Pretentii. Sentința nr. 25/2014. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 25/2014 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 7678/104/2012*
Dosar nr._ - fond contencios -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 25/2014
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nuți F. O. M.
GREFIER D. M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Slatina, cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 131 NCPC, constată, în conformitate cu prevederile art. 95 NCPC, că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, dispune conceptarea în cauza în cauză, în calitate de pârâtă, a Administrației Județene a Finanțelor Publice O. având în vedere dispozițiile HG nr.520/2013 și ale OUG nr.74/2013 privind reorganizarea activității ANAF.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin sentința nr.879/2013 din 13.03.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLATINA și a fost obligată pârâta la restituirea sumei de 3765 lei, reprezentând taxă de poluare și la dobânda legală prevăzută de art.124 Codul de procedură fiscală.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice O., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii.
A arătat recurenta că instanța de fond a ignorat Decizia 1178/17.09.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a OUG 50/2008
A precizat recurenta că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG 50/2009, cu scopul asigurării protecției mediului și pentru punerea de acord a legislației interne cu legislația comunitară.
Potrivit art.4 din OUG 50/2008, obligația de plată intervine cu ocazia înmatriculării unui autovehicul în România, iar reclamantul a achitat voluntar taxa, conformându-se dispozițiilor legale în materie.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art.148, recurenta a arătat că, potrivit art.1-33 din Legea 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, regatul Suediei, Regatul Unit al marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Bulgaria și România privind aderarea ultimelor două la Uniunea Europeană, legea cadru europeană este un act care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând, în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și mijloacelor.
Totodată, art. 148 alin. 2 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale UE, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Așadar, legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au prerogativa de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Recurenta a mai arătat că nu sunt incidente prevederile art.110 din Tratatul de funcționare al UE, taxa de poluare aplicându-se tuturor proprietarilor de autoturisme sau autovehicule la momentul primei înmatriculări, indiferent de proveniența acestora, iar încălcarea acestui articol presupune calcularea pe baza unor criterii diferite a taxelor aplicate produselor importate față de produsele naționale.
A precizat, de asemenea, că principiul „poluatorul plătește” este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene în 16 state membre, percepându-se cu ocazia înmatriculării taxă (Ungaria, Danemarca, G., Spania, Belgia, Olanda Cipru).
A mai susținut recurenta că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine.
Recurenta a arătat că restituirea de sume de la buget, la cerere, se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003, ori restituirea solicitată de reclamant nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a-h din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Recurenta a considerat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea la plata sumei reactualizată, susținând că reclamantul nu a formulat o cerere de acordare a dobânzilor, potrivit art.124 alin.1 din OG 92/2003.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.
Prin decizia nr._ din 17 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice O., în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Slatina, împotriva sentinței nr.1034/2012 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Slatina la restituirea taxei de poluare, apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Reclamantul a fost cel care a solicitat calculul taxei de poluare, iar calculul s-a efectuat în baza declarațiilor reclamantului referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acestuia.
Taxa rezultată din calculul efectuat, a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special, ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația F. pentru Mediu.
În aceste condiții, în baza dispozițiilor art.129 alin.4 Cod procedură civilă, Administrația F. pentru Mediu trebuia introdusă din oficiu în cauză, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare, taxă pe care reclamantul o solicită a-i fi restituită.
O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 aprobate prin H.G. nr. 686/24.06.2008 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
Cum potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 sumele încasate cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în mod greșit instanța de fond nu a introdus în cauză și această pârâtă.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, are calitate procesuală pasivă și aceasta pornind și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de poluare, considerată de reclamantă contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Curtea a constatat astfel că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării, aspect care se constituie într-un motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, în sensul în care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în raport și cu Administrația F. pentru Mediu.
În raport de aceste considerente, a fost casată sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ .
Având în vedere considerentele deciziei de casare nr._ din 17.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin încheierea din data de 27 noiembrie 2013, tribunalul a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de pârâtă a Administrației F. pentru Mediu, întrucât taxa pe poluare a fost virată în bugetul acestei instituții.
Deși legal citată, pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a depus la dosar întâmpinare sau alte acte în apărare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE, un autoturism marca Opel, modelul Vectra, număr de identificare WOLOJBF19W1126308, fabricat în anul 1998.
Pentru înmatricularea autoturismului, reclamantul a achitat taxa pe poluare în valoare de 3.765 lei cu chitanța . nr._ din 04.12.2008, sumă stabilită prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule .
Reclamantul a contestat decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule și, ca urmare a refuzului restituirii sumei, acesta solicită în instanță restituirea taxei în cuantum de 3.765 lei și dobânda legală aferentă sumei.
Potrivit prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, „Stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. La organul fiscal competent face trimitere și Ordinul nr. 1899/2004 al M.F.P..
Cererea reclamantului vizează incompatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei pe poluare.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze instanței de judecată.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie pentru a-și putea înmatricula autoturismul și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului de soluționare favorabilă a cererii sale.
Demersul administrativ la care persoana vătămată în speță, reclamantul, era obligat prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Întrucât, obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, în lumina art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerată ca fiind nedatorată, deschide accesul la instanța de judecată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, de Cap. VI - „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” - din H.G. nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
În demersul său de restituire a sumei considerată contrară normelor comunitare, reclamantul a contestat și decizia de calcul, însă decizia de calcul a taxei de poluare nu este un act administrativ fiscal, în sensul Codului de procedură fiscală, pentru că prin ea nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului, cu privire la plata taxei de poluare, singurul ei rol fiind acela de a determina suma datorată de contribuabil, în conformitate cu criteriile stabilite de art. 6 și următoarele din O.U.G. nr. 50/2008. Decizia nu stabilește un termen de plată și nici nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere, nefiind susceptibilă de executare silită.
Reclamantul a solicitat restituirea unei taxe pretins percepută nelegal de către organul fiscal. Așadar, se contestă de plano legalitatea taxei de poluare. În ceea ce privește procedura prealabilă, instanța reține că în jurisprudența Curții se statuează că particularii au dreptul la rambursarea impozitelor naționale aplicate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene și revine ordinii juridice din fiecare stat membru atribuția de a desemna instanțele competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile în materie.
În conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Administrația F. pentru Mediu are în cauză calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare calculată și plătită de reclamant, taxă pe care reclamantul solicită să-i fie restituită.
Cererilor de restituire integrală a taxei de poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 considerată ca fiind contrară normelor comunitare, li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prevăzute de art. 117 Cod procedură fiscală și Ordinul 1899/2004.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09 T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Important este și faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N.(ca de altfel și hotărârea T.) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 - 31 decembrie 2010.
Conform unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE (fostul art. 234 CE), o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare [Hotărârea din 27 martie 1980, afacerea 61/79, Denkavit italiana, par. 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, afacerea 24/86, Blaizot, par. 27; Hotărârea din 15 decembrie 1995, afacerea C-415/93, Bosman, par. 141; Hotărârea din 5 octombrie 2006 în afacerile reunite C-290/05 (Nadasdi) și C-333/05 (N.), par. 62].
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
În aplicarea prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, reclamantul este îndreptățit să i se restituie taxa de poluare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea: CJC, cazul nv. 68/79 Hans J. I/S contre Ministere danois des impots . cauza conexată m. C- 290/05 și C-333/05 Nâdasdi și N. parag. 61-70).
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii, se apreciază că și aceasta este întemeiată, jurisprudența CJE stabilind că în situația în care un stat membru al Uniunii Europene a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabili având dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă, din acest drept decurgând și principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii.
În același sens, în cauza C-565/11, M. I. împotriva A.F.P. Sibiu, A.F. Mediu, Curtea declarând că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
În consecință, se va dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii calculată de la data achitării taxei și nu de la data formulării cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, impunându-se astfel schimbarea practicii instanței, schimbare determinată de pronunțarea acestei hotărâri a CJE.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, instanța constată că acțiunea este întemeiată, urmând a fi obligați pârâții la restituirea taxei pe poluare în valoare de 3.765 lei, către reclamant, cu dobânda calculată de la data achitării taxei, 04.12.2008, până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. M., cu domiciliul în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice O. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Slatina, cu sediul în Slatina, ., județul O. și Administrația F. Pentru Mediu, cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6 și obligă pârâții la restituirea taxei pe poluare în valoare de 3.765 lei, cu dobânda calculată de la data achitării taxei, 04.12.2008, până la data plății efective.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 15.01.2014 la Tribunalul O..
PREȘEDINTE, GREFIER,
Nuți F. O. M. D. M. Ș.
Red.N.Fl.O.M/SM
Ex.5/22.01.2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 30/2014.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 67/2014.... → |
|---|
