Pretentii. Sentința nr. 902/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 902/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 1806/104/2014
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 902/2014
Ședința publică de la 07 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. S. O.
Grefier C. F. P.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul D. E. domiciliat în . și pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal cu sediul în Caracal, .. 5-7, Județul O. și Administrația F. Pentru Mediu București cu sediul în București, sector 6, . A, nr.294, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus din partea reclamantul cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Instanța având în vedere faptul că reclamantul a achitat taxa de poluare în contul Serviciului Fiscal Orășenesc al Municipiului Caracal, precum și schimbările organizatorice intervenite în cadrul A.N.A.F., în baza art. 3, art. 13 alin. 1 și art. 23 din HG nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, a art. 10 alin. 1 și alin. 2 și art. 11 alin. 3 din OUG nr. 74/2013, dispune conceptarea în cauză, în calitate de pârâtă, a Administrației Județene a Finanțelor Publice O. - Serviciul Fiscal Orășenesc al Municipiului Caracal, și constatând cauza în stare de judecată, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul D. E. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Caracal și Administrația F. pentru Mediu, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare de in cuantum de 2104 lei si a dobânzii aferente acesteia achitata cu chitanța nr._, ., emisa la data de 06.08.2012, pe care a plătit-o pentru autoturismul marca Peugeot cu numărul de omologare BFPE1E1111JB8E2/1995
În motivare se arată că la data de 06.08.2012, a achitat ca taxa de poluare, suma de 2104 lei, taxa care, din punctul său de vedere, este abuziva, fiind in contradicție cu practica instanțelor judecătorești, cu dispozițiile constituționale .ale CEDO.
Ilegalitatea taxei se concretizează sub dublu aspect: in primul rând, prin raportare la art. 148 al.2 din Constituția României, la art.90(110), al. 1 din Tratatul Comunității Europene si, in al doilea rând, ca nu exista nici un act administrativ fiscal prin care aceasta taxa sa fie încasata. Legat de primul aspect, cel al contradictorialității cu Tratatul CE, prin mijlocirea realizata de Constituție, potrivit textului constituțional amintit "ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale UE, precum si celelalte reglementari comunitare, au caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actelor de aderare."
Textul din Tratatul constitutiv este art. 90, al. 1 din TCE care precizează ca "nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele ce se aplica direct sau indirect produselor naționale similare."
Consideră că este de prisos, fiind de domeniul evidentei, cu atât mai mult cu cat subiectul a fost dezbătut in mai multe rânduri, sa mai demonstram caracterul ilegal al art. 2141 si următoarele din Codul Fiscal.
In ceea ce privește caracterul ilegal al încasării acestei taxe, fata de faptul ca nu exista un act administrativ fiscal cu privire la aceasta, consideram ca unele precizări sunt necesare.
Astfel, înainte de toate, trebuie pornit de la definiția actului administrativ fiscal, apoi observat care sunt modurile in care se comunica contribuabilului un astfel de act. Potrivit art. 41 din CPF "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent sa aplice legislația privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale." F. de aceasta definiție legala, știut fiind faptul ca singurul înscris care se eliberează in urma încasării acestei taxe este o chitanța, la o prima vedere s-ar putea aprecia ca aceasta chitanța reprezintă un act administrativ fiscal, insa, continuând lectura articolelor ce urmează textului de mai sus, observam ca, intre altele, actul administrativ fiscal trebuie sa conțină datele de identificare ale contribuabilului, motivele de fapt, numele si semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal precum si posibilitatea de a fi contestat.
Nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinita de aceasta chitanța.
In ceea ce privește principiile aplicabile in domeniu, consideră ca cele mai importante sunt: principiul priorității dreptului comunitar fata de cel național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării si principiul restituirii in integrum a sumelor încasate in baza textelor cu efect echivalent.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
De altfel, jurisprudența Curții Europene în materia taxei de poluare aplicată de statul român cu ocazia primei înmatriculări, în cazurile T. împotriva României, I. împotriva României, N. împotriva României, s-a pronunțat constant în sensul că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, constatându-se că OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre,prin faptul că supune vehiculele importate unei taxe care, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață,în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 - 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice O., a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare se arată că taxa pentru emisiile poluante a fost introdusă prin Legea nr. 9/2012 în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont da necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Această taxă nu contravine normelor comunității europene cum greșit afirmă reclamantul, ci dimpotrivă asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar fiind adoptată cu respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Astfel, Legea nr. 9/2012 stabilește "cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisii/e poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului".
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012: „Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare,(...)".
Pe de altă parte, vă rugăm să observați că reclamantul a achitat voluntar taxa pentru emisiile poluante, conformându-se dispozițiilor legale în materie, organul fiscal fiind obligat să respecte la rândul său legislația internă.
De asemenea, consideră ca neîntemeiată susținerea reclamantului că taxa pentru emisiile poluante a fost instituită cu ignorarea normelor comunitare în materie, întrucât, pe de o parte, dispozițiile legale interne ce reglementează această taxă - Lg. 9/2012 - sunt în vigoare la data plății, astfel că autoritățile publice implicate nu puteau să nu se conformeze acesteia și să nu impună achitarea acesteia, iar pe de alta parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție niciun proces cu acest obiect, astfel încât Statul Român sa fie obligat să restituie această taxă.
In ceea ce privește prevederile Tratatului de funcționare a Comunității Europene, invocate de reclamant precizează:
Incidența în cauză a prevederilor art. 110 ( fostul 90) din Tratatul de funcționare a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistentă întrucât taxa de poluare se aplica la toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul prii înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a mai fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de poluare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 50/2008, acesta obligație (taxă) intervenind „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Prin urmare, dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționare Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În același sens, menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 110 (1) din Tratat la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul sus menționat, cât și alte acte adoptate de instituții și organe a Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa de poluare, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocăm (astfel cum am precizat) și prevederile art. 33 din Direct; a șasea (Directiva 77/388/CE) a Consiliului Comunităților Europene prin armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată - baza unitară de stabilire, care reglementează: „Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în generai, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționăm că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunităților Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedura civila.
Legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, urmând să fie admisă.
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Peugeot cu numărul de omologare BFPE1E1111JB8E2/1995, iar la data de 20.08.2012, prin chitanța . 7, nr._/06.08.2012, a achitat suma de 2.104 lei.
Instanța constată că, anterior formulării prezentei cereri, reclamantul s-a adresat organului fiscal competent cu cerere de restituire a taxei pe poluare, care nu a fost soluționată favorabil. OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul pentru aderarea României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu prevederile art.110 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară. Această taxă de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă pe poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalentul taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite prin art. 214 al. 1 – 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Textul art. 110 din Tratatul CEE se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Se reține că la 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Aceeași soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C.263/10 N. c.Statul Român.
În consecință, se constată că în mod nelegal s-a impus plata taxei pe poluare și având în vedere art. 110 din Tratatul Comunității Europene, urmează ca acțiunea reclamantului să fie admisă și să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 2104 lei.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, se apreciază că și aceasta este întemeiată, jurisprudența CJE stabilind că în situația în care un stat membru al Uniunii Europene a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabili având dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă, din acest drept decurgând și principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
În același sens, în cauza C-565/11, M. I. împotriva A.F.P. Sibiu, A.F. Mediu, Curtea declarând că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii calculată de la data achitării taxei și nu de la data formulării cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, impunându-se astfel schimbarea practicii instanței, schimbare determinată de pronunțarea acestei hotărâri a CJE.
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul D. E., CNP_, domiciliat în . în contradictoriu cu pârâtele a Administrației Județene a Finanțelor Publice O. cu sediul în Slatina, ., Județul O. - Serviciul Fiscal Orășenesc al Municipiului Caracal, și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantului suma de 2104 lei reprezentând taxa pe poluare la care se va aplica dobânda fiscală de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele să achite reclamantului suma de 715 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 Octombrie 2014, la Tribunalul O..
Președinte, I. S. O. | ||
Grefier, C. F. P. |
Red. ISO
Tehnored. BA
Ex. 5
09.10.2014
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 543/2014.... → |
|---|
