Despăgubire. Sentința nr. 2382/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2382/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 5422/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2382/2014
Ședința publică de la 30 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul K. F., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV și ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANTELOR PUBLICE M. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect despăgubiri.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 8 noiembrie 2013 sub nr._ și completată la data de 19 februarie 2014 reclamantul K. F. a chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., solicitând:
- obligarea pârâtei la restituirea dobânzilor legale fiscale în cuantum de 7.142 lei aferente taxei speciale de primă înmatriculare achitate în baza chitanței . nr._ din 12.10.2007, calculate de la data plății taxei pe poluare și până la data la care au fost restituite în baza hotărârii judecătorești – 02.06.2011;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței, în esență, că în urma punerii în executare a deciziei nr. 4860/2012 a Curții de Apel Târgu M. i-a fost restituit cuantumul taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 6.287 lei pentru autoturismul indicat în acțiune cât și dobânda fiscală calculată în baza art. 124 din OG nr. 92/2003.
A arătat că a solicitat pârâtei restituirea diferențelor de dobânzi neachitate dar aceasta a refuzat restituirea.
Reclamantul a invocat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special hotărârea din 18.04.2013, pronunțată în cauza C-565/11, M. I. c/a Administrația Finanțelor Publice Sibiu.
Reclamantul a depus în probațiune, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, hotărârile judecătorești amintite mai sus, chitanța de plată a taxei pe emisii poluante, cererea de restituire a dobânzii fiscale aferente adresată pârâtei, răspunsul primit.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâta a invocat dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă și a arătat că există identitate de obiect, cauză și părți față de hotărârea pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M..
Cu privire la excepția prescripției, a invocat prevederile art. 135 din OG nr. 92/2003 și ale art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și a arătat că taxa a fost achitată la data de 12.10.2007, astfel că termenul a început să curgă la 01.01.2008 și s-a împlinit la 31.12.2012.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a invocat prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și a arătat că nu este îndeplinită una dintre condiții pentru acordarea dobânzii, întrucât cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată.
Pârâta a formulat de asemenea o cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, invocând art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a formulat apărări și față de excepțiile invocate.
În probațiune a fost atașat, pentru studiu, dosarul nr._ al acestei instanțe.
Excepția autorității de lucru judecat a fost analizată de instanță și respinsă la termenul de judecată din 16 septembrie 2014.
Excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a fost unită cu fondul.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, instanța reține că taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant la data de 12.10.2007, conform chitanței depuse la dosar. De la această dată s-a născut dreptul de a solicita restituirea taxei achitate, împreună cu dobânzile aferente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil conform prevederilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. În privința termenului de prescripție, sunt aplicabile prevederile art. 135 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora „dreptul contribuabililor de a cere […] restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la […] restituire”.
Față de cele arătate, instanța reține că termenul de prescripție, în ceea ce privește dobânzile aferente anului 2007, a început să curgă la 1 ianuarie 2008 și s-a împlinit la data de 31 decembrie 2012, deci anterior introducerii cererii de chemare în judecată (8 noiembrie 2013). Nu se poate reține că prescripția a fost întreruptă prin introducerea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr._, având în vedere că prin aceasta s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor doar începând de la data cererii de restituire și nu de la data achitării taxei (acesta fiind de altfel și motivul pentru care a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat).
Ca urmare, instanța va respinge ca prescrisă cererea privind restituirea dobânzilor pentru perioada 12.10.2007 – 31.12.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 4860/13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._ a fost modificată în parte sentința nr. 435/08.02.2012 pronunțată de Tribunalul M. în același dosar, în sensul că s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul din prezenta cauză în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauză și s-a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.287 lei reprezentând taxă pe poluare precum și a dobânzii legale fiscale calculată la această sumă, prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003, până la restituirea efectivă.
Din considerentele acestei sentințe reiese că taxa a cărei restituire s-a dispus este cea achitată prin chitanța la care reclamantul face referire și pe care a anexat-o la prezenta acțiune în contencios administrativ.
Potrivit prevederilor art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda fiscală prevăzută de art. 120 alin. 7 din același act normativ.
Cu toate că dispozițiile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 prevăd că dobânda fiscală se acordă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii, instanța are în vedere jurisprudența CJUE care, conform art. 20 din Constituția României, prevalează față de legislația internă contrară. În hotărârea CJUE în cauza C-565/11, M. I. c/a Administrația Finanțelor Sibiu, s-a statuat că „dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituirii a acestei taxe”.
Ca urmare, pentru a da curs principiilor priorității normelor dreptului Uniunii Europene, al reparării prejudiciului produs particularilor prin încălcarea acestor norme de către stat și al efectivității, cererea urmează a fi admisă în parte ținând seama și de perioada cu privire la care a fost admisă excepția prescripției. În consecință, pârâta va fi obligată la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 2 coroborat cu art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003, aferentă taxei pe poluare achitată de reclamant, calculată începând de la data de 01.01.2008 și până la data de la care dobânda a fost achitată în baza sentinței menționate mai sus.
În conformitate cu prevederile art. 453 coroborat cu art. 451 și 452 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată dovedite, constând în taxa de timbru.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. Instanța are în vedere faptul că reclamantul nu a achitat taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, ci o taxă specială de primă înmatriculare, conform Codului fiscal, act normativ care nu prevede că această taxă s-ar face venit la bugetul F. pentru mediu și nici că ar fi administrată de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, ci că taxa constituie venit la bugetul de stat. Ca urmare, nu există nici un temei pentru a obliga chemata în garanție la plata dobânzilor aferente acestei sume către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, în ceea ce privește dobânda aferentă perioadei 12.10.2007 – 31.12.2007.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. F. (CNP_, cu domiciliul procesual ales în A. I., . A, .> în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. (cu sediul în B., .. 7, județul B.) – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg.-M., .. 1-3, județul M.).
Obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda prevăzută de art. 124 alin. 2 coroborat cu art. 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003, aferentă sumei de 6.287 lei taxă specială de primă înmatriculare achitată de reclamant conform chitanței . nr._/12.10.2007, calculată începând de la 01.01.2008 și până la data de la care dobânda a fost achitată în baza deciziei nr. 4860/13.12.2012 a Curții de Apel Târgu M..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru perioada 12.10.2007 – 31.12.2007, ca prescrisă.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru Mediu (cu sediul în București, .. 294, corp. A, sector 6).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Red.-A.M.A.
Tehnored.-S.E.I.-05.11.2014/6 exemplare
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 395/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 554/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
