Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 457/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 8/311/2014
Dosar nr._
C. administrativ și fiscal
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 457/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. S.
Judecător M. G. Z.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea apelului- C. administrativ și fiscal, formulat de apelanta S.C. S. P. S.R.L., cu sediul ales în Slatina, ., .. B, ., împotriva sentinței nr. 4620/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR.4 GORJ, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. B., pentru apelanta, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
S -a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nemaifiind cererii de formulat sau probe de administrat, instanța constată cererea în stare de soluționare și acordă cuvântul pe apel.
Avocat M. B., pentru apelanta, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, desființarea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor și pe cale de consecința exonerarea societății apelantei de plata amenzii și anularea sancțiunii complementare. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nemotivată, atât sub aspectul netemeiniciei, cât și sub aspectul legalității întocmirii procesului verbal
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 6.01.2014 sub nr._, petenta S.C. S. P. S.R.L. in contradictoriu cu intimata Direcția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr.4 Gorj a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.12.2013 și a măsurilor complementare de confiscare a mărfurilor care nu aparțineau petentei, repunerea părților în situația anterioară cu motivarea că la data de 20.12.2013 prin procesul verbal sus menționat, a fost sancționată contravențional în baza art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991, art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 12/1990 rep., aplicându-i-se și sancțiunea complementară a confiscării unor mărfuri pentru că la controlul efectuat de organele din cadrul DGAF- Direcția Regională Antifraudă fiscală nr. 4 Târgu J. nu s-ar fi găsit bonuri fiscale emise către populație pentru marfa vândută în sumă de 98,70 lei, iar cu ocazia așa zisei inventarieri efectuate a stocului de marfă existent ca aparținând societății în cauză, s-ar fi găsit un stoc de marfă în plus în valoare de 6210 lei, cât exista în fișa contului 371, respectiv marfa cu amănuntul la vânzare, adică marfa expusă pe rafturi. De asemenea, cu ocazia controlului efectuat, așa-zisul surplus de marfă a fost confiscat, ca fiind marfă fără acte de proveniență, aspect neadevărat.
S-a arătat că procesul-verbal este nelegal și netemeinic pentru că s-a menționat ca reprezentant al firmei salariatul S. D., care nu avea această calitate și nu i s-a permis să formuleze obiecțiuni. În realitate, surplusul de marfă existent în momentul controlului în incinta boxei nr. 1 a petentei reprezintă marfă aflată în custodia acestei societăți aparținând altei firme, și anume . conform contractului de custodie mărfuri din data de 14.12.2013, mărfurile fiind livrate cu aviz de expediție și primite cu semnătură și ștampilă. Surplusul de marfă era depozitat în lăzi frigorifice, nescoasă la vânzare, aparținând unei firme diferită de cea supusă controlului, singurul document solicitat fiind fișa contului 371-mărfuri expuse la vânzare aparținând petentei. Orice control efectuat trebuie menționat în registrul unic de control.
Intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala București a depus întâmpinare la data de 26.03.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal . nr._/20.12.2013 ca legal și temeinic, arătând că reclamanta a fost sancționată contravențional cu o amendă în sumă de 20.000 lei în baza art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 rep. și art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990 rep., constatându-se neemiterea de bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute către populație, petenta nu a întocmit nota de recepție pentru marfa aprovizionată de la ., care este obligatorie, nu a întocmit raportul de gestiune zilnic, lista de inventariere a fost însușită prin semnătură de gestionar și de mandatar. Petenta nu a putut prezenta raportul de gestiune zilnic, ci doar fișa analitică a contului 371 mărfuri. S-a constatat un plus de mărfuri în gestiune în valoare de 3022 lei fără documente de proveniență, susținerile petentei nefiind întemeiate, deoarece pe procesul-verbal de contravenție s-au aplicat ștampila societății și semnătura reprezentantului acesteia.
Prin sentința civilă nr. 4620/12.05.2014 Judecătoria Slatina, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentă.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut că sub aspectul legalității, procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991 și art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 12/1990 rep. cu amendă în cuantumul legal de 2000 lei, respectiv 20.000 lei.
Sub aspectul temeiniciei, instanta a retinut ca petenta se face vinovată de savarsirea contraventiilor retinute in sarcina sa prin nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr, fiind întocmit de către un agent al statului însărcinat cu exercițiul autorității de stat pentru a constata și aplica sancțiuni privind nerespectarea dispozițiilor legale de comercializare a mărfurilor alimentare, iar pe de altă parte petenta nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal cu privire la acest aspect în conformitate cu dispoz. art. 249 Cod de procedură civilă, în condițiile în care declarația martorei B. M. propusă de către petentă, este considerată ca fiind subiectivă și totodată din înscrisurile de la dosar rezultă că petenta nu a emis bonuri fiscale la data respectivă, iar pentru mărfurile confiscate nu s-au prezentat acte de proveniență, iar faptul că bunurile (carne și produse din carne) găsite cu ocazia controlului „ar aparține altei societăți respectiv . Slatina și erau ținute în custodie” chiar în zona unde petenta comercializa aceleași categorii de bunuri nu a fost reținută de instanță ca fiind o apărare pertinentă, concludentă și utilă cauzei, aceste acte fiind făcute pro causa tocmai pentru a încerca exonerarea de la răspundere a societății petente.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S.C. S. P. S.R.L. Slatina, considerând-o netemeinică și nelegală, reluându-se motivele invocate în plângere și arătându-se că procesul verbal de contravenție a fost semnat de S. D. sub presiunea unei puternice temeri și datorită faptului că este o persoană cu multe afecțiuni, fără să fie lăsat să formuleze obiecțiuni, în realitate surplusul de marfă existent în momentul controlului în incinta boxei nr. 1 unde petenta își desfășura activitatea, îl reprezenta marfa aflată în custodia acestei societăți și aparținând unei cu totul altei firme, respectiv ., aspect evidențiat prin contractul de custodie de mărfuri din data de 14.12.2013.
Faptul că pe fișa de inventariere întocmită de reprezentanții organului de control apare semnătura celor doi salariați ai firmei se explică prin aceea că aceștia au recunoscut că în incinta punctului de lucru de la boxa nr. 1 există marfă în valoare de 9139,5 lei însă organul de control nu a disociat marfa ilustrată prin fișa de cont 371 și cea aflată în custodie, inventarierea realizându-se într-un mod exhaustiv, per total, tocmai pentru ca societatea controlată să fie pasibilă de amenzi contravenționale .
Se susține de asemenea că în procesul verbal de contravenție, la rubrica „contravenient” nu există ștampila firmei și nici semnătura reprezentantului legal, iar în ceea ce privește amenda aplicată societății în baza legii 12/1990 în cuantum de 20.000 lei, atunci când se specifică despre posibilitatea agentului economic de a plăti jumătate din cuantumul acesteia în maximum 48 de ore, organul constatator inserează în cuprinsul procesului verbal un cuantum de 2.000 lei, aspect total nelegal, în condițiile în care amenda era de 20.000 lei,aceasta pentru ca în situația în care se achita în termenul menționat sau dacă nu se achita decât în acest cuantum, agentul economic să fie pasibil de plata întregii sume de 20.000 lei.
Consideră apelanta că motivarea instanței de fond este una simplistă, fără a se referi la toate probele și aspectele invocate de petentă, inclusiv la cele referitor la indicarea cuantumului amenzi ce trebuie achitate în 48 de ore, instanța nesancționând mențiunile eronate din cuprinsul procesului verbal, nefiind amintit nici faptul că a fost invocată sancțiunea prev. de art. 208 C.p.c. a decăderii intimatei din dreptul de a propune probe deoarece întâmpinarea nu a fost depusă în termen, instanța dând eficiență apărărilor formulate de intimată.
De asemenea, apelanta consideră că hotărârea este nemotivată, depoziția martorei trebuia coroborată cu întreg ansamblul probator existent la dosar, nefiind amintite actele depuse și despre care martora a făcut vorbire, instanța rezumându-se în a aprecia numai că depoziția acesteia este subiectivă și fără a motiva și de ce înțelege să o catalogheze ca subiectivă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii de apel ca nefondată, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, echipa de control aplicând în mod corect dispoz. art. 11 alin. 3 din OUG 28/25.03.1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, și arătând că apelanta nu a întocmit nota de recepție pentru marfa cu care s-a aprovizionat de la . cu factura_/20.12.2013, deși marfa era expusă la vânzare cu preț de vânzare afișat și nici faptul de gestiune zilnic iar actele privind intrările și vânzările de mărfuri nu au fost predate în contabilitate.
Analizând sentința în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale și de actele dosarului, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.12.2013 încheiat de intimata Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala Antifraudă Fiscala - Direcția Regionala Antifrauda Târgu J., petenta S.C. S. P. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei și respectiv 20.000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 42 alin. 1 din Legea 82/1991 și art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 12/1990 rep. și sancțiunea complementară a confiscării unor mărfuri, reținându-se că la controlul efectuat nu s-au găsit bonuri fiscale emise către populație pentru marfa vândută în sumă de 98,70 lei, iar cu ocazia inventarierii efectuate s-a găsit un stoc de marfă în plus în valoare de 6210 lei, cât exista în fișa contului 371, respectiv marfa cu amănuntul la vânzare, adică marfa expusă pe rafturi. De asemenea, cu ocazia controlului efectuat, surplusul de marfă a fost confiscat, ca fiind marfă fără acte de proveniență.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, neputând fi reținute aspectele prezentate de apelantă referitoare la comportamentul organelor de control, la lipsa reprezentantului societății, aceste aspecte neinfluențând caracterul legal al procesului verbal de contravenție.
Și în ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție se constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că petenta nu a demonstrat o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul actului constatator, act care se bucură de prezumția de veridicitate întrucât reprezintă un act autentic.
Susținerile apelantei referitoare la faptul că surplusul de marfă existent la momentul controlului ar fi aparținut unei alte societăți comerciale, nu pot fi reținute, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond care a înlăturat în mod justificat declarația martorei B. M., pentru subiectivitate câtă vreme aceasta este salariata societăți petente, fiind evident interesul său în a sprijini societatea petentă în vederea exonerării de plata sancțiunii contravenționale,sens în care sunt neîntemeiate susținerile apelantei referitoare la faptul că instanța de fond ar fi înlăturat în mod nejustificat declarația acestei martore.
Nu pot fi reținute nici susținerile referitoare la menționarea în cuprinsul procesului verbal de contravenție a posibilității de plată în 48 de ore a sumei de 2.000 lei, în raport de amenda aplicată de 20.000 lei, fapt considerat nelegal de către apelantă, în realitate mențiunile respective fiind făcute în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 1 din OG 2/2001, aceste dispoziții referindu-se la posibilitatea de plată a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ .
În consecință, raportarea se face nu la cuantumul amenzi aplicate, așa cum consideră petenta ci la minimul sancțiunii prevăzute de textul incriminator, motivul de nelegalitate invocat nefiind întemeiat și pentru faptul că textul de lege sus citat se referă în mod strict la obligația agentului constatator de a face mențiune cu privire la această posibilitate de plată, mențiune ce a fost făcută în cauza de față.
Susținerea apelantei că s-ar fi indicat o altă sumă, nu poate fi reținută întrucât aceasta nu constituie o cauză de nelegalitate a procesului verbal, în plus constatându-se că apelanta nici nu a indicat care ar fi fost suma ce consideră că trebuia a fi menționată, neputând fi reținute susținerile că intenționat organul de control ar fi înscris o sumă eronată pentru a pune pe apelanta petentă în dificultate, în sensul achitării unei sume eronate care să atragă obligarea de a plăti întreaga sumă, aceasta deoarece nu s-a făcut dovada achitării sumei indicată de agentul de control și deci a intenției petentei de a achita obligația minimă stabilită.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la neindicarea tuturor apărărilor și a documentelor depuse și motivarea succintă a instanței de fond, se constată de asemenea că și acest motiv de apel este neîntemeiat, motivarea instanței de fond fiind edificatoare, raportată la probele administrate inclusiv la declarația martorei audiate și care a fost înlăturată justificat ca fiind subiectivă, nefiind necesar a fi analizat fiecare document depus de petentă, instanța de fond făcând vorbire și despre împrejurarea susținută de petentă referitoare la faptul că bunurile ar aparține altei societăți, aspect din care rezultă implicit referirea la actul de custodie invocat și care nu a fost avut în vedere întrucât a fost considerat pro causa.
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cereri cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta S.C. S. P. S.R.L., cu sediul ales în Slatina, ., .. B, ., județul O., împotriva sentinței nr. 4620/12.05.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ NR.4 GORJ, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 Noiembrie 2014 la Tribunalul O..
Președinte, T. S. | Judecător, M. G. Z. | |
Grefier, I. I. |
Red. TS
Tehnored.BA
J.f. P.D.
Ex. 4
12.11.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1055/2014. Tribunalul OLT | Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 944/2014.... → |
|---|
