Despăgubire. Sentința nr. 1298/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1298/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 1272/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
SENTINȚA NR. 1298
Ședința publică din data de 19 martie 2014
PREȘEDINTE: O. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol pronunțarea soluției date asupra acțiunii în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul D. G. J., cu domiciliul în S. de P., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE M. cu sediul procesual ales în Tg-M., .. 1-3, jud. M., succesoarea DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 12 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea asupra soluției la data de astăzi, 19 martie 2014.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 februarie 2013 reclamantul D. G. J. a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE M. cu sediul procesual ales în Tg-M., .. 1-3, jud. M., succesoarea DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE M., solicitând:
- obligarea la restituirea sumei de 1.324 lei reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule,
- plata sumei reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume de la achitare până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că pentru înmatricularea autoturismului a fost nevoit să achite taxa specială, dar că în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. 2 și ale art. 21 alin. 1 din Constituția României, se aplică prioritar tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Se mai afirmă că această taxă încalcă prevederile art. 90 din TFUE, care are efect direct, astfel că taxa a fost încasată ilegal.
Reclamantul a depus în probațiune: cererea de restituire (fila 28-29), răspunsul pârâtei la cererea de restituire (fila ), decizia de calcul a taxei (fila 7), chitanța cu care a fost achitată aceasta (fila 6), contract de vânzare cumpărare (fila 8, 33), actele autoturismului (filele 9-11, 32).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile O.U.G. nr. 50/2008 și a arătat că atâta vreme cât legislația fiscală a prevăzut în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta a fost în mod legal datorată.
S-a mai arătat că taxa pe poluare pentru un autoturism fabricat în România era aceeași cu cea datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism produs în orice alt stat membru comunitar, cu aceleași specificații tehnice și reprezenta reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește”.
Despre instituirea taxei de poluare s-a afirmat că a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Analizând dosarul, instanța reține următoarele.
1. Referitor la fondul cauzei, din examinarea actelor de la dosar, instanța constată următoarea situație de fapt:
Reclamantul a cumpărat dintr-un stat aparținând Uniunii Europene un autovehicul. Pentru înmatricularea vehiculului în România, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, reclamantul a fost nevoit sa plătească 1.324 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule stabilită prin decizia nr. 1462/31.01.2011 emisă de AFP Sovata (fila 8).
Reclamantul s-a adresat cu cerere la Administrația Finanțelor Publice Sovata, solicitând restituirea acestei taxe (fila 28-29), cerere refuzată însă tacit de pârâtă.
În raport de situația de fapt reținută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, înlocuind taxa de primă înmatriculare reglementată de Legea nr. 343/2006 de modificare a Codului fiscal, ca o taxă specială.
Ulterior și O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012, prin care s-a introdus taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Din analiza dispozițiilor OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepea taxa pe poluare, la momentul vânzării sale ca autovehicul de ocazie și a înmatriculării pe numele noului proprietar, dacă vehiculul a fost anterior înmatriculat tot in România. Totuși se percepea această taxă pe poluare la autoturismul produs in tară sau in alt stat membru UE, dacă acesta ulterior înmatriculării în alt stat membru era vândut ca autovehicul second-hand și era înmatriculat de noul proprietar, pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare a diminuat sau a fost destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii erau favorizați dacă achiziționau autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Or, astfel cum s-a statuat în cauza Kalinchev, nr. C-2/09, un produs devine național din momentul în care a fost importat și introdus pe piață. Prin urmare autoturismele de ocazie importate și cele care sunt achiziționate pe plan local constituie produse similare sau concurente.
CEJ a reținut în cauza T., nr. C-402/2009, că deși articolul 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
În cauza N., nr. C-263/2010, Curtea a arătat că rămân valabile considerațiile din cauza T. și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată modificat prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, Curtea a arătat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 au menținut un regim de impozitare care a descurajat înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizau printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu au fost în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie, răspunzând întrebărilor instanței naționale, Curtea a arătat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Raportând aceste considerente la reglementarea prin O.U.G. nr. 50/2008 a taxei pe poluare, concluzia este că aceasta a favorizat produsele naționale, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în România raportat la produse similare, concurente, respectiv autovehicule second-hand înmatriculate în alt stat membru.
În concluzie taxa pe poluare astfel cum a foste reglementată de OUG 50/2008, în ceea ce privește vehiculele „second-hand”, contravine dispozițiilor articolului 110 TFUE, astfel cum acesta a fost interpretat de CEJ și nu poate fi privită ca o taxă de mediu, întrucât nu se aplică și autoturismelor deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare sau de vechimea acestora.
Taxa pe poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public, astfel încât particularii pot invoca în fața instanței naționale caracterul nelegal al acesteia.
În acest context instanța apreciază ca neîntemeiate apărările pârâtei legate de faptul că reclamantul invocă aspecte ce exced cadrului legal actual întrucât taxa a fost prevăzută într-un act normativ nedeclarat neconstituțional și pe cale de consecință instanța trebuie să aplice dispozițiile legale în vigoare ale Statului Român.
Reclamantul are dreptul de a invoca în fața instanțelor naționale normele de drept comunitar iar judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme lăsând neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă (hotărârea Curții în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77 clarifică atât consecințele aplicabilității directe a unei dispoziții a dreptului comunitar în caz de incompatibilitate cu o dispoziție legislativă a unui stat membru cât și rolul ce revine instanțelor naționale în aplicarea directă și prioritară a dreptului comunitar).
De asemenea instanța are în vedere faptul că potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția Românieitratatele constitutive ale uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.
Față de cele arătate, rezultă că reclamantul a plătit o taxă care, în lumina celor reținute, nu era datorată și în consecință instanța va obliga pârâta să-i restituie taxa pe poluare achitată.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, conform cererii formulate de reclamant, suma achitată va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (fiind vorba despre o creanță fiscală).
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza C-565/11, I., că dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Ca atare suma de achitat va fi actualizată cu dobânda prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la restituirea efectivă.
2. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxaconstituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de pârâtă, beneficiarul este bugetul Fondului pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care o gestionează.
În concluzie, față de prevederile legale menționate și de cele ale art. 60 Cod procedură civilă, urmează să se admită cererea de chemare în garanție și va fi obligată Administrația Fondului pentru Mediu să vireze pârâtei suma reprezentând taxa pe poluare și dobânda fiscală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
I. ADMITE acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect despăgubiri, formulată de reclamantul D. G. J., cu domiciliul în S. de P., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE M. cu sediul procesual ales în Tg-M., .. 1-3, jud. M., succesoarea DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE M., și în consecință:
a.) Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1.324 lei, reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de reclamant prin chitanța . nr._/02.02.2011 la Trezoreria orașului Sovata în temeiul deciziei de calcul a taxei nr. 1462/31.01.2011 emisă de AFP Sovata pentru înmatricularea autoturismului marca MAZDA, tip 323, număr de înmatriculare JMZBA_, înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene, respectiv Austria.
b.) Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda aferentă acestor sume, prevăzută și calculată potrivit art. 124 coroborat cu art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003, de la data achitării până la restituirea efectivă.
II. ADMITE cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, să vireze în contul pârâtei suma de 1.324 lei, care urmează a fi restituită reclamantului cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum și dobânda stabilită în sarcina pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014.
Președinte,Grefier,
O. VirgilBodi A.
Red./thred. O.V./19 martie 2014
Listat B.A./5 ex./15 aprilie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 60/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 750/2014.... → |
|---|
