Despăgubire. Sentința nr. 1016/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1016/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 2496/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1016/2014
Ședința publică de la 03 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Grefier J. H.
Pe rol acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul H. L. K., în contradictoriu cu pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților a fost consemnate în încheiere de ședință din data de 24 februarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
I. DESFĂȘURAREA PROCESULUI.
A. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8.04.2013, reclamantul H. L. K. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-M., solicitând:
- anularea adresei_/25.03.2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice TÂRGU-M.,
- anularea deciziei de calcul a taxei de poluare din 21.04.2010,
- obligarea la restituirea sumei de 3.547 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule,
- plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, până la restituirea efectivă,
- cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul second-hand, deja înmatriculat în țara respectivă.
Pentru înmatricularea autoturismului a fost nevoit să achite taxa de poluare, potrivit O.U.G. nr. 50/2008, însă în cauză se aplică prioritar tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Se mai afirmă că această taxă încalcă prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care are efect direct, astfel că taxa a fost încasată ilegal.
Reclamantul a depus în probațiune: dovada refuzului nejustificat, contract de vânzare cumpărare, dovada înmatriculării anterioare a vehiculului într-un stat aparținând Uniunii Europene, decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei de poluare.
B. Poziția pârâtei.
1. Întâmpinarea.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile OUG nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată. Pârâta a mai arătat că OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin legea 9/2012.
S-a mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România este aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice.
Despre instituirea taxei de poluare s-a afirmat că este rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
2. Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
C. Poziția chematei în garanție. Admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 74 al. 2 și 64 al. 1 din noul cod de procedură civilă, aprobat prin legea 134/2010, instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție.
D. Reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Cu privire la cadrul procesual, instanța are în vedere că prin HG 520/30.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, hotărâre intrată în vigoare la 1.08.2013, s-a înființat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., care a preluat prin fuziune prin absorbție, Direcția G. a Finanțelor Publice M. (art.23 și anexa 2 din HG 520/2013). De asemenea, în cuprinsul art.13 din acest act normativ și în cuprinsul Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013 sunt redate structurile fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul direcțiilor generale regionale a finanțelor publice.
Deoarece succesiunea legală a intervenit de drept, începând cu data intrării în vigoare a HG 520/30.07.2013, instanța va constata că în prezenta cauză calitatea procesuală de pârâtă îi revine succesorului legal, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M..
II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ȘI ÎNCADRAREA ÎN D. A SITUAȚIEI DE FAPT REȚINUTE. HOTĂRÂREA INSTANȚEI.
A. Situația de fapt.
Reclamantul a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul deja înmatriculat în țara respectivă. Pentru înmatricularea vehiculului in România, in temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în vigoare la aceea dată și în temeiul deciziei de calcul a taxei de poluare, emisă de organul fiscal, reclamantul a fost nevoit sa plătească suma de 3.547 lei, reprezentând taxa de poluare achitată de reclamant prin chitanța _/21.04.2010, la Trezoreria TÂRGU-M..
Reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice, solicitând restituirea acestei taxe, cerere refuzată însă de pârâtă.
B. Încadrarea în drept a cererii de restituire a taxei de poluare.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente.
Prin decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte De Casație și Justiție s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Potrivit art. 1 al. 1 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoana care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 al. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului in termenul legal.
Potrivitart. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Instanța apreciază că decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nu se poate constitui în titlu de creanță așa cum este reglementat de art. 110 – 111 din O.U.G. nr. 92/2003, deoarece prin acesta se efectuează un calcul, ca urmare a cererii solicitantului, mai precis cuantumul taxei pe poluare pentru autovehiculul indicat de acesta, prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008. Această decizie nu ar putea fi supusă executării silite, deci nu urmează să producă efecte prin însăși emiterea sa. Solicitantul emiterii deciziei nu poate fi obligat la plata sumei indicate în aceasta, dacă acesta nu mai dorește, de exemplu, să înmatriculeze autoturismul.
Deoarece decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nu poate constitui titlu de creanță instanța va respinge cererea de anulare a acestei decizii.
Potrivit art. 2 al. 1 lit. c din legea 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Prin adresa menționată în cerere, organul fiscal, Administrația Finanțelor Publice, a respins cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare, pe motiv că taxa de poluare este datorată iar reclamantul nu este scutit de la plata acesteia.
Deoarece adresa a cărei anulare se solicită nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în condițiile în care plata sumei de bani este preexistentă emiterii acestuia, instanța va respinge cererea de anulare a acesteia. În speță, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, raportat la art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală care prevede că se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Adresa materializează un refuz nejustificat, iar instanța nu poate anula acest refuz, ci poate obliga instituția publică să restituie sumele pe care refuză nejustificat să le înapoieze.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială. La data de 13.01.2012 a intrat în vigoare legea 9/2012, care a abrogat OUG. nr. 50/2008. Deoarece taxa a fost plătită înainte de . legii 9/2012, în speță se aplică prevederile normative în vigoare la data nașterii raportului de drept și anume prevederile OUG 50/2008.
Din analiza dispozițiilor OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre ale Uniunii Europene, nu se percepe taxa pe poluare, la momentul vânzării sale ca autovehicul de ocazie și a înmatriculării pe numele noului proprietar, dacă vehiculul a fost anterior înmatriculat tot in România. Totuși se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE, dacă acesta ulterior înmatriculării în alt stat membru este vândut ca autovehicul second-hand și este înmatriculat de noul proprietar, pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.Or, astfel cum s-a statuat în cauza Kalinchev, nr. C-2/09, un produs devine național din momentul în care a fost importat și introdus pe piață. Prin urmare autoturismele de ocazie importate și cele care sunt achiziționate pe plan local constituie produse similare sau concurente.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în cauza T., nr. C-402/2009, că, deși articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
În cauza N., nr. C-263/2010, Curtea a arătat că rămân valabile considerațiile din cauza T. și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată modificat prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, Curtea a arătat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, răspunzând întrebărilor instanței naționale, Curtea a arătat că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Raportând aceste considerente la reglementarea națională, actuală a taxei pe poluare, concluzia este că aceasta favorizează produsele naționale, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în România raportat la produse similare, concurente, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în alt stat membru. În concluzie taxa pe poluare astfel cum este reglementată de OUG 50/2008, în ceea ce privește vehiculele „second-hand”, contravine dispozițiilor articolului 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel cum acesta a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și nu poate fi privită ca o taxă de mediu, întrucât nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora. Taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, astfel încât particularii pot invoca în fața instanței naționale caracterul nelegal al acesteia.
În acest context instanța apreciază ca neîntemeiate apărările legate de faptul că reclamantul invocă aspecte ce exced cadrului legal actual întrucât taxa este prevăzută într-un act normativ nedeclarat neconstituțional și pe cale de consecință instanța trebuie să aplice dispozițiile legale în vigoare ale Statului Român. Reclamantul are dreptul de a invoca în fața instanțelor naționale normele de drept comunitar iar judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă (hotărârea Curții în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77 clarifică atât consecințele aplicabilității directe a unei dispoziții a dreptului comunitar în caz de incompatibilitate cu o dispoziție legislativă a unui stat membru cât și rolul ce revine instanțelor naționale în aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar). De asemenea instanța are în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția Românieitratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pe poluare achitată.
C. Repararea prejudiciului.
În ceea ce privește cererea de acordare a dobânzii, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit hotărârii pronunțate în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu) de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul că se opune unui regim național, precum cel in discuție in litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Curtea a amintit că atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci si a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft si altii, C-397/98 si C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotararea Littlewoods Retail si altii, punctul 25, precum si Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich si altii, C-113/10, C-147/10 si C-234/10, nepublicata încă in Repertoriu, punctul 65).
În consecința, principiul obligării statelor membre sa restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urma drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail si alții, punctul 26, precum si Hotărârea Zuckerfabrik Jülich si alții, punctul 66).
Astfel, pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, pârâta va plăti reclamantului suma reprezentând dobânda fiscală prevăzută de art. 124 al. 2 și art. 120 al. 7 din codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
D.Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de pârâtă, beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În acest sens sunt și prevederile art. 13 din legea 9/2012 care stabilesc următoarele: cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 72 Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei suma reprezentând taxa pe poluare, dobânda fiscală și cheltuielile de judecată.
E. Cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă, pârâta, ca parte căzută în pretenții, va plăti reclamantului suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxe de timbru, timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
ADMITE ÎN PARTE cererea în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri și anulare act, formulată de reclamantul H. L. K.(CNP_ ) cu domiciliul în Tg M., ., ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. cu sediul în Tg M., ..1-3, jud.M., și în consecință:
a. Respinge cererea de anulare a adresei_/25.03.2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice TÂRGU-M..
b. Respinge cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare din 21.04.2010.
c. Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.547 lei, reprezentând taxa de poluare achitată de reclamant prin chitanța _/21.04.2010, la Trezoreria TÂRGU-M..
d. Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda la această sumă, prevăzută de art. 124 al. 2 și art. 120 al. 7 din codul de procedură fiscală, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă.
e. Obligă pârâta sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
ADMITE cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6, să plătească pârâtei suma restituită cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2014
Președinte, R. I. T. | ||
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Teh.T.R.I/listat H.J
6 ex./15.05.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 104/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 1512/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
