Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 1531/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA NR.446
Ședința publică din 30 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: R. I. T.
GREFIER: S. C.- G.
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul M. M. D., împotriva sentinței civile nr.1124 din data de 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
În baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța verifică din oficiu competența și constată că aceasta este competentă general, material și teritorial să judece pricina conform dispozițiilor art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă coroborat cu art. 34 alin 2 din O.G. nr. 2/2001.
Nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune sau probe de administrat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și în baza prevederilor art. 316 coroborat cu art. 298 și art. 150 din Codul de procedură civilă, instanța reține cererea de recurs spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1124 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în Dosarul nr._ s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. M. D. în contradictoriu cu intimatul I. M., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.10.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor impuse (sub sancțiunea nulității absolute) de art. 16 și 17 din OG 2/2001 și ale OUG 195/2002 republicată.
În ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut, din ansamblul probatoriului administrat, că la data de 10.10.2012, petentul a fost înregistrat și filmat de aparatul radar, circulând pe DN 15 E60, în localitatea Chețani, în timp ce conducea auto marca Audi cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 95 km/h, încălcând astfel prevederile art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată.
Instanța de fond a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunea aplicată corect individualizată, având în vedere pericolul social al faptei.
Prima instanță a mai apreciat că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, iar conduita acestuia se situează în sfera ilicitului contravențional, forța probantă a procesului verbal de contravenție nefiind înlăturată, el bucurându-se astfel în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat în termen legal recurs, prin care susține că din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă fără nici un dubiu că ora de săvârșire a contravenției este 10,26 iar din planșele foto depuse la dosar rezultă cu certitudine o altă oră.
Recurentul mai susține că reține că a fost oprit de către agentul de poliție în afara localității, însă consideră că viteza consemnată în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu este cea reală.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
Examinând legalitatea hotărârii primei instanțe potrivit susținerilor recurentului, și din oficiu, în temeiul art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul formulat nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios că nu este incident nici un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție contestat și în mod corect au fost înlăturate susținerile petentului pentru că nu sunt dovedite.
Se constată că nu este incident nici un motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, prin care s-a reținut corect situația de fapt, respectiv comiterea contravenției, în baza probelor administrate, care au fost analizate judicios, care au confirmat conținutul actului de sancționare și care înlătură toate susținerile din cererea de recurs.
În ceea ce privește marja de eroare prevăzută de Norma de metrologie legală privind măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor NML 021-05 din 23.11.2005, Tribunalul reține că această eroare se stabilește în raport de diferite criterii și poate acționa atât în sens pozitiv cât și în sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reală a petentului să fi fost mai mică, dar și mai mare decât cea reținută de agentul constatator. Câtă vreme marja maximă de eroare are dublă semnificație, pozitivă și negativă, nu se poate reține automat că viteza de deplasare era mai mică decât cea înregistrată și că procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de probă în acest sens, deoarece viteza stabilită pe baza înregistrării radar efectuată la momentul constatării contravenției este criteriul în raport cu care se apreciază existența contravenției conform legii și este evident că legiuitorul, atunci când a stabilit limitele de viteză admise, dar și gradul de depășire a vitezelor legale ce constituie diferitele contravenții, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor și, în considerarea acestor marje și a efectelor acestora, astfel că, respectarea de către aceste aparate metrologice a marjelor de eroare menționate în norma de mai sus, constituie o garanție a corectitudinii valorilor de viteză stabilite și a legalității stabilirii contravenției și nu invers.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 7 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În ceea ce privește circumstanțele personale, instanța reține că petentul nici nu a recunoscut săvârșirea faptei, lucru ce determină instanța să considere că aceasta nu a înțeles nici faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate prin incriminarea contravenției și nici gradul de pericol social al faptei. Acest aspect creează tribunalului convingerea că simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În ceea ce privește circumstanțele obiective și concrete ale faptei este de reținut ca aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, lucru care nu justifică clemența instanței. Clemența instanței nu ar face decât să încurajeze săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte. Sancțiunea amenzii a fost în mod corect aplicată de agentul constatator, față de gravitatea și implicațiile sociale ale faptei.
În consecință, petentul a comis fapta pentru care a fost sancționat, sancțiunea amenzii se justifică față de gradul de pericol social al faptei, și din aceste considerente, tribunalul apreciază că nu se justifică admiterea recursului și admiterea plângerii contravenționale, considerente pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. M. D. (domiciliat în Tg M., ./A, jud.M.), împotriva sentinței civile nr.1124/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2014.
PREȘEDINTE,
D. C.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
C. P.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
JUDECĂTOR,
R.-I. T.
fiind în concediu de odihnă,
semnează vicepreședintele instanței
judecător B. A.
GREFIER,
S. C.- G.
Red.thred.CD
08.08.2014
Listat CRL/20.08.2014
| ← Despăgubire. Sentința nr. 2501/2014. Tribunalul MUREŞ | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
