Anulare act administrativ. Sentința nr. 1202/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1202/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 465/85/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
SENTINȚA Nr. 1202/CA
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. S.
Grefier A. R. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant B. N. D. și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., pârât S. F. ORĂȘENESC AVRIG, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, în fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța făcând aplicabile dispozițiile art. 131 C.proc.civ. procedează la verificarea competenței sale, constatând că este competentă general, material, teritorial și funcțional să instrumenteze și să soluționeze această cauză, având în vedere obiectul acțiunii; totodată, în considerarea dispozițiilor art. 238 C.proc.civ. apreciază că pricina poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Se prezintă în fața instanței reprezentantul convențional al reclamantului – avocat L. A. Lorelei.
Întrebată fiind, reprezentanta reclamantului declară că nu are alte cereri de formulat în cauză, considerând procesul în stare de judecată.
Reprezentanta reclamantului depune la dosar chitanța nr. 45 din data de 27.01.2015 și, având cuvântul, pune concluzii de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată;
Instanța declară închise dezbaterile în temeiul art. 394 C.proc.civ. și reține cauza în pronunțare,
TRIBUNALUL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță, reclamantul B. N. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Avrig, AJFP Sibiu și DGRFP B., anularea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxa de poluare provenite de la autovehicule nr 42.699 din data de 24.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig și a deciziei nr 119/30.06.2014 emisă de DGRFP B., prin care a fost soluționată contestația împotriva actului de impunere.
În fapt, reclamantul a motivat că în anul 2012 a achiziționat un autoturism marca Skoda, second hand din Germania, iar la înmatricularea în țară a fost obligat la plata taxei de poluare în sumă de 1047 lei stabilită prin decizia nr_/2012 emisă de fosta AFP Avrig.
Ulterior achitării sumei a fost emisă decizia nr_, stabilindu-se obligația de taxă în sumă de 10.544 lei.
A formulat contestație împotriva actului de calculare a diferenței de taxă, respinsă prin decizia nr 119/30.06.2014 dată de DGRFP B..
Actele emise sunt nelegale, emise cu exces de putere. Eventualele erori de calcul ale autorității fiscale nu pot fi imputate reclamantului, care a fost de bună credință și a achitat suma stabilită inițial. Erorile de calcul nu privesc esența raportului juridic, respectiv existența sau inexistența obligațiilor fiscale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art 16 din Constituția României, art. 110 din TFUE, HG nr 1050/2004, Legea nr 554/2004.
Pentru susținerea acțiunii au fost anexate: decizia nr_/2013, decizia nr 119/2014, decizia nr_/2012.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
În cursul regularizării cererii de chemare în judecată la dosarul cauzei a fost anexat dosarul nr_, în care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu aceiași pârâți, anularea deciziei nr_/27.12.2013 emisă de S. F. Orășenesc Avrig și a deciziei nr 116/30.06.2014 emisă de DGRFP B..
Acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează a fi admisă, iar deciziile prin care au fost stabilite diferențele de taxe și deciziile prin care au fost soluționate contestațiile respinse.
În primul rând, prin deciziile atacate sunt stabilite diferențe de taxe, invocându-se erorile materiale de calcul comise de autoritatea fiscală la emiterea deciziilor de calcul inițiale iar potrivit dispozițiilor art. 48 alin 1 din Codul de procedură fiscală, poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.
Normele metodologice de aplicare a Codului, aprobate prin HG nr 1050/2004 prevăd la pct. 47.1, teza a II a că aceste erori nu pot privi formularea actului, respectiv existența sau inexistența obligațiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal. Deciziile de stabilire a diferențelor de taxe modifică raportul juridic de drept fiscal și vizează existența obligațiilor fiscale și nu poartă asupra unor simple erori materiale, consecințe a unor operațiuni matematice greșite.
În al doilea rând, deciziile de stabilire a diferențelor nu cuprind elementele prevăzute de art. 5 alin 2 din Codul de procedură fiscală. Potrivit acestor dispoziții, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data la care își produce efectele; datele de identificare ale contribuabilului; obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, motivele de drept, ștampila organului emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului. Analizând actele atacate se constată că acestea nu cuprind temeiul de drept și nici mențiunile referitoare la audierea contribuabilului.
În sfârșit, față de natura taxei, deciziile de stabilire a obligației contravin normelor dreptului comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Judecătorului național îi revine obligația de a înlătura aplicarea unor norme din Ijreptul intern care contravin reglementărilor comunitare. Judecătorul național este [judecătorul de drept comun al dreptului comunitar, așa cum s-a stipulat de către (CJCE în cauza V. GEND & LOOS.
În speța dedusă judecății, se invocă încălcarea prevederilor art. 90 paragraful 1 din TCE, preluate integral de prevederile art. 110 paragraful 1 TFUE, potrivit cu care nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe care nu sunt percepute, direct sau indirect asupra produselor naționale similare. Prin instituirea taxei pentru emisii poluante, consecință a adoptării Legii nr. 9/2012, se creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, descurajând importul de bunuri din statele comunitare.
Prevederile art. 110 din TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Prin OUG nr. 1/2012 au fost suspendate prevederile art. 2 lit. i, ale art. 4 alin. 2 și a celor privind transcrierea dreptului de proprietate ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, persistând regimul discriminatoriu reglementat de OUG nr. 50/2008 pentru taxa de poluare.
în ceea ce privește taxa de poluare, CJUE a considerat, în cauza T./ Statul Român, că dispozițiile OUG nr. 50/2008 au ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state iar art. 110 din TFUE ( fost 90 din TCE) trebuie interpretat în sensul că acesta interzice ca un stat membru al uniunii să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională.
Față de aceste considerente, dispozițiile Legii nr. 9/2012, parțial suspendată se impun înlăturate, în temeiul art. 18 alin 1 din Legea nr 554/2004, deciziile de stabilire a diferențelor de taxe și deciziile pronunțate asupra contestației anulate.
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. pârâții vor fi obligați la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. N. D., cu domiciliul ales în Sibiu, . 30, jud. Sibiu, CNP_, în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Avrig, cu sediul în Avrig, . 41, jud. Sibiu, AJFP Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr 17, jud. Sibiu și DGRFP B. cu sediul în B., . 7, jud. B..
Admite acțiunea în dosarul conexat nr_ .
Anulează deciziile nr_/24.12.2013 și nr_/27.12.2013 emise de S. F. Orășenesc Avrig privind stabilirea diferenței de taxă de poluare.
Anulează deciziile nr 116/30.06.2014 și nr 119/30.06.2014 emise de DGRFP B..
Obligă pârâtele la plata sumei de 1100 lei - cheltuieli de judecată;
Cu drept de recurs, înregistrat la Tribunalul Sibiu, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18.05.2015.
Președinte, D. S. | ||
Grefier, A. R. C. |
Red. D.S. 10.07.2015
Tehnored. A.C. /10.08.2015
Ex. 6 Ef. 4 .>
| ← Pretentii. Sentința nr. 977/2015. Tribunalul SIBIU |
|---|
