Obligaţia de a face. Sentința nr. 2713/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2713/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 1988/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 2713/2014
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. R.
Grefier A.-M. T.
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu M. Educației Naționale, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17.10.2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea la data de 31.10.2014 și 7.11.2014.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 29.05.2014, la nr._, reclamantul S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale obligarea la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, conform dispozițiilor art. 15 din OMC nr. 295/2007 și art. 2 din OMC nr. 5289/2008.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că a urmat cursurile facultății de drept și administrație publică-specializarea drept din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009 și a promovat examenul de licență, fapt confirmat de adeverința eliberată în acest sens.
Se susține că și-a îndeplinit toate obligațiile față de programa facultății, dar Universitatea nu a dat curs obligației sale de a-i elibera diploma de licență.
Au fost citate texte de lege apreciate a fi incidente, din Legea nr. 85/1995, din HG nr. 940/2004, OUG nr. 45/2005 și HG nr. 535/2009.
În probațiune s-au depus următoarele înscrisuri: adresa nr._/21.05.2014 a Universității S. Haret, adeverința nr. 9161/09.07.2009.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că înainte de a se adresa instanței trebuia urmată procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive, se susține că nu există raporturi juridice între reclamant și pârât pentru a cere obligarea la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la inadmisibilitate, se constată că reclamantul aduce în fața instanței un refuz nejustificat de a se soluționa cererea sa de eliberare a diplomei de licență.
Refuzul nejustificat este un act administrativ asimilat, așa cum este definit de art. 2 lit. i din Legea nr. 554/2004.
În ipoteza în care acesta are natura juridică a actului administrativ, reclamantul trebuia ca anterior exercitării acțiunii în contencios administrativ să formuleze plângere prealabilă, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 7 din legea contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În conformitate cu art. 1 din aceeași lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Văzând că potrivit celor două texte de lege citate, introducerea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de formularea unei plângeri prealabile, prin care să se pretindă autorității în cazul dat, emiterea diplomei de licență, iar în speță, reclamantul nu a formulat o astfel de plângere, va fi admisă excepția lipsei plângerii prealabile și se va respinge acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Referitor la formularea de către reclamant a răspunsului la întâmpinare, se constată că prin acesta se tinde la modificarea cadrului procesual în ce privește obiectul și părțile, ceea ce este inadmisibil prin exercitarea acestuia act de procedură, mijlocul procesual prin care ar fi putut reclamantul să solicite astfel de modificări, ar fi fost exclusiv o precizare a acțiunii, care însă nu a fost exercitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei plângerii prealabile și respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. M. cu CNP_, cu domiciliul în Tg. M., ./8, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din data de azi 07.11.2014.
Președinte, M. R. | ||
Grefier, A.-M. T. |
Redactat: M.R
Thred: 25.02.2015/H.L
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 565/2014. Tribunalul MUREŞ | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
