Obligaţia de a face. Sentința nr. 1216/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1216/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 3420/102/2012**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
SENTINȚA Nr. 1216/2014
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul constituit din:
Președinte I. O.
Grefier T. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. E. M., în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU PLATI SI INSPECTIE S0CIALA M..
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 martie 2014, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 17 martie 2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 aprilie 2012 sub nr._, reclamanta B. E. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M. să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamantă a indemnizației pentru creșterea copilului, pentru doi copii, calculată pentru perioada 17 noiembrie 2008-30 ianuarie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are doi copii, iar pentru primul copil a beneficiat de indemnizație doar pentru un an. Reclamanta arată că nu a solicitat pârâtei o sumă suplimentară pentru perioada suprapunerii situațiilor prevăzute de art.1 alin. 4 din OUG 111/2010, ci plata indemnizației complete pentru cel de-al doilea copil care a beneficiat de acest drept doar pentru o perioadă de 2 luni. Reclamanta susține că întreruperea plății nu a avut în motiv bine întemeiat și că a rămas o perioadă de 10 luni pentru care nu a fost acordată indemnizația, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei la plata indemnizației lunare de 600 lei retroactiv și în continuare pentru o perioadă de 10 luni pentru cel de-al doilea copil.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată invocând prevederile art. 6 alin.3 și 4 din OUG 148/2005. Pârâta arată că în situația în care un părinte beneficiază de indemnizație și concediu pentru creșterea primul copil, iar ulterior naște al doilea copil înainte de finalizarea concediului, dar înainte de 01.01.2011 și solicită acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil, indemnizația rămâne cea stabilită pentru primul copil. Se arată că prevederile OUG 148/2005 nu reglementează acordarea unei sume suplimentarea părinților care se află în situația reclamantei, iar majorarea prevăzută de art.9 alin.6 din OUG 111/2010 nu se acordă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Instanța reține că în prezenta cauză este investită cu analiza cererii formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M. având ca obiect obligarea acesteia la plata indemnizației de creștere pentru doi copii rezultați din nașteri succesive – pentru perioada în care cele două nașteri se suprapun ( 10 luni), reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata a două indemnizații pentru fiecare copil și pe de altă parte, reclamanta solicită obligarea pârâtei retroactiv la plata indemnizației pentru primul copil susținând că a beneficiat de acest drept doar o perioadă de 1 an.
În fapt, instanța are în vedere că reclamanta a născut doi copii din sarcini succesive. Primul copil M. A. este născut la data de 17 noiembrie 2008 (potrivit certificatului de naștere existent la fila 42), iar al doilea copil P.-M. este născut la data de 30 ianuarie 2010 (conform certificatului de naștere de la fila 43).
După nașterea copilului M. A., reclamanta a solicitat pârâtei prin cererea nr.12 din 15 ianuarie 2009 (filele 26-31 dosar), acordarea indemnizației de creștere a copilului.
Această cerere a fost admisă prin decizia nr._ din 19.02.2009 emisă de pârâtă. În baza acestei decizii reclamanta a beneficiat în baza OUG nr. 148/2005, de indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei începând cu data de 30 decembrie 2008 (decizia nr.1464/19.02.2009 se află la fila 25 dosar, iar adeverința nr.29/2009 emisă de angajator este la fila 32 dosar).
Din cuprinsul deciziei nr.1464/19.02.2009 reiese așadar că reclamantei i s-a stabilit acordarea indemnizației pentru creșterea primului copil în sumă de 600 lei lunar, pe perioada 30 decembrie 2008 – 17 noiembrie 2010 (împlinirea de către copilul M. A. a vârstei de 2 ani).
Între timp reclamanta a născut al doilea copil - P.-M. născut la data de 30 ianuarie 2010.
Prin cererea nr.266/24.12.2010 (existentă la fila 36 dosar) reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației de creștere pentru copilului P.-M., iar prin decizia nr._/13.01.2011 pârâta a aprobat acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil în sumă de 600 lei lunar, începând cu data de 18 noiembrie 2010 (fila 35) – prin urmare în continuare, la expirarea perioadei de acordare a primei indemnizații.
Reclamantei i s-a recunoscut astfel dreptul la acordarea indemnizației de creștere pentru cel de-al doilea copil pe perioada 18 noiembrie 2010 – 30 ianuarie 2012 (până la împlinirea vârstei de 2 ani).
Din cuprinsul adeverinței nr.687/02.02.2012 emisă de pârâtă (fila 9) reiese că reclamanta a beneficiat astfel de o singură indemnizație pentru creșterea copilului pe întreaga perioadă cât cei doi copii aveau vârsta de până la 2 ani (30.12.2008 – 30.01.2012).
Reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației de creștere pentru doi copii pentru perioada în care cele două nașteri de suprapun, iar pârâta prin adresa nr.2920/2012 a comunicat reclamantei că nu poate ca curs acestei solicitări, întrucât deciziile amintite mai sus au fost emise cu respectarea prevederilor OUG 148/2005 și OUG 111/2010. S-a mai arătat că în situația în care un părinte beneficiază de indemnizație și concediu pentru creșterea primul copil, iar ulterior naște al doilea copil înainte de finalizarea concediului, dar înainte de 01.01.2011 și solicită acordarea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea copil, indemnizația rămâne cea stabilită pentru primul copil (filele 48-49).
Prin urmare, pârâta a considerat că la momentul încetării dreptului de acordare a indemnizației de creștere pentru primul copil, s-a născut dreptul de acordare a indemnizației de creștere pentru cel de-al doilea copil.
Poziția pârâtei este greșită, solicitările reclamantei fiind întemeiate în parte.
Prin decizia nr.495/2012 pronunțată de Curtea Constituțională, s-a constatat că prevederile art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei de neconstituționalitate s-a reținut că este „neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 de a se acorda o singură indemnizație, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat raportează acordarea indemnizației lunare la numărul "copiilor născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010 [...]". S-a apreciat că „reglementarea criticată contravine dispozițiilor art. 16 și ale art. 49 din Constituție, întrucât instituie o discriminare evidentă și nepermisă între copiii rezultați din nașteri multiple și cei rezultați din nașteri simple, fără existența unei justificări obiective și rezonabile.”.
În speță, sunt aplicabile prevederile art.10 lit.b din OUG 148/2005 și art.1 alin.2 lit.g din OUG 148/2005 coroborate cu dispozițiile tranzitorii prevăzute de art.30 din OUG 111/2011.
Reclamanta a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil P.-M. prin cererea nr.266/ 24.12.2010 existentă la fila 36 dosar, astfel că pentru perioada 30 ianuarie 2010 – 17 noiembrie 2010 reclamanta este îndreptățită la acordarea a două indemnizații de creștere în sumă de 600 lei. Cu toate acestea, pârâta a plătit reclamantei o singură indemnizație. Reținând că acea indemnizație de care a beneficiat reclamanta acoperă perioada pentru care era îndreptățită pentru primul copil, instanța apreciază neîntemeiată pretenția de obligare a pârâtei la plata sumei de 600 lei lunar retroactiv pentru primul copil.
Pentru considerentele prezentate mai sus, instanța reține existența unui refuz nejustificat al pârâtei de a acorda reclamantei indemnizația de creștere pentru copilul P. M. pe întreaga perioada de la nașterea acestuia și până la împlinirea vârstei de 2 ani, motiv pentru care cererea va fi admisă în parte în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a unei indemnizații de creștere pentru copilul P.-M. în sumă de 600 lei lunar, aferentă perioadei 30 ianuarie 2010-17 noiembrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. E. M., cu domiciliul în Reghin, . nr.15, jud.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială M., cu sediul în Tg. M., .. 2, jud. M.;
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 600 lei lunar cu titlu indemnizație pentru creșterea copilului P. M., născut la data de 30 ianuarie 2010, pentru perioada 30 ianuarie 2010 - 17 noiembrie 2010;
Respinge în rest, pretențiile reclamantei;
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare;
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2014.
Președinte, I. O. | ||
Grefier, T. R. |
T.R. 17 Martie 2014
Red. I.O./ 4 ex./ 08.05.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 998/2014. Tribunalul MUREŞ | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 606/2014.... → |
|---|
