Obligaţia de a face. Sentința nr. 3162/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3162/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1431/102/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 3162/2014
Ședința publică de la 16 Decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. M. A.
Grefier E. S. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. O. S. O., în contradictoriu cu pârâta U. "S. HARET", și chemata în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE(MECTS), având ca obiect obligația de a face.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 02 decembrie 2014 când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 aprilie 2014 sub nr._ reclamantul Ș. S. O. a chemat în judecată pârâta U. S. Haret, solicitând:
- obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, iar în caz de refuz obligarea pârâtei U. S. Haret la plata unor daune interese în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu expirarea termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței care se va pronunța în prezenta cauză.
În motivarea cererii a arătat că a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității S. Haret, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința care atestă acest fapt, forma de studiu urmată fiind învățământul la distanță.
Reclamantul a precizat că a solicitat pârâtei eliberarea actelor de studiu însă nici până în prezent diploma de licență și suplimentul la diplomă nu i-au fost eliberate.
În drept au fost invocate prevederile Ordinelor MECTS nr. 2284/2007, nr. 5289/2008, ale art. 60 din legea nr. 84/1995 și ale OUG nr. 75/2005.
În probațiune, reclamantul a depus adeverința privind promovarea examenului de licență, cererea adresată pârâtei și răspunsul.
Pârâta U. „S. Haret” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamantă, în sensul că a fost eliberată o adeverință de studiu și au fost făcute demersuri către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului constând în comunicarea necesarului de formulare tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea emite comanda de tipărire la S.C. Romdidac S.A., însă nu a primit nici un răspuns de la această instituție.
A arătat că în prezent sunt puși în imposibilitatea de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei în favoarea reclamantului, datorită refuzului Ministerului.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularea tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție, se arată că s-a adresat acestei instituții cu mai multe cereri pentru obținerea aprobării și tipărirea de formulare tipizate necesare eliberării diplomei de licență, însă nu s-au dat curs acestor solicitări.
Se susține că potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 84/1995, republicată, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi cu frecvența redusă și la distanță. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi. U. S. Haret are învățământ la zi, fără frecvență și învățământ la distanță acreditat prin H.G. nr. 940/2004.
Specializarea urmată de reclamant la forma de învățământ arătată a fost confirmată de M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului, prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister, până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
A invocat prevederile art. 2, 3 și 4 din HG nr. 366/2007 și ale OUG nr. 75/2005 și a arătat că factorii cu atribuții de decizie în sistemul asigurării calității educației și mai ales M. Educației nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare a universității.
Pârâta a mai susținut că se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diploma de licență, din vina chematului în garanție.
Instanța a analizat la termenul de judecată din data de 31.10.2014 admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție formulată de pârât, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 2 coroborate cu art. 64 și art. 65 Cod procedură civilă și a dispus admiterea în principiu a cererii.
Chematul în garanție M. Educației Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, în principal ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată. A invocat prevederile OUG nr. 10/2009 și a arătat că deși acest act normativ a oferit posibilitatea tuturor studenților – indiferent de forma de învățământ frecventată – de a-și finaliza studiile într-un cadru legal și de a se bucura de toate drepturile ce decurg din deținerea unui act de studiu legal, nici pârâta și nici reclamantul nu au făcut dovada că ar fi susținut și promovat examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate. A mai arătat că potrivit Ordinului nr. 2284/2007 instituțiile de învățământ superior gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, răspunderea pentru cum s-au gestionat, eliberat și completat aceste acte revenind exclusiv Universității S. Haret. Chematul în garanție a mai susținut că universitatea nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din București, specializarea Educație Fizică și Sportivă, din cadrul Universității „S. Haret” și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, forma de studiu urmată fiind învățământul la distanță.
Ca dovadă a promovării examenului de licență i s-a eliberat adeverința de absolvire a studiilor nr. 1111/05.08.2009 (f.6).
Examinând refuzul pârâtei U. „S. Haret” de a elibera reclamantului diploma de licență, se constată că deși prin adeverința eliberată pârâta recunoaște absolvirea cursurilor și promovarea examenului de licență, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din OrdinulMinistrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 295/2007și art. 2 din Ordinul MECT nr. 5289/2008, această obligație de a elibera diploma de licență și suplimentul la diplomă îi revine pârâtei U. „S. Haret”, în calitate de instituție organizatoare a examenului de licență.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv rectorului instituției.
Același Regulament, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, prevede că actele de studii se eliberează într-un termen de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor.
Ca urmare, faptul de a nu elibera reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă, după expirarea termenului legal de 12 luni, constituie un refuz tacit al pârâtei U. „S. Haret”, refuz care este nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Caracterul nejustificat al refuzului pârâtei rezultă și din faptul că, așa cum au arătat atât pârâta cât și chematul în garanție, au fost aprobate parțial solicitările universității privind eliberarea formularelor tipizate pentru absolvenții din promoția 2009, pârâta fiind cea care a stabilit în concret absolvenții cărora le-a eliberat diploma de licență și suplimentele la diplomă, printre acești absolvenți nefigurând și reclamantul.
Pentru motivele expuse, acțiunea reclamantului apare ca fiind întemeiată față de pârâta U. „S. Haret”, și urmează a fi admisă, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța reține că M. Educației Naționale a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 însă numărul de formulare tipizate nu a fost suficient pentru eliberarea diplomelor tuturor absolvenților cursurilor universitare organizate în mod legal de pârâta U. S. Haret. În aceste condiții, nu se poate reține că chematul în garanție și-a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi reveneau.
Chematul în garanție a justificat refuzul de aprobare a cererilor de avizare a eliberării de formulare tipizate prin aceea că actele de studii pot fi eliberare doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare în momentul înscrierii în anul I de facultate, iar reclamantul a urmat o formă de învățământ neautorizată.
Pârâta a susținut că facultatea urmată de reclamant este acreditată și că, având acreditare pentru forma de învățământ la zi, poate organiza învățământ în formele cu frecvență redusă și la distanță.
Verificând aceste susțineri, instanța constată că prin Legea nr. 443/2002 se atestă faptul că Facultatea de Educație Fizică și Sport din București din cadrul Universității „S. Haret” este acreditată. Ca urmare, pârâta U. „S. Haret” a obținut acreditarea pentru facultatea și specializarea urmate de către reclamant.
Actul normativ indicat nu menționează, pentru această facultate, ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Față de punctele de vedere divergente exprimate de pârâtă și de chematul în garanție se impune a se clarifica dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată pentru fiecare facultate și fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului, respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 3 din OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”. Conform alin. 4, acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive și anume autorizarea de funcționare provizorie și acreditarea.
Sintagma folosită de legiuitor: „pentru fiecare program” poate induce ideea că acreditarea/autorizarea provizorie ar fi necesară pentru fiecare formă de organizare a învățământului, însă același text de lege prevede și condiția ca aceste programe să ducă „la o calificare universitară distinctă”. Or, această calificare nu rezultă din forma de organizare a învățământului, ci din specializarea aleasă și urmată.
În acest sens, instanța reține că noțiunea de „program de studii” a fost definită în cuprinsul Metodologiei de evaluare externă, aprobată prin H.G. nr. 1418/2006, ca fiind „totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare”.
De asemenea, conform prevederilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995, în vigoare la data promovării de către reclamantă a examenului de licență, „diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.
Aceste prevederi legale susțin concluzia că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Ca urmare, dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări sau autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ.
De asemenea, potrivit art. 4 din H.G. nr. 535/1999 „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditare se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare”. Potrivit art. 5 din același act normativ, „învățământul deschis la distanță similar cu învățământul fără frecvență se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege”.
Din modalitatea de redactare a textului art. 4, citat mai sus, rezultă că există obligația autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi. Același tratament a fost stabilit de legiuitor la art. 5 și pentru învățământul deschis la distanță, întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege, nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel de formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă, deoarece în acest caz nu ar mai exista nici o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la încetul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Din aceste dispoziții legale tribunalul reține că obligația acreditării/autorizării provizorii este impusă doar pentru forma de învățământ la zi, pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ, respectiv frecvență redusă și învățământ la distanță, o asemenea obligație nerezultând din nici un text de lege.
Anexele la HG nr. 940/2004 și nr. 676/2007, deși menționează forma de învățământ pentru fiecare specializare, fac referire expresă la „specializarea acreditată” și nu la „forma de învățământ acreditată”, astfel că nici din aceste acte normative nu rezultă că ar fi necesară acreditarea pentru fiecare formă de organizare a învățământului.
În ceea ce privește dispozițiile OG nr. 10/2009, invocată de chematul în garanție, instanța reține că acestea nu îi sunt aplicabile reclamantului, întrucât actul normativ a fost adoptat și publicat în luna august 2009, dată la care reclamantul deja susținuse examenul de licență.
Față de cele arătate, instanța reține că refuzul chematului în garanție de a aviza tipărirea formularelor de diplomă pentru toți absolvenții pârâtei este nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. În consecință, instanța va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și va obliga chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedură civilă, chematul în garanție va fi obligat să plătească pârâtei cheltuielile de judecată suportate de aceasta, constând în taxa de timbru și onorariul avocațial, conform contractului de asistență juridică, facturii și ordinului de plată depuse (f.24-26).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. S. O. cu CNP_, cu domiciliul procesual ales în Sighișoara, .. 26, jud. M., în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret cu sediul în București, .. 13, sector 3.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentele la diplomă, potrivit specializării absolvite.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret împotriva Ministerului Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă pentru reclamant.
Obligă chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 670 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2014.
Președinte, A. M. A. | ||
Grefier, E. S. I. |
Redactat: .AM.A
Thred: 10.02.2015/H.L
5 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 213/2014.... | Despăgubire. Sentința nr. 896/2014. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
