Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 305/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 515/323/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA Nr. 305/2014
Ședința publică de la 08 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte R. I. T.
Judecător A. M. A.
Grefier J. H.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta ., cu sediul social în B., .. 9, jud. A., împotriva sentinței civile nr.885/05 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 iunie 2014, când s-a amânat pronunțarea pe data de data de 04 iulie 2014, apoi pentru data de azi, încheieri ce fac parte din prezenta deciziei.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 885 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu I. T. de Muncă M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.04.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că procesul verbal întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 și că din ansamblul probelor administrate în cauză instanța constată că numita S. A. presta activitatea în folosul . atât la momentul controlului cât și în perioada anterioară, astfel încât petenta se face vinovată de contravenția reținută de agenții constatatori, respectiv aceea de a primi la muncă o persoană fără a încheia un contract de muncă în formă scrisă, iar obligația de a încheia acest contract subzistă, în lipsa unei derogări legale, chiar dacă aceea persoană este soția administratorului societății.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii în cuantum minim de 10.000 pentru fiecare persoană fără contract de muncă, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând cont că gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul foarte ridicat, deoarece nerespectarea obligațiilor angajatorului în domeniul relațiilor de muncă creează o multitudine de disfuncționalități în ceea ce privește dinamica relațiilor sociale, productive, concurențiale și fiscale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta ., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul înlocuirii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
În motivarea apelului, apelanta a învederat instanței că lucrătoarea S. A. era pensionară pentru limită de vârstă, fiind pensoinată tot din cadrul societății iar în prezent are un nou contract de muncă cu societatea, așa cum a dispus intimatul. A considerat că, în aceste condiții, nu se pot susține argumentele instanței de fond că fapta ar prezenta un grad de pericol social atât de ridicat încât să poată fi aplicată o sancțiune pecuniară de 10.000 lei, întrucât persoana primită la muncă, având asigurată pensia, nu era exclusă nici de la asigurările de sănătate, nu s-ar fi pus problema lipsei beneficiului indemnizației de șomaj, iar un eventual accident de muncă era puțin probabil dat fiind specificul activității desfășurate.
A mai susținut că societatea are un program redus de activitate, doar în zilele în care funcționează piața agroalimentară și doar câteva ore pe zi, nu exista posibilitatea încadrării a unei noi persoane într-un nou post, existând dificultăți și cu privire la menținerea în activitate a celorlalți trei angajați ai societății. Din aceste perspective apreciază că nu se mai justifică aplicarea unei sancțiuni atât de severe precum amenda de 10.000 lei, sancțiunea avertismentului fiind mai adaptată circumstanțelor cauzei și conformă cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, așa cum prevede art.21 alin.2 din OG 2/2001, regula proporționalității la care se referă și prima instanță justificând aplicarea sancțiunii avertismentului prev.de art.5 alin.2 lit.a din OG 2/2001.
Intimatul I. T. de Muncă M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate, deoarece aceasta este legală și temeinică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel și a efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a coroborat și apreciat în mod just probele administrate în cauză, reținând că petenta a săvârșit faptele pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 01.04.2013 de către inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. M..
În acest sens, din fișa de identificare completată și semnată cu ocazia controlului și din declarațiile martorilor audiați în instanță rezultă că numita S. A. presta activitate în mod constant în folosul societății petente S. V SRL, atât la momentul controlului cât și în perioada anterioară, astfel încât petenta avea obligația de a încheia cu aceasta contract individual de muncă, chiar dacă această persoană este soția administratorului societății și este pensionară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, prima instanță a apreciat corect că nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, fiind respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată.
Individualizarea sancțiunii se realizează în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5, conform cărora „sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care stabilește criteriile pentru individualizare și anume „ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul se poate dispune, conform art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, în situații excepționale, când din actele dosarului rezultă că fapta este în mod vădit de o gravitate redusă.
Aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță, având în vedere pericolul social ridicat al faptei reținute, împrejurările comiterii acesteia respectiv faptul că numita S. A. desfășura cu regularitate activitate în folosul societății fără a i se fi încheiat contract de muncă, deci nu a fost vorba despre un incident izolat. Totodată urmează a fi avută în vedere atitudinea petentei, care nu realizează gravitatea faptei pentru care a fost sancționată, considerând că este firesc ca soția administratorului, pensionară, să lucreze în cadrul societății fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel că, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul formulat de petenta S. V SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de ., cu sediul social în B., ..9, jud.A., împotriva sentinței civile nr.885/5.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Iulie 2014.
Președinte, R. I. T. | Judecător, A. M. A. | |
Grefier, J. H. |
Red.A.M.A
Jud.fond V.T
Teh.H.J/4 ex./17.12.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2244/2014. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 213/2014.... → |
|---|
