Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 362/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 18/54/2013
Dosar nr._ - fond contencios –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 362/2014
Ședința publică din data de 01.04.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. G.
Grefier: I. M. I.
Pe rol, judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul PREȘEDINTELE C. JUDETEAN O., prin președinte P. S., cu sediul în Slatina, ., nr. 14, județul O., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMANIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1 și C. DE C. A JUDETULUI O., cu sediul în Slatina, .. 47, județul O. și intervenienții în interes propriu A. I. C., domiciliat în Slatina, ., ., ., G. R. M., domiciliat în Corabia, .. 80, județul O., Z. G., domiciliat în comuna Mărunței, ., domiciliată în Slatina, .. 6, ., D. E., domiciliată în Slatina, .. 2, ., ., N. D. M., domiciliată în Slatina, ., nr. 15, ., M. V., domiciliată în Slatina, ., ., ., N. C., domiciliat în Slatina, ., ., N. I., D. D., Ț. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinete Asociate de Avocați M. B. – D.R. Tuluca din Slatina, ., . O., având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic T. M. Ș. pentru reclamantă, consilier juridic P. A. M. pentru pârâte, intervenientul N. I. asistat de avocat B. M., avocat B. M. pentru intervenienții A. I. C., G. R. M., Z. G., A. E., D. E., N. D. M., M. V., N. C., D. D. și Ț. E..
Procedura legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, în cadrul căruia învederează că până la această dată nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Reprezentanta reclamantei învederează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând omologarea acestuia. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtelor precizează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând omologarea acestuia. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul convențional al intervenienților solicită omologarea raportului de expertiză, susținând că nu are obiecțiuni de formulat. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța omologhează raportul de expertiză efectuat în cauză, părțile neavând obiecțiuni la acesta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată administrată proba cu înscrisuri și cu expertiză și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților pe cererea reclamantei și pe cererea de intervenție în interes propriu.
Consilier juridic T. M. Ș., pentru reclamantă, având cuvântul, în sensul motivelor expuse pe larg în cuprinsul cererii înscrisă la dosarul cauzei, solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr.35/14.08.2012 a Camerei de C. a Județului O. cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la pct. I lit.A.1 și a măsurilor prevăzute la pct. II lit. B.3 și a încheierii nr. 193/29.11.2012 a Curții de C. a României a Camerei de C. pentru soluția de menținere a acestor măsuri . Arată că modul de calcul folosit de C. de C. nu reflectă realitatea privind calcularea prejudiciului, neputând fi reținută culpa reclamantei furtul indicatoarelor.
Reprezentata pârâtelor având cuvântul, în sensul motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, menținerea deciziei nr. 35/14.08.2012 ca fiind temeinică și legală.
Avocat B. M., pentru intervenienții în interes propriu având cuvântul, solicită admiterea acțiunii reclamantei așa cum a fost formulată. Solicită admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți, aceștia neavând calitatea în cadrul instituției reclamante de gestionari, astfel că nu se poate reține culpa intervenienților, susținând că furtul indicatoarelor exced atribuțiilor acestora. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei este de acord cu cererea de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată.
Reprezentanta pârâtelor, având cuvântul cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, la data de 07.01.2013, reclamantul Președintele C. Județean O., prin Președinte P. S., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. a Județului O., a solicitat:
1. - anularea Încheierii nr. 193/29.11.2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, a punctului nr. I.1 și a măsurii de la punctul B.3 din Decizia nr. 35/14.08.2012 emisă de Directorul Camerei de C. O.;
2. - suspendarea executării măsurii I.1 din Încheierea nr. 193/29.11.2012 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de C. a României, până la soluționarea definitivă a litigiului.
În motivarea cererii, a arătat că prin Încheierea nr. 139/19.11.2012, C. de C. a României a respins contestația înregistrată la C. de C. a României sub nr. VI/_/17.10.2012 formulată de Președintele C. Județean O. împotriva punctului nr. I.1 din Decizia nr. 35/14.08.2012 emisă de C. de C. O. ca urmare a acțiunii de audit având ca temă „Auditul performanței modului de utilizarea fondurilor destinate finanțării cheltuielilor privind drumurile județene și comunale „efectuată la Consiliul Județean O..
Prin această Încheiere, C. de C. a României a menținut punctul de vedere exprimat de C. de C. O. cu privire la punctul I.1 din Decizia nr. 35/14.08.2012.
Reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 35/2012, C. de C. O., la punctul I.1, a constatat că pe drumurile județene au fost inventariate un număr de 3.528 de indicatoare rutiere față de numărul total de 4.653 indicatoare rutiere rezultate din evidența tehnico - operativă și contabilă a instituției (2.687 indicatoare rutiere înscrise în fișa tehnică întocmită până în anul 2009 și 1.966 indicatoare rutiere noi montate pe drumurile județene în perioada 2009 - 2011 înregistrate în evidența contabilă). Din cele prezentate, a rezultat că lipsesc 1.125 indicatoare rutiere.
Față de cele reținute de C. de C. O., reclamanta a precizat următoarele:
Conform Fișelor Tehnice ale drumurilor județene întocmite la data de 30.10.2009, totalul indicatoarelor rutiere era de 2.687.
Conform situațiilor de lucrări și evidențelor contabile în anii 2009, 2010 și 2011 au fost montate și înregistrate în contabilitate ca obiecte de inventar pe drumurile județene (conform Acordului contractual subsecvent de lucrări pe anul 2009, Contractelor subsecvente de lucrări pe anul 2010, Contractelor subsecvente de lucrări pe anul 2011 și actelor adiționale la contracte ) un total de 1.966 indicatoare noi, după cum urmează:
- În anul 2009 au fost montate un număr de 454 indicatoare noi, din care 452 au fost montate înainte de data de 30.10.2009, când au fost întocmite Fișele tehnice ale drumurilor, iar 2 indicatoare au fost montate, conform Procesului - verbal de recepție nr. 34/16.11.2009, după data de 30.10.2009;
- în anul 2010 au fost montate 730 indicatoare noi;
- în anul 2011 au fost montate 782 indicatoare noi.
În concluzie, în evidența tehnico - operativă și contabilă încheiată după data de 30.10.2009 au fost înregistrate un număr de: 2.687+2+782+730 = 4.201 indicatoare noi de diferite forme, conform STAS 1848/2008.
S-a precizat că cele 452 de indicatoare montate în anul 2009 înainte de data de 30.10.2009 au fost incluse în cele 2.687 de indicatoare existente până la data mai sus menționată.
Deci, în mod greșit auditorii Camerei de C. a județului O. au inclus cele 452 de indicatoare în numărul indicatoarelor existente după data de 30.10.2009, ele fiind incluse deja în cele 2.687 indicatoare existente până la data mai sus menționată.
În urma efectuării operațiunilor de inventariere a comisiei constituită prin Dispoziția Președintelui C. Județean O. nr. 336/03.07.2012, s-a constatat că numărul indicatoarelor rutiere existente pe drumurile județene este de 3.565 (conform listelor de inventariere anexate), și nu 3528 indicatoare, așa cum a constatat precedenta comisie de inventariere.
În realitate,reclamanta a arătat că nu sunt lipsă în gestiune 1.125 indicatoare rutiere, așa cum au constatat auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. a județului O., ci un număr de indicatoare rutiere mai mic și anume: 4.201 - 3.565 = 636 indicatoare rutiere.
Ca urmare a reținerii lipsei în gestiune a unui număr de 1.125 indicatoare rutiere, C. de C. a județului O. a constatat existența unui prejudiciu în valoare estimată de 642.892,50 lei
Prejudiciul respectiv a fost calculat de C. de C. a județului O. pe baza unor prețuri medii ale indicatoarelor montate până în anul 2011, însă prețurile acestora au variat de la an la an, în funcție de tipul indicatorului (rotund, pătrat, triunghi, drept, hexagonal).
În concluzie,reclamanta susține că având în vedere că numărul indicatoarelor lipsă în gestiune este mult mai mic decât cel constatat de C. de C. a județului O., respectiv 636 (care au fost furate), iar modul de calcul folosit de C. de C. nu reflectă realitatea, fiind folosite pentru calcularea prejudiciului niște prețuri medii, în realitate prețurile fiind variabile, a condus la stabilirea greșită a valorii prejudiciului constatat.
Împotriva punctului I.1 din Decizia nr. 35/2012 a Camerei de C. O., Consiliul Județean O. a formulat contestație la C. de C. a României, contestație care a fost respinsă.
Prin încheierea dată, C. de C. a respins contestația formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul O., reținând că au fost înregistrate în contabilitatea instituției și raportate în situațiile financiare cheltuielile cu achiziționarea acestor indicatoare, dar acțiunile de inventariere și înregistrare în evidența tehnico-operativă și contabilă a indicatoarelor rutiere montate pe drumurile județene nu au fost realizate conform normelor legale, fără a se pronunța în vreun fel asupra aspectelor sesizate de reclamant cu privire la numărul indicatoarelor lipsă, a întinderii prejudiciului și a împrejurărilor care au condus la lipsa acestora, coroborate cu dispozițiile legale în vigoare.
S-a precizat de către reclamantă că inventarierea acestor indicatoare rutiere a fost dispusă prin dispoziție de Președintele C. Județean O..
Referitor la lipsa celor 636 indicatoare rutiere pe drumurile județene, a precizat că în conformitate cu prevederile art. 5 din Protocolul nr. 2523/17.04.2006 cu privire la parteneriatul privind siguranța circulației în vederea prevenirii și combaterea accidentelor rutiere pe drumurile județene, încheiat între instituția reclamantă și Inspectoratul de Poliție O., Inspectoratului ii revine obligația de a asigura protejarea și siguranța indicatoarelor rutiere pentru a nu fi deteriorate și furate, cât și de a acorda sprijin în recuperarea lor de la răufăcători.
Având în vedere că un număr de 636 indicatoare rutiere au fost furate, au fost întocmite adrese către Inspectoratul Județean de Poliție și diferite posturi locale de poliție, prin care s-a sesizat furtul acestora raportat la Protocolul nr. 2523/17.04.2006. De asemenea, au fost înștiințate și Primăriile de pe raza cărora s-a constatat furtul acestor indicatoare rutiere.
Având în vedere că la nivelul județului O. sunt peste 1000 Km de drumuri județene, aceste indicatoare rutiere nu pot fi monitorizate permanent prin asigurarea pazei lor de către salariații consiliului județean, acestea fiind montate în aliniamentul drumurilor, și nu în magazii sau spații închise.
În consecință, reclamantul a arătat că nu se poate reține culpa salariaților C. Județean O., furtul acestor indicatoare rutiere exced atribuțiilor acestora, în acest sens au fost sesizate organele abilitate. Aceste aspecte au fost aduse la cunoștință atât Camerei de C. a jud. O., cât și Curții de C. a României. Ambele instituții s-au rezumat la înșiruirea unor acte normative, fără însă a verifica și examina documentele depuse de instituția reclamantă în sprijinul argumentelor formulate atât în fața reprezentanților Camerei de C. a jud. O., cât și la contestația formulată Curții de C. a României.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 112-113 C.proc.civ, Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința nr. 66 din 8 februarie 2013 pronunțată de C. de Apel C. – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Președintele C. Județean O. și pârâtele C. de C. a României, C. de C. a Județului O., în favoarea Tribunalului O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, C. a reținut că obiectul prezentului litigiu constă în anularea parțială a Deciziei nr. 35/14.08.2012 emisă de C. de C. a Județului O. și anularea în totalitate a Încheierii nr. 193/29.11.2012 emisă de C. de C. a României.
Această Decizie a fost emisă de C. de C. a Județului O., fiind un act administrativ emis de o autoritate publică locală, situație în care instanța a apreciat că față de dispozițiile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare aparține Tribunalului O..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, la data de 21.02.2013, sub același număr.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus actele contestate: referatul cu privire la rezultatul inventarierii, listele de inventariere a indicatoarelor rutiere, Dispoziția nr. 336/03.07.2012 emisă de președintele C. Județean, raportul de audit și întreaga documentație în baza căreia a fost întocmit acest raport.
In cauză s-au formulat cereri de intervenție în interes propriu de către intervenienții: A. I. C., G. R. M., Z. G., A. E., M. E., N. D. M., M. V., N. C., N. I., D. D. și Ț. E., cerere admisă în principiu de instanță în temeiul art. 50 din vechiul Cod de procedură civilă, la termenul din 03.12.2013.
A fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul B. D. C..
Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și în conformitate cu prevederile legale incidente, instanța reține următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. 35/2012 emisă de C. de C. a Județului O., ca urmare a auditului performanței modului de utilizare a fondurilor destinate finanțării cheltuielilor privind drumurile județene și comunale la Unitatea Administrativ Teritorială Județul O., la punctul I. lit.A.1 s-a stabilit ca măsură înlăturarea neregulilor în activitatea financiar-contabilă și /sau fiscală controlată, conform prevederilor art. 43 lit. c din Legea nr. 95/1992 R, astfel: „Ordonatorul de credite al U.A.T. Județul O. va proceda potrivit legii la organizarea și ținerea la zi a contabilității materialelor de natura obiectelor de inventar pentru indicatoarele rutiere, montate pe drumurile județene”, stabilindu-se termen de realizare: 31.10.2012.
La punctul II lit. B.3 s-a dispus: „ordonatorul de credite al UATJ O. va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea persoanelor răspunzătoare a întregii întinderi a prejudiciului estimat, în sumă de 642.892,50 lei și recuperarea acestuia ca urmare a lipsei de gestiune a 1125 indicatoare rutiere. Termen de realizare: 27.11.2013.”
Prin încheierea nr. 193 din 29.11.2012, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României a respins contestația nr.7954/07.09.2012 formulată de U.A.T. Jud. O., ca neîntemeiată.
Instanța constată că în actul de control s-a reținut, în esență, că din verificarea modului cum a fost efectuată inventarierea anuală a patrimoniului reclamantului în perioada auditată (2009-2011), s-a constatat că în fiecare an au fost întocmite liste de inventar separate în care au fost înscrise numai indicatoarele rutiere procurate în anul respectiv, fără ca operațiunea de inventariere să se efectueze faptic prin numărarea acestora.
S-a constatat,de asemenea, că indicatoarele rutiere procurate și plătite înainte de anul 2009 nu au fost înregistrate în evidența contabilă, sintetică și analitică pe locuri de folosință, precum și faptul că în perioada supusă controlului nu au fost inventariate indicatoarele existente pe drumurile județene, aspecte care au condus la imposibilitatea stabilirii situației reale și punerea în acord a evidenței tehnico-operative și contabile.
Instanța reține aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 22 din OG nr. 43/1977 cu modificările ulterioare, privind regimul drumurilor potrivit cărora „Administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective”.
Inregistrarea în contabilitate a indicatoarelor rutiere este obligatorie potrivit prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 R cu modificările ulterioare, care stipulează: 1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz. (….) “.
De asemenea, și prevederile art. 7 alin. 1 din aceeași lege reglementează că „(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege”.
Conform prevederilor pct.2 alin. 1 din Anexa la OMFP nr. 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii: “(1) În temeiul prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, entitățile au obligația să efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații: a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege; b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; d) cu prilejul reorganizării gestiunilor; e) ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră; f) în alte cazuri prevăzute de lege. (…)”.
Normele privind organizarea inventarierii precizează la pct. 35 că rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă și din contabilitate.
In conformitate cu prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, „ordonatorii de credite răspund de (…) d) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituției pe care o conduc ; (…) h) organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale.
Din actele si lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea de inventariere și înregistrare în evidența tehnico-operativă și contabilă a indicatoarelor rutiere montate pe drumurile județene nu a fost realizată conform normelor legale, astfel că măsura dispusă de către C. de C. a Județului O. la pct. I.1 din Decizia nr. 35/14.08.2012, menținută prin Încheierea nr. 193/2012 emisă de C. de C. a României sub acest aspect, este legală, reclamantul având obligația să procedeze potrivit legii la organizarea și ținerea la zi a contabilității materialelor de natura obiectelor de inventar pentru indicatoarele rutiere montate pe drumurile județene.
Președintele C. Județean O.,chiar pe parcursul derulării acțiunii de auditare, a emis Dispoziția nr. 336 din 03.07.2012 (fil. 193-195 vol.II) prin care a dispus efectuarea inventarierii indicatoarelor rutiere, scopul acesteia fiind „să se constate existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric, după caz, la data de 31 mai 2012” și, de asemenea, s-au mai stabilit: perioada în care să se efectueze inventarierea; membrii comisiei; modalitatea de efectuare a inventarierii ; documentele ce se vor întocmi; data până la care se vor valorifica rezultatele inventarierii.
Urmare a dispoziției emise, s-a întocmit Referatul cu privire la rezultatul inventarierii indicatoarelor rutiere de natura obiectelor de inventar la data de 30.06.2012 (filele 12-14 – vol.II), din care rezultă că în urma inventarierii, s-au găsit pe teren un număr de 3565 indicatoare rutiere existente la data de 30.06.2012, în evidențele contabile fiind înregistrate un număr de 4201 indicatoare rutiere, prin compararea celor două situații constatându-se existența unui număr de 636 indicatoare rutiere lipsă cu privire la care au fost sesizate organele de urmărire penală conform Protocolului încheiat între Consiliul Județean O. și Inspectoratul de Poliție Județean O. nr. 2523/17.04.2006, precum și prevederilor Ordinului MFP nr. 2861/2009 și pentru care s-a propus scoaterea din evidențele contabile, propunere aprobată de ordonatorul de credite, la dosarul cauzei fiind depuse listele de inventariere pentru indicatoarele rutiere ( filele 15 – 62 vol.II).
Conform art. 5 din Protocolul încheiat între Consiliul Județean O. și Inspectoratul de Poliție Județean O. nr. 2523/17.04.2006 cu privire la parteneriatul privind siguranța circulației în vederea prevenirii și combaterea accidentelor rutiere pe drumurile județene, Inspectoratului îi revine obligația de a asigura protejarea și siguranța indicatoarelor rutiere pentru a nu fi deteriorate și furate, cât și de a acorda sprijin în recuperarea lor de la persoanele care le-au sustras.
Pentru un număr de 636 indicatoare rutiere au fost întocmite adrese către Inspectoratul Județean de Poliție și posturi locale de poliție prin care reclamantul a sesizat lipsa acestora și au fost înștiințate și primăriile de pe raza cărora s-a constatat furtul indicatoarelor rutiere, astfel cum rezultă din Situația indicatoarelor rutiere sustrase de pe drumurile județene – fila 158 vol. II.
Nu poate fi reținută culpa reclamantului, mai exact a Direcției Tehnice și Investiții din cadrul C. Județean, în calitate de administrator al drumurilor județene, care monitorizează și verifică periodic existența tuturor elementelor ce fac parte integrantă din drumul județean, nefiind posibilă asigurarea unei paze permanente de către salariații C. Județean a indicatoarelor rutiere, acestea fiind montate în aliniamentul drumurilor, și nu în magazii sau spații închise.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că la data de 30.09.2009, conform fișelor tehnice, pe drumurile județene se aflau montate un număr de 2687 indicatoare rutiere în valoare totală de 934.050 lei.
Expertul a arătat că din actele depuse la dosar rezultă că, urmare a lucrărilor contractate în perioada 2009-2011, au fost montate pe drumurile județene în intervalul 01.10.2009 – 05.07.2012 un număr de 4201 indicatoare rutiere în valoare de 1.843.807 lei (2 indicatoare în valoare totală de 1060 lei; 755 indicatoare în valoare de 453.674 lei; 757 indicatoare în valoare totală de 455.023 lei), reținându-se că valoarea medie a unui indicator rutier este de 365,15 lei fără TVA plus 73,75 lei TVA, deci, în total 438,90 lei.
S-a mai precizat că în urma inventarierii din data de 05.07.2012, pe drumurile județene se regăseau un număr de 3565 indicatoare rutiere, iar pentru indicatoarele rutiere constatate lipsă (636 buc.) au fost întocmite sesizări la Inspectoratul Județean de Poliție O..
Raportat la concluziile raportului de expertiza si la inscrisurile depuse de reclamant la dosar, instanța reține că este nelegală măsura dispusă de C. de C. a Jud. O. la punctul II lit. B.3, conform căreia: „ordonatorul de credite al U.A.T.J.O. va lua măsurile prevăzute de lege pentru stabilirea persoanelor răspunzătoare a întregii întinderi a prejudiciului estimat, în sumă de 642.892,50 lei și recuperarea acestuia ca urmare a lipsei în gestiune a 1125 indicatoare rutiere…”, având în vedere faptul că s-a stabilit lipsa în gestiune a unui număr mai mic de indicatoare rutiere pentru care pârâta a făcut dovada sesizării organelor abilitate de lege să efectueze cercetări cu privire la sustragerea acestora.
Concluziile raportului de expertiză s-au fundamentat cele constatate de către comisia de inventariere formată prin Dispoziția nr. 336 din 03.07.2012 de către Președintele C. Județean O., care a procedat la inventarierea indicatoarelor rutiere după verificarea pe teren a celor existente la data de 30.06.2012, instanta retinând că împotriva raportului de expertiză pârâtele nu au formulat obiecțiuni.
Procesul verbal intocmit de auditorii pârâtei a avut la bază doar analizarea documentelor financiar-contabile puse la dispoziție de reclamant, astfel că stabilirea numărului de 1.125 indicatoare rutiere ca fiind lipsă în gestiune, în lipsa verificărilor efective pe teren, este eronată și, implicit, valoarea prejudiciului de 642.892,50 lei corespunzătoare acestui număr nu are corespondent în realitate.
Instanța constată că și Încheierea nr. 139/19.11.2012 emisă de C. de C. a României prin care s-a respins contestația formulată de reclamant este parțial nelegală pentru că nu au fost analizate aspectele invocate în contestație cu privire la numărul indicatoarelor lipsă, la întinderea prejudiciului și la împrejurările care au condus la lipsa acestora, coroborate cu dispozițiile legale aplicabile.
Pentru aceste considerente, se va admite în parte cererea formulată de reclamantul Președintele C. Județean O., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. a Județului O., se va anula parțial decizia nr.35/14.08.2012 a Camerei de C. a Județului O. cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la pct. II lit. B.3 și, parțial, Incheierea nr. 193/29.11.2012 a Curții de C. a României numai pentru soluția de menținere a măsurii de mai sus.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu, se constată că intervenienții justifică interesul admiterii unei astfel de cereri, in parte, deoarece măsura stabilită de C. de C., sub aspectul prejudiciului constatat, avea efect direct asupra acestora în calitate de funcționari publici, intrucât s-a reținut în procesul verbal de constatare din 29.06.2012 întocmit de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de C. a Județului O. că persoanele cu atribuții în administrarea sistemului de siguranță rutieră și cu atribuții de administrare eficientă a patrimoniului entității aveau obligația legală de a cuprinde în operațiunea de inventariere toate elementele patrimoniale în vederea stabilirii situației reale a patrimoniului entității la data efectuării inventarierii și aveau în responsabilitate administrarea drumurilor județene și asigurarea administrării patrimoniului aferentă acestor drumuri, astfel încât argumentele pentru care s-a admis cererea principală sunt valabile și pentru aceștia.
In consecință, se va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.35/14.08.2012 a Camerei de C. cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la pct. I lit.A.1 și a încheierii nr. 193/29.11.2012 a Curții de C. a României a Camerei de C. pentru soluția de menținere a acestei măsuri.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul P. C. JUDETEAN O., prin președinte P. S., cu sediul în Slatina, ., nr. 14, județul O., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMANIEI, cu sediul în București, .. 22-24, sector 1 și C. DE C. A JUDETULUI O., cu sediul în Slatina, .. 47, județul O..
Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții A. I. C., domiciliat în Slatina, ., ., ., G. R. M., domiciliat în Corabia, .. 80, județul O., Z. G., domiciliat în comuna Mărunței, ., domiciliată în Slatina, .. 6, ., D. E., domiciliată în Slatina, .. 2, ., ., N. D. M., domiciliată în Slatina, ., nr. 15, ., ., M. V., domiciliată în Slatina, ., .. B, ., județul O., N. C., domiciliat în Slatina, ., ., ., N. I., D. D., Ț. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinete Asociate de Avocați M. B. – D.R. Tuluca din Slatina, ., ., . O..
Anulează parțial decizia nr.35/14.08.2012 a Camerei de C. a Județului O. cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la pct. II lit. B.3 și încheierea nr. 193/29.11.2012 a Curții de C. a României, parțial, pentru soluția de menținere a măsurii de mai sus.
Respinge capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.35/14.08.2012 a Camerei de C. cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la pct. I lit.A.1 și a încheierii nr. 193/29.11.2012 a Curții de C. a României a Camerei de C. pentru soluția de menținere a acestei măsuri.
Se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare.
Cererea de recurs se va depune la Tribunalul O..
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2014.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, I. M. I. |
16ex./7.05.2014
Red.MG
| ← Pretentii. Sentința nr. 980/2014. Tribunalul OLT | Pretentii. Sentința nr. 902/2014. Tribunalul OLT → |
|---|
