Anulare act administrativ. Sentința nr. 1444/2014. Tribunalul MUREŞ

Tribunalul MUREŞ - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1444/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 7879/102/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

SENTINȚA Nr. 1444/2014

Ședința publică de la 31 Martie 2014

Completul constituit din:

Președinte I. O.

Grefier T. R.

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții D. A., K. S. și L. G., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având ca obiect anulare act administrativ.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 martie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 24 martie 2014, iar ulterior pentru data de 31 martie 2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

P. cererea înregistrată la această instanță la data de 31 octombrie 2012 sub nr._ și precizată ulterior (fila 8, fila 49 și filele 72-73 dosar) reclamantul D. A. solicită ca în contradictoriu cu pârâta DGRFP B. (succesoarea legală a pârâtei inițiale DGFP M.) să se dispună anularea deciziei nr. 120/11.05.2012 emisă de DGFP M. în soluționarea contestației, anularea deciziei de impunere nr.118/2012 și a raportului de inspecție fiscală nr.118/2012, exonerarea reclamantului de la obligațiile fiscale stabilite prin această decizie și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că până la data emiterii deciziei atacate, având calitatea de practician în insolvență, a fost asociat la practicianul în insolvență All Credit SPRL. Se arată că în cursul anului 2011-2012, DGFP M. a efectuat un control financiar la societatea de lichidare amintită și a emis decizia de impunere nr.118/2012 prin care toți trei asociații au fost obligați la plata unor datorii fiscale în funcție de cuantumul procentual al părților sociale deținute, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere aferente. Reclamantul arată că a formulat contestație împotriva acestei decizii de impunere.

În prezenta acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva deciziei de respingere emisă de pârâtă în soluționarea contestației, reclamantul arată că nu a îndeplinit nicio funcție la societatea controlată, fiind în situație de incompatibilitate întrucât a îndeplinit funcția de director al BRD Reghin. Reclamantul susține pentru aceste motive că nu i se poate imputa vreo culpă în producerea prejudiciului bugetului de stat, arătând totodată că organul fiscal nu l-a invitat pentru a-și exprima punctul de vedere.

Reclamantul susține în continuare că sunt neîntemeiate constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală și arată că se consideră „venituri” al ALL Credit SPRL plățile făcute cu titlu de avans pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare făcute de reprezentanții societăților comerciale împotriva cărora s-a dispus „ex lege” măsura lichidării judiciare și dizolvării pentru neschimbarea certificatelor fiscale potrivit legii 359/2004, pentru simplul motiv că în chitanțele de plată emise pentru aceste plăți casierul ALL Credit SPRL a specificat „onorar lichidator”, deși onorariul pentru aceste lichidări este prevăzut a fi plătit din fondul de lichidare administrat de UNPIR și nicidecum de societățile comerciale în lichidare. Reclamantul susține că organul fiscal a răstălmăcit voința reală a părților, care au convenit să acorde împrumut societății ALL Credit SPRL pentru susținerea cheltuielilor de lichidare în lipsa fondurilor necesare pe care UNPIR avea obligația, dar fiind în imposibilitate de a le asigura. Se mai arată că din actul de control reiese că s-a încercat efectuarea unui control încrucișat cu locatorul spațiilor închiriate și ale celorlalte obiecte și autoturisme închiriate de ALL Credit SPRL, însă nu a reușit că finalizeze acest control din motive independente de voința ALL Credit SPRL. D. urmare pârâta a considerat nejustificate aceste plăți ca fiind deductibile impozitării pentru simplul motiv că nu s-a putut finaliza controlul încrucișat cu o terță persoană juridică a cărei contabilitate este independentă de cea a ALL Credit SPRL. Se invocă apoi încălcarea principiul libertății contractuale, nerecunoscând valabilitatea contractului de închiriere încheiat între ALL Credit SPRL și Fundația „16-22 decembrie 1989”, încălcând și principiul relativității efectelor contractului, susținând că în situația în care pârâta ar fi considerat acel contract de închiriere ca fiind nelegal, trebuia să se adreseze instanței de judecată.

În precizarea de acțiune depusă la data de 15 mai 2013 (fila 8), reclamantul arată că este membru incompatibil potrivit art.26.1 din OUG 86/2006 și este înscris în tabloul UNPIR, astfel că nu a avut și nu are dreptul să exercite nicio activitate în cadrul profesiei de practician în insolvență, având calitatea de salariat într-o altă societate și face referire la adresa UNPIR M. nr.197/2012. Reclamantul mai arată că nu a desfășurat nicio activitate în ALL Credit SPRL, că nu a fost implicat, consultat, informat în nicio decizie de la data înființării societății. Cu toate acestea a fost obligat la plata obligațiilor fiscale în funcție de părțile sociale pe care le deține în procent de 14,86%, în condițiile în care nu a semnat nici un act contabil la ALL Credit SPRL. Reclamantul arată că în conformitate cu contractul de societate, coordonarea, conducerea ALL Credit SPRL este asigurată și se exercită de membri compatibili desemnați (reclamanții din dosarele conexate K. S. și L. Gustav), răspunzători pentru întreaga activitate desfășurată în cadrul societății. Reclamantul mai arată că în ziua în care a luat cunoștință de aceste deficiențe constatate de pârâtă, imediat prin contractul de cesiune de acțiuni încheiat la data de 28 martie 2012 și notificării membrilor asociați ALL Credit SPRL, a cesionat toate acțiunile (52 acțiuni în valoare de 520 lei) asociatului K. S., cu toate drepturile și obligațiile aferente acestora, inclusiv cele stabilite de pârâtă prin decizia de impunere nr.118/2012. De asemenea, a transferat dreptul de reprezentare a eventualelor litigii de orice natură, cesionarului K. S. și se arată astfel că drepturile sale de reprezentare în cauză au fost cedate asociatului cesionar amintit.

Reclamantul a anexat la acțiune în copie, adresa UNPIR M. nr.197/2012, contractul de societate, contractul de cesiune de acțiuni, decizia de impunere nr.118/2012, decizia emisă de pârâtă în soluționarea contestației.

În precizarea de acțiune depusă prin registratura instanței la data de 29 august 2013 (fila 49) reclamantul D. A. reia motivele redate în precizarea anterioară.

Ulterior la data de 4 octombrie 2013, reclamantul a modificat acțiunea inițială, solicitând și anularea deciziei de impunere nr.118/2012 (filele 72-73), la care anexează contractul de închiriere încheiat cu Fundația „16-22 Decembrie 1989” și lista societăților la care ALL Credit SPRL a fost numit lichidator în baza legii 359/2004 (filele 74,75 dosar).

P. încheierea pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2013 (fila 77), instanța a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr._ și nr._ , reținând existența unei legături strânse între aceste trei litigii, întrucât reclamanți sunt asociații ALL Credit SPRL și vizează anularea aceluiași act administrativ fiscal.

P. cererea precizată ce formează obiectul dosarului conexat nr._, înregistrat la instanță la data de 01 noiembrie 2012, reclamantul K. S. solicită anularea deciziei nr. 119/23.05.2012 emisă de DGFP M. în soluționarea contestației ( existentă la filele 21 și urm din acest dosar), anularea deciziei de impunere nr.118/2012 și a raportului de inspecție fiscală nr.118/2012, exonerarea reclamantului de la obligațiile fiscale stabilite prin această decizie și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, susținând nelegalitatea actelor emise de pârâtă și caracterul nefondat al constatărilor fiscale. Se invocă nulitatea raportului de inspecție fiscală pentru lipsa avizului de inspecție fiscală. Se critică aplicarea prevederilor art.100 din OG 92/2003 față de All Credit SPRL. Reclamantul susține în esență că inspectorii fiscali nu au avut în vedere situația de fapt reală, făcând referire la faptul că sumele pentru care s-au emis chitanțe cu specificația „onorariu lichidator” nu au fost încasate, că în realitate au fost plăți făcute cu titlu de avans pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare făcute de reprezentanții societăților comerciale împotriva cărora s-a dispus potrivit legii 359/2004 măsura lichidării judiciare și a dizolvării pentru neschimbarea certificatelor fiscale. Se susține că simpla consemnare de către casier că acele sume reprezentau „onorariu lichidator” nu justifică cele constatate de inspectorii fiscali, întrucât onorariul pentru aceste lichidări este prevăzut a fi plătit din fondul de lichidare administrat de UNPIR și nu de societățile comerciale în lichidare și că voința reală a părților a fost aceea de a acorda un împrumut societății ALL Credit SPRL pentru susținerea cheltuielilor de lichidare în lipsă de fonduri de la UNPIR. Se susține apoi că inspectorii fiscali nu au ținut cont de principiul libertății contractuale în aprecierea sumelor achitate cu titlu chirie.

În dosarul conexat nr._ în care reclamant este asociatul L. Gustav (cerere înregistrată la instanță la data de 4 decembrie 2012 și precizată ulterior), se solicită anularea deciziei nr.118/23.05.2012 emisă de pârâtă în soluționarea contestației (existentă la fila 55 dosar_ ), anularea deciziei de impunere nr.118/2012 și a raportului de inspecție fiscală cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aducând în esență aceleași critici amintite mai sus.

Pârâta a formulat întâmpinare în prezenta cauză și în dosarul conexat nr._, prin care solicită în esență respingerea acțiunii în contencios administrativ, arătând că la inspecția fiscală generală efectuată de organele de specialitate din cadrul DGFP M. vizând modul de calculare, evidențiere, declarare și plată a obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, în urma căruia s-au întocmit raportul de inspecție fiscală nr.118/2012 și deciziile de impunere contestate, s-a stabilit că în cursul anilor 2007,2008,2009, reclamanții au diminuat în mod nejustificat venitul brut. Astfel, pentru anul 2007 s-a constatat diminuarea venitului brut cu suma de 24.000 lei reprezentând contravaloarea chitanțelor emise și încasate de la societăți și persoane fizice cu specificația „onorar lichidator” și s-a reținut încălcarea prevederilor art.48 alin.2 din legea 571/2003. S-a mai reținut pentru anul 2007 că reclamanții au inclus în categoria cheltuielilor deductibile fiscal suma de 106.317 lei reprezentând chirie spațiu și bunuri, achitată către Fundația „16-22 Decembrie 1989” în baza unor documente ( chitanțe, ordin de plată) pe care nu este specificată perioada la care se referă. S-a reținut că, referitor la anul 2007, contribuabilul verificat a fost impus în baza declarației privind veniturile glisate din activități independente, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Țg M. sub nr._/_/02.12.2010, potrivit căreia veniturile brute realizate sunt în sumă de 98.775 lei, cheltuielile deductibile înregistrate sunt în sumă de 122.775 lei, rezultând un venit net declarat (pierdere) în sumă de 24.000 lei.

Față de cele declarate de contribuabil, de operațiunile înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă și de documentele justificative prezentate, organele de inspecție fiscală au constatat că a fost diminuat în mod nejustificat venitul brut cu suma de 24.000 lei reprezentând contravaloarea chitanțelor emise și încasate de acesta de la societăți și persoane fizice cu specificația "onorar lichidator" (anexa nr.2 la raportul de inspecție fiscală).

Evidența contabilă a fost condusă de contribuabil în format electronic, acesta înscriind rulajele lunare în Registrul Jurnal de încasări și plăți condus manual, având o evidență în care sunt cuprinse toate încasările în numerar, precum și evidența "rectificată" (anexa nr.1 la raportul de inspecție fiscală), în care sunt înregistrate doar o parte din chitanțele emise și încasate, fiind diminuat venitul brut cu suma de 24.000 lei.

Organele de inspecție fiscală au reținut că prin diminuarea veniturilor, contribuabilul a încălcat prevederile art.48 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea contribuabilul a inclus în categoria cheltuielilor deductibile fiscal suma de 106.317 lei reprezentând chirie spațiu și bunuri, achitată către Fundația 16-22 Decembrie 1989, în baza unor documente (chitanțe, ordin de plată) pe care nu este specificată perioada la care se referă.

Pentru justificarea cheltuielilor de mai sus, contribuabilul a prezentat o convenție încheiată la contractul de subînchiriere nr.1/01.01.2003 încheiat între ALL CREDIT SPRL și Fundația 16-22 Decembrie 1989, potrivit căreia în anul fiscal 2007, chiria lunară este de 2000 euro/lună, respectiv 2.400 euro /an, echivalentul a 80.223 lei /an (anexa nr.11 la raportul de inspecție fiscală).

În vederea stabilirii realității sumei sus menționate reprezentând chirie, conform referatului nr.239/30.12.2010, organele de inspecție fiscală au suspendat inspecția pe perioada 14.12._11 și au solicitat D.G.F.P. M. - Activitatea de Inspecție Fiscală prin adresa nr.8446/30.12.2010, efectuarea unui control încrucișat la Fundația 16-22 Decembrie 1989.

Din procesul verbal nr.602/15.11.2011 întocmit de organele de specialitate din cadrul D.G.F.P. M. - Activitatea de Inspecție Fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală 5, rezultă că"[...] organele de control se află în situația de a nu putea contacta reprezentanții fundației în vederea realizării acțiunii de control. Din consultarea bazei de date de care dispune Instituția Finanțelor și din analiza materialului documentar existent la dosarul fiscal al Fundației 16-22 Decembrie 1989 a rezultat că ultima situație financiară depusă la organul fiscal teritorial este aferentă anului 2002".

Pârâta arată că în lipsa altor informații, organele de inspecție fiscală au concluzionat că suma de 26.094 lei (106.317 lei chiria înregistrată în evidența contabilă - 80.223 lei chiria rezultată din convenția încheiată la contractul de subînchiriere) reprezintă cheltuială nedeductibilă, fiind înregistrată fără a avea la bază un document justificativ, contribuabilul încălcând prevederile art.48 alin.(4) lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au stabilit venitul brut recalculat în sumă de 122.775 lei (98.775 lei venit brut declarat de contribuabil + 24.000 lei venituri nedeclarate), cheltuielile deductibile recalculate în sumă de 96.681 lei (122.775 lei cheltuieli deductibile declarate de contribuabil -26.094 lei cheltuieli nedeductibile constatate de organele de inspecție fiscală), și au determinat venitul net impozabil aferent anului fiscal 2007 ca fiind în sumă de 26.094lei (122.775 lei - 96.631 lei).

Pârâta mai arată în întâmpinare că întrucât în anul fiscal 2007, prin declarația anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică, depusă la AFP Tg. M., contribuabilul a declarat eronat pierdere în valoare de 24.000 lei, organele de inspecție fiscală au recalculat impozitul pe venit aferent anului 2007, prin aplicarea cotei standard de 16%, prevăzută la art.43 alin.(l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, asupra diferenței de venit net impozabil în sumă de 26.094 lei, care se distribuie conform contractului de asociere astfel;

1.D. A. (14%): 3.656 lei

2.K. S. (43%): 11.220 lei

3.L. G. (43%): 11.220 lei

rezultând un impozit pe venit stabilit suplimentar în sumă totală de 4.175 lei (26.094 lei X 16%),care se distribuie conform contractului de asociere astfel:

1.D. A. (14%): 585 lei impozit pe venit suplimentar

2.K. S. (43%): 1.795 lei impozit pe venit suplimentar

3.L. G. (43%): 1.795 lei impozit pe venit suplimentar.

Pentru neplata la termen a impozitului pe venit suplimentar în sumă de 4.175 lei, în conformitate cu prevederile art.119, 120 și 120"^1 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, organele de control au stabilit în sarcina contribuabilului accesorii în sumă totală de 3,949 lei din care dobânzi de întârziere în sumă de 3.323 lei și penalități în sumă de 626 lei (anexa nr.4 la raportul de inspecție fiscală), repartizate astfel:

1.D. A. (14%): 465 lei dobânzi de întârziere, 88 lei penalități

2.K. S. (43%): 1.429 lei dobânzi de întârziere, 269 lei penalități

3.L. G. (43%); 1.429 lei dobânzi de întârziere, 269 lei penalități.

Cu privire la anul 2008 pârâta arată următoarele: contribuabilul verificat a fost impus în baza declarației privind veniturile realizate din activități independente, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Tg. M. sub nr._/_/02.12.2010, potrivit căreia veniturile brute realizate sunt în sumă de 29.654 lei, cheltuielile deductibile înregistrate sunt în sumă de 36.567 lei, rezultând un venit net declarat (pierdere) în sumă de 6.912 lei.

Față de cele declarate de contribuabil, operațiunile înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă și documentele justificative prezentate, organele de inspecție fiscală au constatat că în mod nejustificat contribuabilul a diminuat venitul brut cu suma de 5.699 lei reprezentând contravaloarea chitanțelor emise și încasate de acesta de la societăți și persoane fizice cu specificația "onorar lichidator" (anexa nr,2 la raportul de inspecție fiscală).

Organele de inspecție fiscală au stabilit că prin diminuarea veniturilor, contribuabilul a încălcat prevederile art.48 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au stabilit că venitul brut recalculat este în sumă de 35.354 lei (29.655 lei venit brut declarat de contribuabil + 5.699 lei venituri nedeclarate), cheltuielile deductibile declarate de contribuabil în sumă de 36.567 lei corespund cu cele constatate de organele de inspecție fiscală, astfel că față de pierderea fiscală în sumă de 6.912 lei declarată eronat de contribuabil, organele de control au determinat o pierdere aferentă anului fecal 2008 în sumă de 1.213 lei (35.354 lei - 36.567 lei), care se distribuie conform contractului de asociere astfel:

1.D. A. (14%): -173 lei

2.K. S. (43%): - 521 lei

3.L. G. (43%); - 521 lei.

Cu privire la anul 2009, contribuabilul verificat a fost impus în baza declarației privind veniturile realizate din activități independente, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Tg. M. sub nr._/_/02.12.2010, potrivit căreia veniturile brute realizate sunt în sumă de 19.170 lei, cheltuielile deductibile înregistrate sunt în sumă de 30.856 lei, rezultând un venit net declarat (pierdere) în sumă de 11.686 lei.

Față de cele declarate de contribuabil, operațiunile înregistrate în evidența contabilă în partidă simplă și documentele justificative prezentate, organele de inspecție fiscală au constatat că s-a diminuat în mod nejustificat venitul brut cu suma de 11.630 lei reprezentând contravaloarea chitanțelor emise și încasate de acesta de la societăți și persoane fizice cu specificația "onorar lichidator" (anexa nr.2 la raportul de inspecție fiscală).

Contribuabilul a inclus în categoria cheltuielilor deductibile fiscal suma de 410 lei reprezentând contravaloare combustibil achiziționat și înregistrat fără a avea la bază un document justificativ, contribuabilul încălcând astfel prevederile art.48 alin.(4) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au stabilit că venitul brut recalculat este în sumă de 30.800 lei (19.170 lei venit brut declarat de contribuabil + 11.630 lei venituri nedeclarate), cheltuielile deductibile recalculate sunt în sumă de 30.446 lei (30.856 lei cheltuieli deductibile declarate de contribuabil - 410 Iei cheltuieli nedeductibile constatate de organele de inspecție fiscală), astfel că față de pierderea fiscală în sumă de 11.686 lei declarată eronat de contribuabil, organele de control au determinat un venit net impozabil aferent anului fiscal 2009 în sumă de 354 lei (30.800 lei - 30.446 lei).

Având în vedere prevederile art.80 alin.(3) din din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, organele de inspecție fiscală au compensat pierderea aferentă anului fiscal 2008 în sumă de 1.213 lei cu venitul net impozabil aferent anului fiscal 2009 în sumă de 354 lei, și au stabilit că pierderea rămasă în sumă de 859 lei (1.213 lei - 354 lei), se distribuie conform contractului de asociere astfel:

1.D. A. (14%): -121 lei

2.K. S. (43%): - 369 lei

3.L. G. (43%): - 369 lei.

Față de aceste apărări pârâta susține că Decizia DGFP M. nr.120/11.05.2012 este legală și că reclamanții nu au prezentat motive care să contrazică cele constatate de organul de control. Pârâta invocă prevederile art.48 din Codul fiscal.

Cu privire la acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. A., pârâta susține în esență că acest reclamant a avut la momentul controlului calitatea de asociat în cadrul societății ALL Credit SPRL și că nu dovedește cu documente justificative data de la care ar fi devenit membru incompatibil, demersurile care au fost efectuate în cadrul societății și către UNPIR privind notificarea scrisă asupra modificării intervenite în forma de exercitare a profesiei și influența asupra drepturilor și obligațiilor sale în cadrul societății urmare a suspendării calității de practician în insolvență.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamanți. Pârâtul a depus la data de 9 ianuarie 2014, deciziile de impunere atacate (toate având nr.118/2012 – filele 88-100) și raportul de inspecție fiscală (filele 101 și urm.).

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor formulate de cei trei reclamanți împotriva deciziilor de impunere, sunt anexate la cererile de chemare în judecată.

Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:

P. deciziile de impunere nr.118/2012 pârâtul a stabilit în sarcina fiecăruia dintre reclamanți, în calitatea lor de asociați ai contribuabilului All Credit SPRL, obligații fiscale aferente perioadei 2007-2009, reprezentând diferență impozit pe venit net anual stabilită suplimentar, distribuită conform contractului de asociere. S-au stabilit și obligații accesorii constând în dobânzi și penalități de întârziere aferente.

Reclamanții au formulat contestație împotriva deciziilor de impunere, respinse prin deciziile nr. 118, 119 și nr.120 /2012.

La baza deciziilor de impunere stă raportul de inspecție fiscală nr.118/2012 (existent la filele 101 și urm. dosar), constatările fiscale fiind cele amintite de pârât în întâmpinare și redate mai sus.

Reclamanții au invocat în contestația administrativă nulitatea raportului de inspecție fiscală pentru lipsa avizului de inspecție fiscală, aducând critici și cu privire la selectarea ALL Credit SPRL pentru efectuarea controlului.

Aceste susțineri ale reclamanților sunt nefondate, întrucât potrivit prevederilor pct.93.1 din Normele metodologice de aplicare a Codul de procedură fiscală, organul de inspecție fiscală decide asupra efectuării unei inspecții fiscale în temeiul art.6 și 7 din Codul de procedură fiscală, legiuitorul făcând trimitere așadar la rolul activ al organului fiscal.

Iar inspecția fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma de organizare (art.95 din OG 92/2003). Selectarea contribuabilului este lăsată de legiuitor la latitudinea organului fiscal, fără posibilitatea contribuabilului de a face obiecții la procedura la selectare (art.100 alin.2 din OG 92/2003).

Instanța mai reține că organul fiscal a respectat prevederile art.103 din OG 92/2003 și a emis avizul de inspecție fiscală nr.6673/15.10.2010 (fila 129 dosar) pentru contribuabilul All Credit SPRL, cu indicarea asociatului coordonator - cu atribuții de a reprezenta și administra societatea conform art.12 din OUG 86/2006.

De asemenea, din coroborarea înscrisurilor existente la filele 122-126 dosar (anexele 8-10 la raportul de inspecție fiscală) reiese că asociatul coordonator al All Credit SPRL a fost audiat pe parcursul desfășurării inspecției și a prezentat punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale, conform cerințelor art.107 din OG 92/2003.

Cu privire la constatările fiscale care stau la baza emiterii deciziilor de impunere contestate, instanța are în vedere prevederile art.48 din legea 571/2003.

Din aplicarea prevederilor art.46 alin.1 și 3 din Codul fiscal coroborat cu Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG 44/2004, rezultă că veniturile obținute de All Credit SPRL sunt venituri obținute din activități independente.

Regula privind modalitatea de determinare a venitului net din activități independente este prevăzută în art.48 din Codul fiscal, aplicabil în speță și reprezintă diferența între venitul brut și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, denumită și sistem real de impunere.

Din cuprinsul prevederilor art.48 alin.2 Cod fiscal coroborat cu Normele metodologice reiese că în venitul brut se includ toate veniturile rezultate din exercitarea activității All Credit SPRL.

Caracterul cheltuielilor este stabilit prin art.48 alin.4-7 Cod fiscal, iar art.37 din Normele metodologice redă regulile generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor „efectuate în scopul realizării veniturilor”: „să fie efectuate în interesul direct al activității; b) să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate; c) să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

Pornind de la aceste temeiuri de drept, instanța are în vedere următoarele:

1. În raportul de inspecție fiscală nr.18/2012 s-a reținut că în anii 2007, 2008 și 2009 potrivit evidențelor contabile ale ALL Credit SPRL, au fost emise o . chitanțe cu specificația „onorar lichidator”.

S-a reținut că în speță contribuabilul a condus evidența contabilă în format electronic și a înscris rulajele lunare în Registrul Jurnal de încasări și plăți condus manual, având evidența în care sunt cuprinse toate încasările în numerar, precum și evidența „rectificată” în care sunt înregistrate doar o parte din chitanțele emise ( Registrul jurnal inclusiv cu evidența rectificată apar în anexa 1 la raportul de inspecție fiscală – fila 110 dosar).

Din coroborarea anexei 1 cu anexele 3,5 și 6 la raportul de inspecție fiscală reiese că diferența venitului brut rezultată din compararea încasărilor în numerar redate inițial și a încasărilor în numerar cuprinse în evidența „rectificată” este de: 24.000 lei în anul 2007, 5.699 lei în anul 2008 și de 11.630 lei în anul 2009.

Instanța apreciază că organul fiscal în mod corect a considerat că diminuarea veniturilor amintite mai sus s-a realizat cu încălcarea prevederilor art.48 alin.2 lit.a din Codul fiscal, pentru următoarele motive:

Reclamanții au susținut că acele plăți au fost făcute cu titlu de avans pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare făcute de reprezentanții societăților comerciale împotriva cărora s-a dispus potrivit legii 359/2004 măsura lichidării judiciare și a dizolvării pentru neschimbarea certificatelor fiscale. S-a arătat de către reclamanți că simpla consemnare de către casier că acele sume reprezentau „onorariu lichidator” nu justifică cele constatate de inspectorii fiscali întrucât onorariul pentru aceste lichidări este prevăzut a fi plătit din fondul de lichidare administrat de UNPIR și nu de societățile comerciale în lichidare și că voința reală a părților a fost aceea de a acorda un împrumut societății ALL Credit SPRL pentru susținerea cheltuielilor de lichidare în lipsă de fonduri de la UNPIR.

Potrivit prevederilor art.64 din OG 92/2003 „Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere, în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere”.

Pentru dovedirea actelor și faptelor care stau la baza declarațiilor contribuabililor, sarcina probei le revine acestora conform art.65 din OG 92/2003.

Astfel, reclamanții nu aduc probe în susținerea naturii juridice a sumelor încasate și amintite mai sus (că ar fi fost acordate cu titlu de împrumut și nu plătite cu titlu de onorariu lichidator cum s-a consemnat pe chitanțe), ori sarcina probei le revenea.

Referirile reclamanților la incidența prevederilor legii 359/2004 și la procedura, modalitatea și distribuirea către practicienii în insolvență a sumelor din fondul de lichidare al UNPIR pentru acoperirea cheltuielilor de procedură și a onorariilor acestora nu prezintă relevanță în cauză, întrucât în lipsă de alte probe care să conducă la o altă situație fiscală, chitanțele emise de reclamanți fac dovada conform art.64 din OG 92/2003 a încasării acelor sume cu titlu onorariu lichidator.

Raportat la principiul contradictorialității și al egalității părților procesuale, împrejurările invocate de reclamanți după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise (filele 181-183 dosar) nu vor fi avute în vedere.

Pentru aceste motive, instanța apreciază corecte aceste constatări fiscale, raportat la prevederile art.48 alin.2 lit.a din Codul fiscal.

2. În ce privește suma de 26.094 lei reținută de pârâtă ca fiind cheltuială nedeductibilă (evidențiată în contabilitatea All Credit SPRL ca fiind chirie aferentă anului 2007), instanța are în vedere următoarele:

În cadrul cheltuielilor deductibile intră și chiria aferentă spațiului în care se desfășoară activitatea All Credit SPRL (art.38 Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal), însă în limita în care aceste cheltuieli sunt efective și justificate (art.37 Normele amintite mai sus).

În speță, din analiza conținutului contractului de închiriere al spațiului încheiat între ALL Credit SPRL și Fundația16-22 decembrie 1989 reiese că începând cu 01 ianuarie 2007 s-a stabilit o chirie echivalentă cu 2000 euro /lună ( o copie a contractului depusă de reclamanți se află la fila 74 din prezentul dosar). Ori acest contract a fost avut în vedere și de inspectorii fiscali (anexa 2 din raportul de inspecție fiscală, fila 115 dosar).

În aceste condiții, calculul chiriei aferente perioadei de 1 an ( și anume 12X 2000 euro = 24.000 euro pentru întregul an 2007, echivalent 80.223,20 lei la nivelul perioadei în discuție), redat de pârât în anexa 11 la raportul de inspecție fiscală (fila127 dosar), este corect stabilit.

În evidențele contabile ale ALl Credit SPRL apar cheltuieli cu chiria în sumă de 106.317 lei.

Susținerea reclamanților în sensul că pârâta a considerat în mod nejustificat aceste plăți ca fiind nedeductibile întrucât nu s-a putut finaliza controlul încrucișat cu locatorul spațiului închiriat, a cărui contabilitate este independentă de cea a ALL Credit SPRL, nu poate fi reținută.

Din datele cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr.118/2012 coroborat cu anexele la acesta ( filele 131 și urm dosar) reiese că inspectorii fiscali au suspendat inspecția fiscală pe perioada 14.12._10 și au solicitat conform adresei 6446/2010 efectuarea unui control încrucișat în scopul verificării documentelor fiscale ale locatorului pentru verificarea situației de fapt (având în vedere că potrivit clauzei „obiectul contractului” reclamanții au închiriat și alte bunuri de la același locator și că sumele achitate cu titlu chirie depășesc valoarea menționată în contract).

Motivul imposibilității finalizării acelui control încrucișat este redat de pârât – „din analiza materialului documentar existent la dosarul fiscal al Fundației 16-22 decembrie 1989 a rezultat că ultima situație financiară depusă la organul fiscal teritorial este aferentă anului 2002”.

Instanța apreciază că într-o asemenea situație, în mod corect pârâta a luat în considerare ca reale plățile cu titlu de chirie efectuate în anul 2007, în limitele în care acestea sunt justificate prin contractul de închiriere mai-sus amintit, în conformitate cu prevederile art.64 din OG 92/2003 – „Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere, în cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere”.

Nu este vorba de încălcarea principiului de drept civil al libertății contractuale invocat de reclamanți, ci de stabilirea situației reale fiscale în raport de evidențele contabile și de documentele justificative prezentate de reclamanți.

În cuprinsul contestației administrative depusă de reclamantul K. S. (filele 51- 52 din dosarul conexat_ ) acesta a invocat efectuarea unor plăți pentru chiria restantă din anii anterior, însă nu a oferit elementele concrete (ce sumă și aferentă cărei perioade).

Reclamanților le revenea potrivit art.65 din OG 92/2003 sarcina de a proba cu înscrisuri, o altă stare de fapt.

În lipsă de alte probe, reținând documentele justificative și evidențele contabile ale All Credit SPRL, instanța apreciază aceste constatări fiscale ca fiind corecte.

P. urmare, raportat la prevederile art.48 alin.4 din Legea 571/2003, suma de 26.094 lei reprezentând diferența dintre suma înscrisă în evidența contabilă ca fiind chirie (106.317 lei) și suma justificată prin contractul de închiriere (80.223 lei) reprezintă cheltuială nedeductibilă (aferentă anului 2007).

3. În ce privește includerea în evidențele contabile din anul 2009, a sumei de 410 lei reprezentând combustibil, instanța are în vedere următoarele

Potrivit anexei 7 din raportul de inspecție fiscală, în evidențele contabile ale All Credit SPRL au fost cuprinse bonuri fiscale reprezentând carburanți (fila 121 dosar).

Din prevederile art. 48 alin.4-7 din Codul fiscal coroborat cu art.37 și 39.1 din Norme reiese că acele cheltuieli cu combustibilul, pentru a fi deductibile, trebuie să fie direct atribuibile utilizării exclusive a vehiculelor în scopul desfășurării activității.

Această legătură directă se realizează prin documentele justificative prevăzute de art. 39.1 alin.2 teza a doua din Norme și anume prin „…întocmirea foii de parcurs care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, kilometri parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs”.

Aplicând din nou prevederile art.64 din OG 92/2003 privind forța probantă a documentelor justificative și a evidențelor contabile și ale art.65 din OG 92/2003 privind sarcina probei ce revine în speță reclamanților pentru dovedirea situației de fapt fiscale, instanța reține că în lipsă de documente justificative sau de alte probe, acea cheltuială nu este deductibilă conform art.48 din Codul fiscal. P. urmare și aceste constatări ale organului fiscal sunt corecte.

4. Cu privire la apărările reclamantului D. A., instanța are în vedere următoarele:

Din coroborarea prevederilor art. 4, art. 9 alin.1 din OUG 86/2006 cu art.8 alin.3 din anexa 1 la Hotărârea UNPIR nr. 3 din 29 septembrie 2007 privind aprobarea Statutului de organizare și funcționare a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, în forma în vigoare în perioada supusă controlului (anii 2007-2009), reiese că All Credit SPRL este o societate profesională cu răspundere limitată.

Potrivit prevederilor art.9 alin.5 și 6 din OUG 86/2006 în forma în vigoare în perioada supusă controlului, „5) Asociații SPRL răspund personal în limita aportului social al fiecăruia. 6) SPRL este supusă regimului transparenței fiscale, plata impozitului pe venit făcându-se de către asociați, și ține contabilitatea în partidă simplă potrivit reglementărilor contabile”.

În cauză, în declarațiile anuale de venit depuse de asociatul coordonator pentru anii 2007, 2008, 2009 reclamantul D. A. apare ca asociat, iar venitul net este distribuit în funcție de cota de asociere (filele 164-166 dosar).

De asemenea, în perioada supusă inspecției fiscale reclamantul D. A. era înscris în contractul de societate ca asociat (filele 10-17 dosar), iar clauza din art.12 al contractului de asociere prevedea repartizarea venitului net către asociați.

Toate aceste elemente conduc la concluzia existenței din punct de vedere fiscal a obligației stabilită prin decizia de impunere nr.118/2012 în sarcina reclamantului D. A.. Nu prezintă relevanță sub aspectul acestei obligații fiscale, starea de incompatibilitate invocată și nici celelalte împrejurări de fapt invocate de acest reclamant.

De asemenea, o cesiune ulterioară a părților sociale deținute de reclamantul D. A. la All Credit SPRL nu are efecte asupra legalității deciziei de impunere sau a deciziei emisă în soluționarea contestației, întrucât legalitatea actelor administrativ fiscale contestate se verifică în raport de împrejurările de fapt existente la momentul emiterii lor.

Pentru aceste motive, contractul de cesiune a părților sociale deținute de reclamantul D. A. către reclamantul K. S. (fila 63) și înscrisurile depuse de reclamanți cu privire la situația actuală a societății (respectiv 2 asociați-reclamantul L. Gustav și reclamantul K. S., filele 65-68 dosar) nu sunt de natură a atrage nelegalitatea deciziei de impunere emisă față de reclamantul D. A. și nici a deciziei emisă în soluționarea contestației administrative.

Pentru toate considerentele de mai sus, instanța reține că deciziile de impunere emise față de cei trei reclamanți sunt legale.

Reclamanții nu au contestat modul de calcul al obligațiilor accesorii, ci au susținut că nu sunt datorate, urmare a caracterului pretins nelegal al obligațiilor principale.

În aceste condiții, față de considerentele reținute în analiza obligațiilor fiscale principale, instanța are în vedere că neplata acestora la termen atrage după sine obligarea reclamanților la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere conform art.119,120 și art.120 ind.1 din OG 92/2003, calculul acestora fiind redat în anexa 4 la raportul de inspecție fiscală (fila 118).

Pentru toate aceste considerente instanța va respinge acțiunile în contencios administrativ ce formează obiectul prezentei cauze și al dosarelor conexate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea în contencios administrativ ce formează obiectul prezentului dosar și a dosarelor conexate nr._ și nr._, formulată și precizată de reclamanții K. S. (cu domiciliul în Tg M., ., jud.M.) și de reclamanții L. Gustav (cu domiciliul în Tg. M., ., .) și D. A. (prin mandatar K. S.), în contradictoriu cu pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. ( cu sediul în Tg M., ..1-3, jud.M.);

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2014.

Președinte Grefier,

I. O. T. R.

Red.I.O.

Tehnored.S.C.G./20.05.2014/6ex.

← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 628/2014....		Despăgubire. Sentința nr. 2932/2014. Tribunalul MUREŞ →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1444/2014. Tribunalul MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1444/2014. Tribunalul MUREŞ