Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 292/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 4315/320/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 292/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier J. H.
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de apelantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul în Tg M., ..1-3, jud.M. împotriva sentinței civile nr.7430/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de data de 04 iulie 2014, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
- OBIECTUL APELULUI.
Prin sentința civilă nr. 7430 / 13 noiembrie 2013pronunțată de Judecătoria Tg M., s-a. admis plângerea contravențională formulată de petenta MAJLATH E. în calitate de administrator al ., în contradictoriu cu intimata Garda Financiară M..S-a anulat procesul verbal . nr._/02.04.2013 întocmit de reprezentanții intimatei, desființează măsurile complementare constând în suspendarea activității pentru o perioadă de 3 luni și confiscarea sumei de 140 lei.
În motivarea hotărârii, Judecătoria a reținut următoarele:
Analizând, sub aspectul legalității și temeiniciei, procesul-verbal împotriva căruia petentul a formulat prezenta plângere, prin prisma prevederilor art. 32 și 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din actul normativ.
Sub aspectul temeiniciei procesul-verbal contestat, instanța reține următoarele:
Analizând prevederile OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că potrivit art. 10 lit. b) constituie contravenție „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”, fapta fiind sancționată potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei.
Potrivit art. 11 alin. (3) „sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat”, iar potrivit art. 14 alin. (2) din același act normativ „nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b) … atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni”.
Raportat la aceste considerente instanța reține că în prezenta cauză, petenta a reușit să facă dovada contrară celor reținute în sarcina sa, prezumția de conformitate cu realitatea a procesului-verbal contestat fiind răsturnată. Pentru a reține această împrejurare instanța are în vedere declarația martorului R. V. (f 35), potrivit căreia suma de 140 lei a fost restituită de acesta urmare unui împrumut și se afla pe masă și nu în casa de marcat în momentul în care au intrat agenții constatatori, cărora de altfel martorul le-a și spus că banii respectivi fuseseră restituiți de acesta.
Având în vedere cele ce preced instanța reține că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde realității, cei 140 constatați ca fiind în plus față de sumele care se regăseau în Raportul X al casei de marcat aflându-se pe masă și nu în interiorul casei de marcat și nerezultând din vânzărea de mărfuri către populație, astfel încât constată temeinică plângerea dedusă judecății, urmând să o admită ca atare, să anuleze procesul-verbal contestat și în consecință să desființeze toate sancțiunile dispuse prin acesta.
- CEREREA DE APEL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., pentru Garda Financiară Secția M..
Acesta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în consecință respingere plângerii contravenționale.
În motivarea apelului acesta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece fapta constituie contravenție iar petentul nu a făcut dovada contrară procesului verbal.
III. POZIȚIA INTIMATULUI.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
IV. ANALIZA MOTIVELOR DE APEL.
Analizând cererea de apel, potrivit art. 476 din codul de procedură civilă, tribunalul constată că motivele invocate sunt întemeiate.
Tribunalul reține că în mod greșit judecătoria a considerat întemeiate apărările petentului și în urma analizării procesului verbal și a mijloacelor de probă administrate în cauză a constatat că fapta nu există.
1. Situația de fapt și încadrarea faptei. Răsturnarea prezumției de nevinovăție.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.04.2013 s-a reținut că urmare controlului inopinat efectuat la magazinul societății situat în Tg-M., .. 14, jud. M. s-a constatat că au fost vânzări cu amănuntul către populație în sumă de 394 lei din care s-au marcat cu casa de marcat 254 lei rezultând o diferență în plus nemarcată în casa de marcat de 140 lei.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 republicată, aplicându-se amenda de 8000 lei în temeiul art. 11 lit. b din OUG 28/1999 republicată. Potrivit prevederilor art. 11 alin.3 din OUG 28/1999, s-a confiscat suma de 140 lei, iar în baza art.14 din OUG 28/99 s-a suspendat activitatea magazinului pe 3 luni calendaristice.
În ceea ce privește natura juridică și forța probantă a procesului verbal de contravenție, instanța reține că legislația internă nu stabilește cu claritate relevanța probatorie a procesului verbal raportat la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia.
Astfel, art. 34 din OG 2/2001 stabilește că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Totuși, elementele forței probante a procesul verbal de contravenție au fost definite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
In cauza Öztürk vs. Germania, Curtea analizează caracterul “penal” al contravenției si statuează ca o eventuala distincție intre contravenții si infracțiuni in legislația interna a statelor semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din C.E.D.O care garantează dreptul unui individ la un proces echitabil.
In cauza Kadubec vs. Slovacia, Curtea retine ca si daca o contravenție nu este reglementata in domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura “penala”, totuși, reglementările dreptului intern ale statului in cauza, au o valoare relativa, iar nu absoluta.
In cauza Salabiaku c. Frantei, Telfner vs. Austria, Janosevic împotriva Suediei si A. vs. Romania, Curtea Europeana se pronunța si cu privire la aplicarea unor prezumții relative (cum este cea conferita procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției), in sensul ca nu contravin exigentelor Convenției, cu condiția ca aceste prezumții sa nu impună o sarcina excesiva în privința aparării celui acuzat și să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții Europene de inechitatea procedurii naționale, în particular de faptul că instanțele naționale ar fi inversat sarcina probei în defavoarea sa, solicitându-i să își dovedească nevinovăția.
Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare(a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Făcând aplicarea celor mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de O.G. nr. 2/2001, putem concluziona că prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par. 2 din Convenție. Pe de altă parte, rămâne de analizat dacă modul în care operează în fiecare caz în parte această prezumție nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
Respectând principiul proporționalității, față de constatarea personală a agentului instrumentator, instanța reține că fapta există astfel cum a fost descrisă de agentul constatator. Astfel, în speță, prezumția de nevinovăție pe care instanța o garantează petentului, a fost răsturnată.
În mod greșit judecătoria, bazându-se pe declarația martorului R. V., a constatat că suma de bani se afla pe masă și reprezenta restituirea unui împrumut.
Din procesul verbal de contravenție, suma de 140 de lei a fost găsită în casa de marcat. Procesul verbal este semnat de contravenient și deși acesta arată în cuprinsul acestuia că va formula obiecțiuni, nu contestă acest aspect. Or este puțin probabil ca petentul, citind procesul verbal, să nu atragă atenția că cel puțin din punct de vedere al situației de fapt, acesta conține inexactități. Astfel, dacă ar fi fost real că suma de bani s-ar fi găsit pe masă sau ar fi reprezentat restituirea unui împrumut, ar fi atras atenția asupra acestui fapt prin formularea de obiecțiuni, singurele în măsură să dovedească nevinovăția acestuia.
La analiza individualizării sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, în condițiile în care contravenientul nu a justificat un grad de pericol social care să necesite înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea contravențională a avertismentului. Mai mult, acesta a încercat să inducă instanța în eroare cu privire la situația de fapt.
Față de aceste considerente, in temeiul 480 alin. 2 din codul de procedură civilă, constatând că sentința judecătoriei este netemeinică, iar motivele de apel invocate sunt întemeiate, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința și va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de A. în calitate de succesor legal al Gărzii Financiare M. împotriva sentinței civile nr.7430 din 13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg M..
Schimbă integral sentința de mai sus în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție nr.H_/2.04.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8.07.2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, J. H. |
Red.T.R.I
Jud.fond C.D
Teh.H.J/4 ex./17.11.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1290/2014. Tribunalul MUREŞ | Despăgubire. Sentința nr. 1524/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
