Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 3461/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 323/2014
Ședința publică de la 09 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Judecător M. R.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea apelului formulat în contencios administrativ și fiscal de apelanta . SRL prin lichidator juridiciar Hodos Business Recovery SPRL, împotriva sentinței civile nr. 307 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatului domnul consilier juridic Klosz P. Alexander, lipsă fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În baza art. 482 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art.131 Cod de procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen.
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, în baza art. 392 din codul de procedură civilă instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției. Arată că inspectorii ITM au efectuat un control inopinat la sediul apelantei unde s-a constatat faptul că două persoane prestau activități în calitate de angajați, dar nu au semnat un contract individual de muncă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.307 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . SRL prin lichidator judiciar Hodos Business Recovery SPRL în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă M. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.02.2013.
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu potrivit prevederilor art.17 din OG 2/2001. Instanța de fond a reținut ca temeinică starea de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție și a apreciat proporțională sancțiunea amenzii aplicată.
Împotriva acestei hotărâri petenta B. W. Holding SRL prin lichidator judiciar Hodos Business Recovery SPRL a declarat în termen legal apel prin care solicită schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului-verbal de contravenție.
Apelanta petentă susține în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca temeinic procesul-verbal de contravenție atacat. Apelanta arată că prin sentința nr.994/11 iulie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat M. s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului împotriva . SRL, astfel încât începând cu data de 11 iulie 2012 a fost ridicat dreptul de administrare exercitat de organele de conducere statutare ale debitoarei, iar societatea Hodos Business Recovery SPRL a fost desemnată lichidator judiciar al acesteia. In urma pronunțării acestei hotărâri judecătorești, lichidatorul judiciar a procedat la desfacerea contractelor individuale de munca ale angajaților . SRL conform art. 86 alin.6 din legea 85/2006, astfel încât la data efectuării controlului debitoarea nu mai avea niciun angajat. Se susține că în aceste condiții, orice activitate intreprinsă de numiții Lakatos Rupi si N. I. la sediul . SRL putea fi desfășurată doar în baza unei înțelegeri cu dl. Siclovan D. I. F., fost administrator statutar al societatii si administrator sau asociat al celorlalte doua societăți care au sediul in acea locație. Apelanta susține ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.260 alin.1 lit.e din legea 53/2003 și susține pentru motivele de mai sus, că la data controlului, respectiv 16 ianuarie 2013, numiții Lakatos Rupi si N. I. nu aveau cum să desfășoare activitate în beneficiul . SRL, prin urmare între aceștia nu exista la data controlului un raport de muncă, nu a existat condiția prestării unei munci in beneficiul societății însoțită de o remunerație. Se susține ca munca prestata și raportul de subordonare existau între cele doua persoane amintite mai sus găsite la sediul societății și fostul administrator al acesteia, dl. Siclovan D. I. F.. Apelanta susține că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și arată în acest sens că există o contradicție în motivarea hotărârii prin care, pe de o parte se susține ca procedura contravențională beneficiază de garanțiile in materie penala stabilite de art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si pe de alta parte, sunt ignorate efectele acestei situații juridice, in sensul ca se susține ca cele 2 persoane surprinse la munca nu au putut fi audiate in mod nemijlocit de către instanța, nefiind posibila identificarea lor, astfel ca au fost avute in vedere aspectele consemnate in cuprinsul fiselor de identificare depuse la dosarul cauzei. Se critica soluția primei instanțe, care nu a înlăturat aplicarea sancțiunii cu toate ca cele doua persoane nu au putut fi identificate si se susține ca este afectat dreptul petentei apelante de acces la un tribunal in vederea verificării legalității aplicării sancțiunii contravenționale. Se mai arata ca petenta a făcut toate demersurile necesare identificării fostului administrator statutar al petentei in vederea audierii sale ca martor, dar cu toate acestea, instanța de judecata nu a procedat la audierea acestei persoane deoarece mandatul de aducere emis nu a fost pus in executare.
Se arata ca instanța de fond nu a luat in considerare faptul ca in imobilul aflat in localitatea Ernei, unde s-a efectuat controlul, mai este înregistrată cu sediu social încă o societate Romanian Floor Company SRL, aflata la rândul ei in procedura falimentului. Nu s-a verificat de către instanța de fond daca cele doua persoane găsite la muncă lucrau pentru societatea petenta sau pentru acea societate.
Apelanta critica apoi starea de fapt reținuta de instanța de fond, susținând că agenții constatatori au reținut o stare de fapt pe baza unor constatări superficiale, fără a depune minime diligente de a confirma temeinicia faptelor si fără a tine cont de susținerile lichidatorului judiciar al apelantei petente. Se invoca apoi un caz de nulitate a procesului-verbal de contravenție constând în lipsa semnăturii reprezentantului petentei apelante și lipsa mențiunilor agentului constatator a motivelor care au condus la încheierea procesului-verbal de contravenție in acest mod.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin raportare la motivele de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal nr._ din 12.02.2013 petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în sumă de 20.000 lei, reținându-se că în urma unui control efectuat la data de 16.01.2013 s-a constatat că petenta apelantă i-a primit la muncă pe numiții Lakatos Rupi si N. I. fără a încheia cu aceștia contracte individuale de muncă anterior începerii activității.
Persoanele amintite au fost găsite de inspectorul de muncă la momentul controlului lucrând la sediul societății petente – încărcau material lemnos într-un autovehicul.
În fișele de identificare completate în fața inspectorilor de muncă, aceste doua persoane au declarat că lucrează la petenta apelanta, fără contract de munca.
Raportat la criticile apelantei petente, tribunalul are în vedere că din întregul conținut al cererii de apel rezulta că apelanta invoca încălcarea prezumției de nevinovăție si a principiului potrivit căruia orice îndoială profită petentei apelante.
În cauză fapta reținută in sarcina petentei apelante poate fi asimilată unei fapte penale sub aspectul sancțiunii aplicate, amenda contravențională în cuantum de 20.000 lei pentru primirea la munca a doua persoane fără a avea contract individual de munca având un caracter sancționator și preventiv.
În consecință, apelanta contravenientă beneficiază de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei îi revine intimatului.
Sub acest aspect, instanța reține că în conformitate cu dreptul intern procesul-verbal de contravenție este un act de autoritate care se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, iar în ceea ce privește constatările personale ale organului constatator se bucură de prezumția de adevăr. Prin urmare acest act sancționator face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
Suntem în prezența unor prezumții relative, iar petentei îi revenea sarcina de a face dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul sancționator.
Tribunalul mai reține că petenta apelantă a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil, conform art. 31-36 OG 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, neputându-se retine încalcarea dreptului de acces la o instanta de judecata in sensul invocat prin motivele de apel.
Contrar susținerilor apelantei, instanța are în vedere prevederile cuprinse în art. 15 alin.1 lit.b și f din anexa 1 la HG 1377/2009 și reține ca probe, declarațiile scrise date de persoanele identificate de inspectorii de muncă în exercitarea de către aceștia a atribuțiilor de control (declarațiile numiților Lakatos Rupi si N. I.).
Aceste doua persoane au declarat la momentul controlului, în fața inspectorilor ITM M., că prestau activitate la societatea petentă apelantă din data de 16 ianuarie 2013, fără a avea încheiat contract individual de muncă – filele 36,37 dosar fond.
În plus, starea de fapt a fost constatată personal de inspectorii de muncă, care au surprins aceste doua persoane la munca, in timp ce desfășurau munci specifice activității apelantei petente. Astfel, in procesul –verbal de contravenție s-a consemnat ca numiții Lakatos Rupi si N. I. au fost surprinși de inspectorii de munca in timp ce încărcau o mașina cu lemne.
Apelanta petenta nu a probat o alta stare de fapt, astfel ca raportat la forța probatorie a procesului-verbal de contraventie si la specificul muncii prestate de cele doua persoane, nu este credibilă sustinerea apelantei petente – existenta unui dubiu ce ar profita apelantei, motivat pe posibilitatea ca aceste persoane să fi lucrat pentru o altă societate cu sediul la aceeași adresă.
Împrejurările invocate de apelanta si anume ca aceste doua persoane ar fi desfășurat activitatea amintita in baza unei înțelegeri cu fostul administrator al societății nu sunt dovedite.
Tribunalul reține ca instanța de fond a încuviințat cererea in probațiune formulată de petentă constând în audierea în calitate de martor a numitului Siclovan D. I. F. (conform dispozițiilor încheierii de ședință din data de 5 noiembrie 2013 – fila 70 dosar fond), care a fost citat cu mandat de aducere. Mandatul de aducere a fost executat cu mențiunea ca martorul nu a putut fi adus in instanța întrucât nu a fost găsit la domiciliu. In aceste condiții raportat la prevederile art.313 alin.3 din Codul de procedură civilă, instanța de fond in mod corect a pășit la judecată în baza probator cu înscrisuri administrate în cauză (fila 95 dosar fond).
Sub aspect contravențional prezintă relevanță primirea la muncă a două persoane fără ca angajatorul să încheie contract individual de muncă anterior începerii activității, ori din coroborarea tuturor probelor amintite mai sus (starea de fapt constatată cu propriile simțuri de inspectorul de muncă și fișele de identificare ale celor doi lucrători amintiți) rezultă că aceste elemente sunt întrunite.
Prevederile art.86 alin.6 din Legea 85/2006 invocate de apelantă stabilesc doar o procedură urgentă de desfacere a contractelor individuale de muncă, fără parcurgerea procedurii de concediere colectivă.
Aspectele invocate de apelantă cu referire la deschiderea procedurii simplificare a falimentului nu absolvă societatea apelanta de la obligația de respectare a legislației muncii pentru persoanele care prestează muncă.
Pentru toate aceste motive, tribunalul reține că instanța de fond a procedat la o corectă apreciere a materialului probator. Nu pot fi reținute așadar criticile de netemeinicie invocate de apelantă.
Aspectele de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție constând în lipsa semnăturii reprezentantului petentei apelante, sunt neîntemeiate.
Tribunalul retine ca în cauză procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat - procesul-verbal cuprinde numele prenumele calitatea agentului constatator, numele și prenumele petentului contravenient, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator și indicarea motivului lipsei semnăturii reprezentantului petentei.
Astfel, contrar susținerilor apelantei, agentul constatator a consemnat la rubrica alte mențiuni, motivul pentru care procesul-verbal de contravenție a fost încheiat in lipsa reprezentantului legal al petentei – respectiv ca nu a fost de fata la momentul întocmirii procesului-verbal. S-a consemnat de asemenea, motivul pentru care actul sancționator a fost încheiat in lipsa unui martor asistent, fiind respectate prevederile art.19 din OG 2/2001.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată faptei contravenționale constând în primirea la muncă a doua persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, tribunalul apreciază că instanța de fond a aplicat corect criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.
În aprecierea gradului de pericol social concret al faptei săvârșite trebuie avute în vedere circumstanțele particulare ale săvârșirii faptei și conduita petentei apelante.
Pe de altă parte, suntem în prezența unei contravenții în domeniul relațiilor de muncă, iar gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul foarte ridicat, deoarece nerespectarea obligațiilor angajatorului în domeniul relațiilor de muncă creează o multitudine de disfuncționalități în ce privește dinamica relațiilor sociale, productive, concurențiale și fiscale. Astfel, munca fără întocmirea contractului individual de muncă, are consecințe negative directe asupra persoanelor recrutate la muncă, în sensul că acestea nu beneficiază de protecția sănătății și securității în muncă, au salarii mai mici decât cele de pe piața forței de muncă, locul de muncă este unul nesigur, angajatorul putând decide în orice moment, în mod unilateral încetarea raporturilor juridice etc. De asemenea, neplata obligațiilor legale de către angajator conduce la lipsa de venituri către bugetul de stat consolidat și se reflectă și în economie, prin distorsionarea mediului concurențial, întrucât angajatorii care utilizează munca la negru au mai puține obligații financiare și se află în concurență neloială cu aceia care depun eforturi reale pentru respectarea obligațiilor ce le revin.
De asemenea, amenda în cuantum de 20.000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal atacat (pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 260 alin.1 lit.e din legea 53/2003 constând in primirea la munca a 2 persoane) este orientată spre minimul special prevăzut de acest act normativ.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă tribunalul va respinge apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de apelanta S.C. B. W. HOLDING S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR HODOS BUSINESS RECOVERY S.P.R.L, cu sediul în Tg. M., ., ., CUI RO_, înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul M. sub nr. J_, împotriva sentinței civile nr. 307 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ ., ca neîntemeiat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09. 09. 2014.
Președinte, I. O. | Judecător, M. R. | |
Grefier, M. C. |
M.C. 11 Septembrie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 23.09.2014
Jud. fond G.-G. C.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 211/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
