Acţiune în constatare. Sentința nr. 1401/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1401/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 3956/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1401/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. I. și pe pârâta P. M. SIBIU PRIN PRIMAR, având ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din 15.05.2015 care împreună cu încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 29.05.2015 fac parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr._ în data de 10.11.2014, reclamantul R. I. a solicitat, în contradictoriu cu P. Sibiu ca, urmare a împrejurării că P. Sibiu nu a răspuns la Petiția transmisă prin fax nr. 1096 din data de 22.09.2014 prin care a solicitat a se dispune înaintarea către Consiliul local spre aprobare cererea de internare a sa în Căminului pentru Persoane Vârstnice din Sibiu . jud. Sibiu, să se dispună obligarea autorității să efectueze operațiunea, să i se comunice Dispoziția Primarului M. Sibiu nr. 2079/2004 privind metodologia de internare în căminul respectiv. Totodată a solicitat a se dispune de către instanță internarea reclamantului la Căminul de bătrâni.
În fapt, în esență, a invocat că refuzul autorității este nejustificat in condițiile în care potrivit art. 77 din legea 215/2001 P. trebuie să soluționeze problemele curente ale colectivității. S-a menționat ca primirea in vederea internării doar a persoanelor care au domiciliul în Sibiu creează o crasă discriminare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1,2 lit. h, i, art. 8 din legea 554/2004, art. 101 alin 2 lit. b și art. 103 din legea 292/2001.
În probațiune reclamantul a depus la dosar adeverința emisă de DGASPC Sibiu, cererea transmisă prin fax, copie sentința civilă nr. 2371/2014 a Judecătoriei Sibiu, Note scrise de ședință.
Pârâta P. Sibiu prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant invocând excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei M. Sibiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public,cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu iar în justiție sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Tot astfel, potrivit art. 77 din același act normativ, primarul, viceprimarul, seretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Conform celor mai sus menționate, P. M. Sibiu, nu are personalitate juridică și pe cale de consecință rezultă faptul că nu poate sta în nume propriu în instanță.
Pe fondul cauzei pârâta a invocat ca cererea formulata de reclamant transmisă prin fax nr. 1096 din 22.09.2014 și înregistrată la Serviciul Public de Asistență Socială Sibiu sub nr._/22.09.2014, a fost redirecționată spre competentă soluționare Căminului pentru Persoane Vârstnice Sibiu, aflat în subordinea Consiliului Local al Mun. Sibiu.
Potrivit pct. II din Anexa la Dispoziția Primarului Mun. Sibiu nr. 2079/2004 privind aprobarea Metodologiei de internare în Căminul pentru Persoanele Vârstnice - G. C., nr. 20, cererea de internare se depune la registratura căminului.
Reclamantul a solicitat prin numeroase cereri internarea în Căminul pentru Persoane Vârstnice Sibiu, primind răspuns din partea conducerii atât în scris cât și personal la sediul căminului, privind condițiile de internare în cămin, actele necesare întocmirii dosarului cât și aprobările care se impun. Așadar, întrucât petiția avea același obiect cu petițiile anterioare nu s-a comunicat Cestuia un răspuns, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, potrivit căruia: „în cazul în care petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând sa primească un singur răspuns care trebuie sa facă referire la toate petițiile primite. Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o I toii ta te sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se așează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul ca s-a răspuns", în consecință nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât, petiționarului i s-a comunicat un răspuns la o altă petiție cu același obiect la data de 17.04.2014.
În drept, s-au invocat art. 205-208, art. 411 alin. 2 Cod Proc. Civ, art. 10 din O.G. nr. 27/2002.
În probațiune, s-au atașat cererii Dispoziția Primarului Mun. Sibiu nr. 2079/2004 privind aprobarea Metodologiei de internare în Căminul pentru Persoanele Vârstnice - G. copie după adresele emise de către Căminul pentru Persoanele Vârstnice nr. 362/17.04.2014 și 899/21.10.2014 prin care s-a răspuns D-lui R. I..
În probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prioritar asupra excepției invocate pe care instanța o va califica apărare de fond având în vedere natura de contencios administrativ a litigiului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul R. I. a solicitat obligarea Primăriei Sibiu prin Primar sa răspundă solicitării sale de a trimite Consiliului Local Sibiu cererea prin care a solicitat internarea în căminul persoanelor vârstnice din Sibiu, . jud. Sibiu, să i se comunice dispoziția Primarului M. Sibiu nr. 2079/2004 privind metodologia de internare în căminul respectiv. Totodată s-a solicitat a se dispune de către instanță internarea reclamantului la Căminul de bătrâni. S-a învederat de către reclamant că, deși a formulat cerere Primăriei Sibiu, nu a primit încă răspuns cu privire la problema invocata, deși a trecut termenul de 30 zile .
La fila 5 dosar s-a depus, în copie solicitarea formulata de reclamant și adresată Primăriei M. Sibiu, respectiv Primarului Sibiu.
Esența cererii reclamantului este aceea că solicita a fi internat la Căminul de Persoane Vârstnice Sibiu, apreciind că refuzul Primăriei de a formula răspuns cu privire la solicitarea adresată constituie de fapt un refuz nejustificat de soluționare cerere.
Primind cererea, P. Sibiu prin Serviciului Public de Asistență Socială a trimis-o spre competentă soluționare Căminul de Persoane Vârstnice Sibiu.
Instanța amintește că potrivit art. 1 din Legea 554/2004 (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Art. 2 litera c din Legea 554/2004 definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar la alin 2 prevede că” Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.”
Art. 8 din Legea 554/2004 „ (1)*) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Art. 41 din Legea 292/2011 Legea asistenței sociale prevede că Serviciile sociale acordate și administrate de către autoritățile administrației publice locale se înființează prin hotărâre a consiliului local și pot fi organizate ca structuri cu sau fără personalitate juridică.
(3) Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unități de asistență socială în cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum și în cadrul serviciului public de asistență socială din subordinea consiliilor județene, consiliilor locale ale municipiilor și orașelor, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București și Consiliului General al M. București.
Art. 42 prevede că „ Serviciile sociale înființate de furnizorii publici și privați se organizează la nivel teritorial astfel:
a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc și locuiesc pe raza teritorială a comunei, orașului, municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului București;
b) servicii sociale de interes județean, adresate beneficiarilor care trăiesc și locuiesc pe raza teritorială a județului.
P. unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Este adevărat că P. nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin.1 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", însă în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci capacitate juridică, în sensul civil al noțiunii.
Din actele depuse la dosar la file 19, 20 rezultă ca reclamantul a mai adresat pârâtei două cereri de internare în Căminul pentru Persoane Vârstnice Sibiu.
Prima cerere a fost transmisă prin intermediul Serviciului Public de Asistență Socială in data de 26.03.2014, fiind înaintată spre competentă soluționare Căminului pentru Persoane Vârstnice Sibiu, instituție care, prin răspunsul nr. 362/17.04.2014 a comunicat reclamantului că la baza internării stă Dispoziția Primarului nr. 2079/2004, subliniind că față de domiciliul său din Cisnădie, reclamantul nu poate fi internat în Sibiu, nefiind îndeplinite condițiile de internare.
A doua cerere a fost transmisă prin intermediul Serviciului Public de Asistență Socială Sibiu în data de 24.09.2014, iar în cadrul răspunsului depus la fila 20 dosar, sub nr. 899 din 31.10.2014 Căminul pentru Persoane Vârstnice Sibiu a menținut punctul de vedere exprimat anterior.
Din Dispoziția nr. 2079/2004 instanța reține că cererea de internare a solicitantului trebuie depusă la registratura Căminului pentru Persoane Vârstnice din Sibiu, însoțită de acte doveditoare menționate la punctul II, urmând a se efectua o evaluare medicala și o ancheta socială, finalizate cu emiterea de către cămin a unui AVIZ. În art. VI se prevede expres că aprobarea, respingerea suspendarea sau încetarea dreptului de internare se face prin Dispoziția Primarului în baza avizului căminului.
Așadar, instanța constata că autoritățile angrenate în soluționarea unei cereri de internare sunt Căminul pentru Persoane Vârstnice Sibiu ( pentru emitere aviz) și Primarul Sibiu ( pentru emitere dispoziție), indiferent dacă soluția ar fi admitere sau de respingere. În cauză, cererea reclamantului nu a fost analizată conform Dispoziției nr. 2079/2004, nu s-a emis aviz de către Căminul pentru Persoane Vârstnice din Sibiu și nici Dispoziție de respingerea de către Primarul Sibiu.
Instanța constată că P. Sibiu nu are potrivit dispozițiilor legale aplicabile competențe cu privire la soluționarea cererilor de internare.
În contextul celor reținute mai sus, in acord cu practica judiciară in materie conform cărei lipsa de răspuns la o solicitare adresată unei instituții necompetente nu poate fi considerata refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, instanța apreciază că în prezenta cauza că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține ca pârâta P. Sibiu a produs vătămarea unui drept al său ori într-un interes legitim al reclamantului in contextul în care a înaintat autorității competente cererea adresată greșit de reclamant.
În mod expres, reclamantul a menționat că nu înțelege să cheme în judecatăCăminul pentru Persoane Vârstnice Sibiu (note de ședință depuse la fila 32 în 04.03.2015) și nu a atacat răspunsul formulat de aceasta instituție solicitării sale înregistrată sub nr. 899 din 31.10.2014, aflat la fila 20 dosar, raportat la prevederile exprese ale art. VI din Dispoziția nr. 2079/2004 și la mențiunea in cadrul criteriilor la art. I că au prioritate „persoanele care au domiciliul sau reședința de regulă în Municipiul Sibiu”.
Având în vedere cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată de reclamant potrivit art. 9 alin 2 din C., care prevede că„ Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților” în acord cu principiul disponibilității, cererea formulata de reclamant de obligarea pârâtei să dispună internarea sa, în contradictoriu cu pârâta P. Sibiu nu poate fi primită, având în vedere competențele menționate în Dispoziția nr. 2079/2004, iar sub aspectul constatării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, Tribunalul va respinge cererea ca nefondată, având în vedere că P. nu este autoritatea competentă să dispună internarea și că, în mod corect aceasta a direcționat cererea autorității competente.
În baza considerentelor de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 8 cu aplicarea art. 18 din Legea 554/2004, Tribunalul va respinge acțiunea formulata de reclamantul R. I. în contradictoriu cu P. Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. I. cu domiciliul în Cisnădie, P-ța Nouă, ., jud. Sibiu, cu CNP_, în contradictoriu cu pârâta P. M. SIBIU PRIN PRIMAR cu sediul în Sibiu, .. 2, jud. Sibiu.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P. 03.07.2015
Tehnored. D.E.P.03.07.2015
Ex. 4
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
