., sector 5 și respinge acțiunea față de aceasta.
Respinge lipsa capacității de exercițiu a AJFP M..
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 . Respinge excepția lipsei procedurii prealabile.
Admite excepția prescripției pentru perioada 03.06.2009 – 28.10.2012 și respinge pe aceasta perioadă ca prescrisă.
Admite în parte acțiunea formulată de D. D. domiciliat în T. S., ., ., ap.13, CNP_ în contradictoriu cu MFP, ANAF, DGFP C., cu sediul în C., .. 2, județul D. si AJFP M..
Obligă pe pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, D.G.R.F.P. C. cu sediul în C., .. 2, județul D., AJFP M., la plata dobânzii legale sub forma daunelor-interese moratorii, pentru obligațiile de plata stabilite prin sentința 433/2009 irevocabilă prin decizia nr.2813/03.06.2009.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2016, la sediul Tribunalului M.
Președinte, N. S. D. | ||
Grefier, M. T. |
Red.NSD/tehnored.M.T.
Ex 6
28 Ianuarie 2016
Cod operator 2626
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 24/2016.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 183/2016.... → |
|---|
