Despăgubire. Sentința nr. 682/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 682/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 994/102/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 682/2014
Ședința publică de la 11 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte C. P.
Grefier Ț. D.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul . (cu sediul ales în Tg M., .. 11, jud. M.) în contradictoriu cu pârâtul DGRFP B. (cu sediul în B., .. 7, jud. B.), având ca obiect acordarea de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, doamna avocat A. M., lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Doamna avocat A. M. depune la dosarul cauzei delegația de substituire nr. 14/11.02.2014 a avocatului titular, chitanța nr. 025/11.01.2014 în valoare de 900 lei, reprezentând onorariu avocațial, taxa de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
La întrebarea instanție, reprezentanta reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
NemaIfiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata despăgubirii reprezentând taxa de poluare, obligarea acordării dobânzilor fiscale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a acesteia, obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxa de timbru și timbru judiciar achitate și admiterea cererii de chemare în garanție.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.02.2013, reclamantul A. . obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M. să îi restituie suma de 2365 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă, în condițiile art.124 C.proc.fiscală și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând jurisprudență națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, certificat de înmatriculare a autoturismului, chitanța de plată a taxei, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP, alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că decizia de calcul este legală și temeinică, fiind emisă în temeiul unui act normativ obligatoriu.
De asemenea, pârâta a prezentat argumentele pentru care a apreciat că nu poate fi invocată o discriminare între autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul UE față de cele înmatriculate anterior în România. Mai mult, instituirea taxei de poluare a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel că nu se poate susține că ar contraveni legislației comunitare.
Totodată, a arătat că, începând cu data de 13.01.2012 a fost abrogată OUG 50/2008, astfel că taxa achitată nu se poate restitui, deoarece s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante.
În ce privește dobânda legală, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, pentru că sunt incidente dispozițiile art.124 din Codul de procedură fiscală.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autovehicul tip M1, norma de poluare E4, anterior înmatriculat într-un stat membru UE (Germania), iar, pentru înmatricularea în România a achitat, în temeiul OUG 50/2008, o taxă de poluare în cuantum de 2365 lei la AFP Târgu M., în data de 21.12.2010.
Potrivit principiului priorității dreptului Uniunii Europene prevăzut de 148 alin.2 și 4 din Constituția României, precum și principiilor consacrate în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea Curții în cauza Amministrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal, nr.106/77) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statului Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza N., respectiv C-263/10 din 07.07.2011, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Curtea a observat că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art.267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de 01.07.2008.
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită nu mai are bază legală în dreptul intern și se impune a fi restituită (art.117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, tribunalul și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei conform căreia nu se poate dispune restituirea taxei întrucât, potrivit Legii 9/2012, s-ar impune ca ulterior să fie calculată o nouă taxă pentru emisiile poluante, întrucât această împrejurare nu conferă un caracter de legalitate taxei percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, iar restituirea acesteia este obligatorie la solicitarea contribuabilului.
Cu privire la dobânda solicitată
Tribunalul reține că, la data de 18 aprilie 2013, prin hotărârea pronunțată în cauza C-565/11, M. I., Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, solicitarea reclamantului de acordare a dobânzilor în cuantumul prevăzut de art.124 C.proc.fiscală, de la data plății și până la restituirea integrală a taxei, este întemeiată, instanța urmând a o admite.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor pârâtei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., aceasta fiind în culpă procesuală întrucât Statul român a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală și nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Prin urmare, pârâta va fi obligată la plata sumei de 939,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate de reclamant.
Față de soluția adoptată cu privire la acțiunea principală și având în vedere dispozițiile art.60 C.pr.civ., instanța va admite și cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru Mediu, care va fi obligată la plata sumelor ce reprezintă cuantumul taxei achitate de reclamant, dobânda aferentă acestei sume, precum și cheltuielile de judecată datorate reclamantului. Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art.1 din OUG 50/2008, conform cărora taxa constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. Astfel, deși taxa a fost calculată și încasată de pârâtă, beneficiarul este bugetul F. pentru Mediu, iar chemata în garanție este autoritatea care gestionează acest fond.
Având în vedere cele expuse, instanța, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va admite acțiunea formulată, o va obliga pe pârâtă la restituirea taxei achitate de reclamant, cu dobânda aferentă prevăzută de art.124 C.proc.fiscală, de la data plății și până la restituirea integrală și cu cheltuieli de judecată și va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ., cu sediul ales la Cabinet de avocat Văsieșiu C., în Târgu M., ..11, jud. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul ales la Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., în Târgu M., ..1 – 3, jud. M..
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2365 lei, reprezentând taxa de poluare achitată la data de 21.12.2010, cu chitanța ., nr._, precum și dobânda aferentă prevăzută de art.124 din OG 92/2003, calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
Obligă pârâta la plata sumei de 939,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6.
Obligă chemata în garanție la plata către pârâtă a sumelor de bani reprezentând taxa de poluare, dobânda fiscală și cheltuielile de judecată datorate reclamantului.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11.02.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
C. P. D. Ț.
Red./Tehnored.CP
27.02.2014
5 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2932/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 655/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
