Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 352/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 1611/323/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.352
Ședința publică din 13 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R.-I. T.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: S. R.-M.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta .. Tg M., împotriva sentinței civile nr.217 din data de 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 06 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea s-a amânat pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
- OBIECTUL RECURSULUI.
Prin sentința civilă nr., s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul 217 din data de 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit în data de 28.09.2012 de intimatul IPJ M..
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Conform prevederilor art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, trecând la verificarea legalității procesului verbal, instanța reține că în cauză nu există niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din ordonanță, actul constatator cuprinzând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului, sediul si denumirea contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator iar petenta nu a dovedit producerea vreunei vătămări din încălcarea altor dispoziții legale privind întocmirea valabilă a procesului verbal de contravenție.
La data de 14.11.2012 prin intermediul judecătorului de serviciu, IPJ M. a depus la dosar materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție. Din raportul agentului constatator reiese faptul ca la data controlului s-a constatat faptul ca la punctul de lucru al . din Târnaveni, sunt amplasate un număr de 4 aparate tip slot-machine aparținând petentei. Cu privire la acestea s-a constatat ca situația încasărilor zilnice e completată pana la data de 06.09.2012 iar la aparatul . era un jucător, acestuia nefiindu-i emis bilet de intrare, iar in urma verificării contorului de bilete se constata ca ultimul bilet emis a fost in data de 04.09.2012.Administratorul petentei de asemenea nu a prezentat la control caietul de sugestii si reclamații.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, agent învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe contrare de către contravenient, fapt care în cauză nu s-a realizat.
Prezumția de legalitate a actului administrativ – actul care a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege – este asociată cu prezumția de autenticitate, actul emană în mod real de la cine se spune că emană și cu prezumția de veridicitate, actul reflectând în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă. Or, în speță, existența prezumției relative că procesul verbal încheiat reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator, nu a fost răsturnată. Mai mult de atat, petenta nu a negat savarsirea faptei mentionata in procesul verbal, si a aratat in cuprinsul plangerii contraventionale ca din neglijenta, persoana care trebuia sa tina evidenta incasarilor zilnice a omis sa completeze registrul, ori nimeni nu-si poate invoca in fata instantei propria culpa pentru a beneficia de clementa legii.
Instanța constată că petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege pentru această faptă .Sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând seama de consecințele faptei si anume neevidențierea incasarilor zilnice, ceea ce favorizează sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, incurajand fenomenul de evaziune fiscala.
Mai mult de atat, petenta nu a reusit sa faca in mod cert dovada ca barul a fost inchis in zilele in care nu a fost completat registrul, deoarece in procesul-verbal se mentioneaza ca perioada 08- 09.09.2012, iar martorii audiati de catre instanta de judecata la termenul din data de 12.03.2013 au aratat o alta perioada si anume 06-09.09.2012.
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta are in vedere dispozitiile art.5 alin.5 din OG 2/2001 potrivit carora sanctiunea contraventionala trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite precum si ale art.21 alin.2 din OG 2/2001 care stabilesc criteriile de individualizare a sanctiunilor, si anume: limitele prevazute in actul normativ, imprejurarile in care a fost savarsita fapta, modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, scopul urmarit, urmarea produsa, circumstantele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul-verbal.In prezenta cauza, instanta apreciaza ca a fost respectata regula proportionalitatii intre faptele comise si sanctiunea aplicata, aceasta proportionalitate fiind una dintre cerintele impuse prin jurisptrudenta CEDO in materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi ( cauza Handyside impotriva Marii Britanii si Muller impotriva Elvetiei).Astfel sanctiunea amenzii in cuantum minim de 25.000 lei, este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand cont ca gradul de pericol social al faptei savarsite este unul foarte ridicat, deoarece neinregistrarea incasarilor zilnice in registrul anume destinat incurajeaza fenomenul de evaziune fiscala.Raportat la modul comiterii faptei, instanta apreciaza ca scopul sanctiunii contraventionale pentru fapta retinuta in sarcina petentei nu poate fi atins prin inlocuirea amenzii cu avertismentul.
- CEREREA DE RECURS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul P. SRL.
Acesta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal contestat.
În motivarea recursului acesta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică deoarece a făcut dovada cu martori și cu acte că în perioada 6-9 septembrie nu a desfășurat activitate la punctul de lucru controlat.
În subsidiar, recurentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, motivat de faptul că sancțiunea pecuniară este prea mare față de gradul de pericol social al faptei.
- POZIȚIA INTIMATULUI.
În recurs nu s-a formulat întâmpinare.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE RECURS.
Analizând cererea de recurs, potrivit art. 304 și 304 indice 1 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt neîntemeiate și nici nu există motive de ordine publica ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs potrivit art. 306 alin. 2.
Tribunalul reține că în mod corect judecătoria a considerat neîntemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta există, constituie contravenție, a fost săvârșită de petent cu vinovăția cerută de lege și nu există aspecte care să înlăture caracterul contravențional al faptei.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.09.2012 de I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., s-a dispus sancționarea petentei cu amenda de 25.000 lei, reținându-se ca la punctul de lucru din Târnaveni, ., judetul M. unde se afla jocuri de noroc in incinta barului aparținând ., nu a condus la zi situația încasărilor zilnice pentru mijloacele de joc prezente la punctul de lucru.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator și ținând cont că petentul nu a contestat situația de fapt, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
Din constatările personale ale agenților de poliție, la momentul efectuării controlului, situația încasărilor zilnice era completată până la data de 6.09.2012. De altfel, petentul nu a arătat că ar fi completat situația încasărilor zilnice după data de 6.09.2012 și până la 9.09.2012.
Listele cuprinzând situația încasărilor au fost întocmite și depuse ulterior controlului.
În ceea ce privește apărările petentului bazate pe faptul că în perioada 6.09-9.09 barul în care se aflau aparatele a fost închis, chiar dacă ar fi reală, nu ar fi scutit pe petent să întocmească situația acestor încasări, cu sold zero, în prima zi de deschidere a unității. Or controlul s-a desfășurat la data de 11.09.2012, iar petentul nu a întocmit aceste situații, decât ulterior controlului.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că aceasta constituie contravenție. Astfel, potrivit art. 23 al. 2 din HG 870/2009 evidența primară se ține zilnic, pentru fiecare joc de tip slot-machine și sistem de joc de tip jack-pot, după caz, conform modelului prezentat în anexa nr. 8 a), pentru mijloacele de joc care operează în lei, respectiv în anexa nr. 8 b), pentru mijloacele de joc care operează în valută. Potrivit al. 7 evidența contabilă va fi ținută zilnic pe baza evidenței tuturor operațiunilor de exploatare. Aceste fapte constituie contravenție potrivit art. 76 al. 1 din același act normativ.
2. Analiza condițiilor privind forma procesului verbal.
Analizând sub aspect formal procesul verbal contestat, prin raportare la dispozițiile art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că procesul verbal cuprinde elementele esențiale prevăzute de lege și nu sunt cauze de nulitate absolută dintre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 sau care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
3. Individualizarea sancțiunii.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Făcând aplicarea normelor juridice de mai sus la fapta săvârșită de contravenient, tribunalul constată că sancțiunea a fost în mod corect individualizată de agentul constatator. Astfel, la aprecierea gradului de pericol social al faptei tribunalul va lua în considerare atât circumstanțele personale ale contravenientului, dar și împrejurările obiective în care fapta a fost săvârșită.
În ceea ce privește circumstanțele personale instanța reține că petentul nu a înțeles faptul ca a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Aceasta nu ar face decât sa încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei săvârșite.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, tribunalul va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de .. Tg M. (cu sediul procesual ales la av.K.-E. Etel, Tg M., ., jud.M.), împotriva sentinței civile nr.217/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-I. T. D. C. S. R.-M.
GREFIER,
S. C.- G.
Fiind în concediu de odihnă
Semnează prim grefier S. C.
Red.T.R.I
Listat H.J/2 ex./17.07.2014
Jud.fondA.C
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 605/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 988/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
