Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1679/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1679/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 12-08-2015 în dosarul nr. 3625/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1679/2015
Ședința publică de la 12 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. O.
Grefier C. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. V. și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura completă.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 05.08.2015 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 02.10.2014 sub nr._ reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat instanței obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3582 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule precum si obligarea paratelor la plata dobânzii legale aferentă calculată începând cu data de 25.02.2010 si până la data restituirii integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în anul 2009 reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra C. înmatriculat pentru prima data in Germania in 24.01.2000, ca pentru a-l înmatricula în România i s-a impus achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008. Pârâtul a pretins și a încasat astfel o plată nedatorată, prin încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, dispoziții direct aplicabile în dreptul intern potrivit art. 148 alin.2 Constituția României.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 148-151, art. 192-195 din Noul Cod procedură civilă, art. 11, 148 Constituția României, art. 90 paragraf 1 din Tratatul UE, art. 3 cap. I din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004, OUG 50/2013.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 300 lei(f 15 ).
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, a formulat intampinare (f 21) prin care a solicitat respingerea acțiunii îndreptate împotriva Administrației Finanțelor Publice dat fiind faptul ca aceasta este doar un simplu încasator al taxei, taxa fiind virată în fondul Administrației F. pentru Mediu București.
Pe fondul cererii pârâta a arătat, în esență, că dispozițiile legale aplicabile taxei nu încalcă dreptul comunitar, că dobânda nu poate fi acordată decât de la data cererii de restituire, conform art. 124 cod de procedură fiscală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 următoarele cod de procedură civilă, art. 1 și următoarele Legea 554/2004, OG 50/2008, HG 868/2008.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu București nu a formulat întâmpinare.
Reclamantul a formulat si raspuns la intampinare prin care a aratat ca AFP are calitate procesual pasiva in calitate de incasator al taxei si ca se impune admiterea cererii asa cum a fost formulata.
În cauză nu s–au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2009 dintr-un stat membru UE autoturismul second – hand marca Opel Astra, înmatriculat pentru prima dată în Germania la data de 24.01.2000 .
In vederea înmatriculării în România a autoturismului achiziționat din Germania, reclamantul s-a adresat AFP a Municipiului Sibiu în vederea emiterii deciziei de calcul a taxei de poluare, care a fost cuantificată la suma de 3582 lei (decizia_/2010- fila 8).
Taxa a fost achitată de reclamant la data de 25.02.2010 conform chitanței . nr_
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea pe cale incidentală a neconformității dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 din T.F.U.E., și implicit constatarea nelegalei pretinderi a taxei de poluare instituită prin acest act normativ.
În realizarea acestei analize judecătorul național, ca prim judecător comunitar, spre asigurarea protecției drepturilor conferite prin dispozițiile ordinii juridice comunitare, are obligația de asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziții contrare ale legislației naționale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale ( hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazionedelefinanzedello Stato c. Simmenthal Spa. ), întrucât art. 110 din T.F.U.E. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale ce se impun, aș cum s-a arătat, a fi protejate pe cale jurisdicțională.
Cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a.,urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar că O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Ulterior, tot Curtea de Justiției Europeană a luat în discuție, în cauza N., toate modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin OUG nr. 117/2009, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 114/2008 si a constatat că textul legal, în toate variantele sale, instituie și respectiv menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule cumpărate din alte state membre și înmatriculate inițial în acel stat membru.
Astfel, Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxă de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională, anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, ca efect al aderării statului nostru la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, acestea precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.
Potrivit art.141 alin.2 din Constituția României, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura de la aplicare normele din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare.
În concluzie, se constată că O.U.G. nr.50/2008 îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Pentru toate aceste considerente, constatând inexistența unui drept de creanță fiscală și, corelativ, a obligației de achitare a taxei de poluare din partea reclamantului pentru autoturismul importat, instanta constata ca nu exista vreun temei pentru refuzul autorității publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de restituire a taxei achitate, astfel că se impune sancționarea acestei obligații.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 1 și 8 Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea reclamantului sens în care va dispune restituirea sumei de 3582 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește cererea de obligare la dobânda fiscală de la data plății taxei, pârâta a invocat dispozițiile art. 70 și 124 OG 92/2003 apreciind că dobânda nu poate fi calculată decât începând cu data formulării cererii de restituire a taxei și până la momentul restituirii integrale.
În această privință, instanța învederează cauza CJUE C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu și AFM București) potrivit căreia „ atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau sumelor reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei…Principiul obligării statelor membre să restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept”(paragraful 21,22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii în sensul că „se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal (art. 70 și 124 OG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicând principiul supremației dreptului Uniunii, instanța va înlătura dispozițiile naționale contrare acestuia și va obliga pârâtele la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii efective.
F. de solutia ce se va pronunta, fata de dispozițiile art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtele căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 650 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru si onorariu avocat redus in functie de complexitatea redusa a cauzei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. V., CNP_ cu domiciliul ales in Sibiu, . . F. & Tarsia în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU cu sediul in Sibiu, . 17 jud Sibiu si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 3582 lei achitata catre Administratia Finantelor Publice a Municipiului Sibiu prin chitanta . 6 nr_ din 25.02.2010 precum si dobânda legală aferentă acestei sume calculată conform art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data de 25.02.2010 si pana la data platii efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 650 lei cheltuieli de judecată partiale
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare si care se depune la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 12.08. 2015.
Președinte, L. M. O. | ||
Grefier, C. M. |
Red.LMO/12.08.2015
Ex.5
C.M. 12 August 2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
