Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Sentința nr. 284/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 3287/102/2013*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 284/2014
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul T. G. în contradictoriu cu pârâta D. P. EVIDENTA PERSOANELOR SI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 07 ianuarie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 noiembrie 2013 sub nr._ (ca urmare a declinării competenței dispusă de secția civilă a Tribunalului M. prin sentința civilă nr. 2108/15.10.2013), reclamantul T. G. a chemat în judecată pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, solicitând plata sumei de_ lei, sumă ce reprezintă un ajutor egal cu 34 de solde nete ale funcției de bază/salarii, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data nașterii dreptului până la data plății efective a dreptului, în conformitate cu prevederile art. 20 din anexa VII, secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, Legea 285/2010 și ale art. 16 alin. 1 din Constituția României.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că până la 29.09.2010, așa cum rezultă din Decizia de pensionare nr._/12.12.2011, a avut calitatea de polițist în cadrul unității pârâte aparținând MAI.
A invocat prevederile art. 20 alin. 1 și 2 din anexa VII, secțiunea a III-a din Legea nr. 284/2010, conform cărora polițiștii beneficiază, la trecerea în rezervă, de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază calculat în funcție de vechimea efectivă și respectiv în funcție de perioada rămasă până la împlinirea limitei de vârstă de pensionare.
Reclamantul a precizat că la data încetării raporturilor de serviciu erau în vigoare prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 179/2004. A arătat că de la data de 3.07.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010, care prevede la art. 9 că aceste ajutoare nu se mai acordă, prevedere aplicabilă până la 31.12.2010, iar începând cu 1.01.2011 Legea nr. 284/2010 a menținut în continuare ajutoarele. Conform art. 13 din Legea nr. 285/2010, ajutoarele se acordă persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate.
A considerat nelegal refuzul pârâtei de a-i acorda aceste drepturi, în timp ce alți colegi aflați în situații similare au beneficiat de acestea, considerând încălcat și principiul egalității în drepturi.
Pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, potrivit art. 193 alin. 2 Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
A arătat în esență că normele legale în vigoare la data încetării raporturilor de serviciu – art. 9 coroborat art. 16 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 stabileau neacordarea ajutoarelor de trecere în rezervă indiferent de motivul care a stat la baza încetării raportului de serviciu. Cu privire la dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010 a invocat principiul neretroactivității legii.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a formulat apărările și față de excepția invocată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar decizia de pensionare și o adeverință privind veniturile realizate de reclamant anterior ieșirii la pensie.
Excepția invocată de pârâtă a fost analizată și respinsă de instanță la termenul de judecată din 7 ianuarie 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul T. G. a avut calitatea de agent șef principal de poliție în cadrul Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
Raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat la data de 29.09.2010, dată începând cu care a fost stabilită pensia de invaliditate conform deciziei nr._/5.11.2010, reclamantul fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Deși dispozițiile art. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea – cadru nr. 330/2009 prevedeau acordarea de ajutoare pentru trecerea în rezervă/ieșire la pensie/retragere, la data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului era în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Acest act normativ stabilea la art. 9, că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă”.
Existând dispoziții legale exprese în sensul neacordării ajutoarelor de ieșire la pensie la momentul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului, refuzul pârâtei de a acorda aceste drepturi nu poate fi considerat nejustificat sau abuziv.
Chiar dacă Legea nr. 284/2010 coroborată cu Legea nr. 285/2010 prevede acordarea ajutoarelor în cazul persoanelor încadrate în grad de invaliditate, aceste dispoziții sunt în vigoare începând cu data de 1.01.2011 și nu pot fi aplicate reclamantului deoarece ar fi încălcat principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Nu se poate reține încălcarea principiului egalității în drepturi, deoarece reclamantul nu se află într-o situație identică cu cei pensionați anterior datei de 3.07.2010 sau ulterior datei de 1.01.2011, fiind diferit cadrul legislativ. Or, prerogativa legiferării revine puterii legislative și nimeni nu poate pretinde menținerea în favoarea sa a unui anumit cadru normativ.
Instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, întrucât procedând astfel ar încălca principiul separației puterilor în stat.
P. toate aceste motive, instanța va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. G., cu CNP_ și cu domiciliul în Tg. M., . nr. 225, ., în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, cu sediul în București, .. 2, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: A.M.A
Thred: 06.06.2014/H.L/4 ex.
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1398/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1367/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
