Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 3125/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3125/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 887/289/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA NR. 3125/2014
Ședința publică din data de 12 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte D. A. C.
Grefier R. L. C.
Pe rol pronunțarea privind excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate formulată de . FUNCIAR G., ., CONS. L. AL C. G. și P. C. G..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
La data de 11 decembrie 2014, R. Națională a Pădurilor ROMSILVA depune la dosarul cauzei concluzii scrise -1 exemplar.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2014, iar apoi pentru data de 12 decembrie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
I N S T AN Ț A
Deliberând, constată următoarele:
La data de 17.07.2014, Tribunalul M. a fost sesizat de Judecătoria Reghin cu soluționarea excepției de nelegalitate a Amenajamentului silvic din anul 1991 precum și a Amenajamentelor silvice din anii 2001 și 2011, excepție invocată de pârâții ., C. L. AL C. G., P. C. G. și C. L. DE FOND FUNCIAR G..
Prin excepția de nelegalitate invocată de pârâți, în Dosarul nr._ al Judecătoriei Reghin, având ca obiect fond funciar, s-a solicitat constatarea nelegalității Amenajamentului silvic din anul 1991 precum și a Amenajamentelor silvice din anii 2001 și 2011.
În motivarea excepției invocate, pârâții au arătat că, având în vedere că din Amenajamentele silvice din anii 1960, 1970 și 1980, rezultă fără putință de tăgadă faptul că terenul în litigiu nu a făcut parte din fondul forestier și implicit din amenajamentele silvice, până în anul 1991, apreciază că în mod ilegal s-a cuprins în Amenajamentul silvic întocmit în anul 1991, suprafața de peste 5 ha teren intravilan – extravilan din punct de vedere al Registrului Cadastral – din care face parte și suprafața de 3,14 ha, teren în litigiu.
Se mai arată în susținerea excepției că, terenul a fost introdus în fondul forestier începând cu anul 1991 de către reclamantă prin intermediul Amenajamentului silvic, fără să aibă la bază o hotărâre de guvern sau un ordin al ministrului, astfel cum prevede art. 13 din Legea nr. 3/1962, în vigoare la data emiterii actului administrativ unilateral, astfel că amenajamentele emise în anii 1991, 2001 și 2011 sunt nelegale.
Mai mult decât atât, în susținerea excepției, pârâții arată că nu era posibil ca terenul în litigiu să fie trecut în Amenajamentul silvic din anul 1991, atât pentru faptul că era proprietatea C. G. înainte de naționalizare, conform Sentinței nr. 94/1932 pronunțată de Comisiunea de Ocol pentru expropriere și împroprietărire Reghin, cât și pentru faptul că este teren intravilan din punct de vedere topografic, având categoria de folosință c.c și fâneață și era în posesia C. G. conform Registrului Cadastral din anul 1989.
Examinând excepția invocată prin prisma dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanța constată că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, s-a invocat excepția de nelegalitate a Amenajamentului silvic din anul 1991 precum și a Amenajamentelor silvice din anii 2001 și 2011.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza..
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic:’
„Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.
Totodată, potrivit definiției date în cuprinsul Anexei nr. 1 pct. 2 din același act normativ: “amenajament silvic este documentul de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico-organizatoric și economic, fundamentat ecologic”.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 6 și ale art. 22 alin. 1 din Codul silvic:
“(2) Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea și controlul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(6) Amenajamentele silvice pentru fondul forestier proprietate publică a statului se elaborează de institute de specialitate atestate și se suportă de administratorul fondului forestier proprietate publică a statului.
(1) Amenajamentele silvice și modificările acestora sunt aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură”.
Așadar, instanța apreciază că doar ordinul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură prin care se aprobă amenajamentul silvic poate constitui act administrativ, astfel cum acesta este definit de prevederile art. 2 literele c și d din Legea nr. 554/2004, și nu amenajamentul în sine.
Potrivit acestui text de lege: “actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și va respinge, ca inadmisibilă excepția de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, și în consecință:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de pârâții, ., C. L. AL C. G., P. C. G. și C. L. DE FOND FUNCIAR G., toți cu sediul în com. G., .. 8, jud. M., în contradictoriu cu reclamanta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ M., cu sediul în Tg. M., .. 6, jud. M., pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR M., cu sediul în Tg. M., ., nr. 1, jud. M., și intervenientul în interes propriu S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. D. A. C. R. L.
red./thred. C.D.A.
20.04.2015 – 6 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1241/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 3129/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
