Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 752/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 752/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 3386/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.752
Ședința publică din 21 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. O.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: A.-M. A.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul M. TG.M., împotriva sentinței civile nr.1455 din 20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
S-a depus procesul verbal din data de 21.10.2014 conform căruia, având în vedere incidentul procedural ivit, referitor la componența completului de judecată CRca2, d-na judecător M. R. este înlocuită de judecătorul din planificarea de permanență a secției contencios administrativ și fiscal, respectiv de d-na judecător D. C..
Se constată că Tribunalului M., secția de contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a recursului, potrivit art.34 alin.2 din Ordonanța nr.2/2001, coroborat cu art.2 alin.1 pct.3 din vechiul Cod pr.civilă și că recursul este declarat și motivat în termen.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 36 alin.1 din OG nr. 2/2001.
Se constată că prin cererea de recurs, recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța reține cererea de recurs spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1455 din 20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în Dosarul nr._, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul A. Z. în contradictoriu cu intimatul M. Tg. M. – Serviciul Parcări Publice, dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 27.02.2012.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut în esență că procesul verbal de contravenție cuprinde mențiunile prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
În ceea ce privește temeinicia, instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, din efectiva calitate de proprietar neputându-se atrage responsabilitatea petentului în materie contravențională pentru faptele săvârșite de alte persoane prin folosirea respectivului autovehicul.
Prima instanță a apreciat astfel că intimatul ar fi trebuit să fie în măsură să dovedească că fapta descrisă în procesul verbal de contravenție atacat a fost săvârșită de contravenient, în sens contrar devenind aplicabilă prezumția de nevinovăție, garanție a unui proces echitabil.
Împotriva acestei soluții, intimatul M. Tg. M. a formulat în termen legal recurs, prin care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Recurentul susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât la pronunțarea acesteia a fost ignorat probatoriul administrat în cauză iar Regulamentul de parcare sancționează pentru nerespectarea obligațiilor fixate prin dispozițiile sale, deținătorul legal al autovehiculului parcat neregulamentar, această calitate având-o proprietarul.
Examinând sentința recurată, prin prisma materialului probator administrat în cauză, dispozițiilor legale incidente și a criticilor invocate, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că procesul verbal atacat cuprinde toate mențiunile cerute de lege pentru valabilitatea sa.
Se constată că petentul, a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție atacat pentru încălcarea prevederilor art. 4 din Regulamentul de Exploatare în Regim de Autotaxare a Parcărilor, aprobat prin HCL 74/2009, constând în aceea că a parcat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe .. 4 din Tg. M., în data de 15.12.2011, ora 12:51, fără achitarea tarifului de parcare, faptă constatată prin nota de constatare nr._.
Art. 4 din Regulamentul de Exploatare în Regim de Autotaxare a Parcărilor, aprobat prin HCL 74/2009, prevede că staționarea sau parcarea în zonele prevăzute la art. 3, a autovehiculului este regulamentară dacă utilizatorul îndeplinește condițiile cumulativ prevăzute la literele a –e .
Tribunalul reține că prima instanță în mod greșit a apreciat că petentului nu îi poate fi imputată fapta reținută în sarcina sa, pe considerentul că intimatul nu a făcut dovada săvârșirii acesteia de către contravenient. Astfel, constată că potrivit dispozițiilor art. 2 din actul normativ în temeiul căruia a fost sancționat contravenientul, termenul de „utilizator” este definit ca fiind „deținătorul legal al autovehiculului care se află oprit pentru o perioadă mai mare de 5 minute în zonele de staționare sau în parcările aflate pe domeniul public”.
Astfel, deținătorul legal al autovehiculului, care în speță este contravenientul petent, este subiectul activ al contravenției, neavând relevanță în cauză identitatea persoanei care a condus la acea dată autovehiculul parcat.
Așadar, petentul a săvârșit fapta reținută de către agentul constatator, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, iar individualizarea sancțiunii principale a fost în mod corect efectuată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de intimat, modificând integral sentința atacată în sensul că va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul M. TG.M. cu sediul în Tg M., P-ța Victoriei, nr.3, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.1455 din 20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Modifică integral sentința atacată în sensul că:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul A. Z. (domiciliat în Tg M., ., .) în contradictoriu cu intimatul M. Tg M.-Serviciul Parcări Publice, împotriva procesului-verbal de contravenție nr._/27.02.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. O. D. C. A.-M. A.
fiind plecată din instanță,
semnează președ.instanței,
judecător I. L.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.D.C.
Tehnored.S.C.G./06.02.2015/2 ex.
Jud.fond: F. L.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 3129/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 248/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
