Anulare act administrativ. Sentința nr. 292/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 726/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 292/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
GREFIER D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta N. STELUȚA C. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Ș. S. C. pentru reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar practică judiciară, dovada achitării onorariului de avocat, solicită în probațiune, încuviințarea probei cu înscrisuri și declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Deliberând asupra cererii în probațiune, având în vedere obiectul acțiunii, instanța apreciază că probele solicitate prin cererea de chemare în judecată și susținută în fața instanței la acest termen de judecată sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei context în care le admite.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziilor atacate pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acțiunii. În esență arată că organul fiscal, în momentul efectuării cercetărilor vizavi de declararea stării de insolvabilitate întemeiată pe art. 27 OG 92/2003, a stabilit o astfel de stare, fără a efectua însă o deplasare pe teren în constatarea celor reținute. Astfel în procesul verbal de insolvabilitate, la fila 2, organul fiscal reține că societatea are active mai mari decât sumele datorate, întemeindu-și starea de insolvabilitate a acesteia pe reținerea potrivit căreia nu există un sediu social identificat de organele fiscale și că administratorul cu rea-credință nu a răspuns solicitărilor în cercetarea stării de insolvabilitate. În continuare precizează că la termenul anterior, la dosar s-a depus o confirmare de primire restituită la organul fiscal în care agentul poștal inserează adresa incompletă, iar pe de-altă parte organul fiscal nu a efectuat nici un demers pentru a-l înștiința pe administratorul judiciar cu atât mai mult cu cât la dosar este depus certificatul constatator în care la datele de identificare este indicat domiciliul acestuia. Apreciază că s-ar fi impus cel puțin o înștiințare de prezentare cu actele contabile ale societății la domiciliul administratorului dacă la sediul societății n-a fost posibilă o astfel de comunicare. Cu privire la comunicarea electronică arată că Înalta Curte de Casației și Justiție s-a pronunțat deja având în vedere caracterul subsidiar al acesteia, motiv pentru care apreciază că aceasta a fost efectuată în mod nelegal; totodată arată că și decizia de antrenare a răspunderii administratorului este neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea in contencios administrativ înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr._ in data de 20.02.2014 reclamanta N. S. C. a solicitat, in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună:
anularea DECIZIEI NR._/09.12.2013, ca fiind netemeinica si nelegala, prin care a fost soluționata contestația împotriva Deciziei nr._/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului social pentru obligațiile restante ale debitorului .,
anularea Deciziei nr._/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului social pentru obligațiile restante ale debitorului . pentru suma de 22.622 lei,
obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt s-a invocat împrejurarea ca . SRL a fost înființata in anul 2004, având ca obiect principal de activitate "Activități de consultanta in tehnologia informației."Activitatea societății s-a desfășurat o perioada relativ scurta de timp, perioada in care, nu s-a reușit realizarea obiectului de activitate, in principal datorita concurentei din domeniul informatic dar si lipsei de experiența. Pe fondul nerealizării unei cifre de afaceri corespunzătoare unei susțineri financiare care sa acopere toate cheltuielile, inclusiv plata obligațiilor fiscale bugetare, a fost pusa in situația de a nu dispune de fonduri suficiente pentru plata acestor datorii. De altfel, din totalul sumei de 22.622 lei, mai mult de jumătate reprezintă accesorii ale obligațiilor fiscale principale. Prin Sentința nr. 952/11.07._ din dosarul nr._ Tribunalul Sibiu a dispus dizolvarea societății, data de la care organul fiscal avea dreptul sa ceara numirea unui lichidator, așa cum prevăd dispozițiile art. 260 si următoarele din Legea nr. 31/1990.Cu toate acestea, organul fiscal nu a procedat la numirea lichidatorului, ci a decis angajarea răspunderii solidare a administratorului social pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei persoana juridica, apreciind ca ar fi îndeplinite condițiile prevăzute strict, limitativ si cumulativ de dispozițiile art. 27 si 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
S-a invocat ca nu sunt întrunite condițiile art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 pentru ca nu sunt îndeplinite cumulativ următoarele 3 condiții:
- societatea debitoare sa fie declarata in stare de insolvabilitate in baza unui proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate, care trebuie sa fie comunicat contribuabilului in conformitate cu prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003;
- nesolicitarea deschiderii procedurii insolventei sau nedeclararea ori neplata obligațiilor fiscale pe perioada exercitării mandatului trebuia sa se fi făcut cu rea-credința,
- reaua credința trebuie dovedita de organul fiscal, iar nu prezumata.
In ceea ce privește declararea stării de insolvabilitate, conform prevederilor art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
"(1) In sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mica decât obligațiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
(2) Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidenta curenta si trecerea ei ..[...]."
In aplicarea prevederilor art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala a fost emis OMEF nr. 447/2007 pentru aprobarea Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice si juridice, unde in Anexa ordinului, lit. A, pct. 4 se prevede faptul ca "Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate se întocmește in 3 exemplare, dintre care unul se păstrează la dosarul de executare, unul la compartimentul cu atribuții in evidenta analitica pe plătitori, iar celalalt se transmite debitorului declarant insolvabil."
Declararea stării de insolvabilitate s-a făcut in baza procesului verbal nr._/10.07.2013, care nu a fost comunicat potrivit legii in ordinea stabilita de art. 44 din OG nr. 92/2003.
In ceea ce privește nesolicitarea deschiderii nesolicitarea deschiderii procedurii insolventei, s-a menționat ca nu a depus o cerere din doua motive: primul motiv se refera la lipsa fondurilor necesare pentru plata taxei judiciare de timbru, a administratorului judiciar si a celorlalte cheltuieli de procedura. Cel de-al doilea motiv este acela ca datoria pentru care am fi putut solicita deschiderea procedurii insolventei trebuia sa fie de minim 45.000 lei.
Însă chiar si in cazul in care nu ar fi existat un astfel de cuantum, fata de dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 nedeclararea stării de insolventa trebuia sa se fi făcut cu rea credința de către subsemnata, fapt nedovedit de organul fiscal. Însa, așa cum am arătat si mai sus, societatea nu desfășoară activitate de foarte mult timp, având chiar activitatea suspendata in perioada 01.05._12. De fapt, datoriile societății s-au adunat in anul 2008, când concurenta mare de pe piața de la acea data si lipsa subsemnatei de experiența in acest domeniu, nu au permis acumularea unor venituri suficient de mari pentru a putea achita toate datoriile către bugetul de stat.
In ceea ce privește reaua-credința, aceasta trebuie dovedita de către organul fiscal, cu dovezi indubitabile, iar nu prezumata.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 27 alin. 2 lit. c) si d), art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare; Ordinul MEF nr. 447/2007 pentru aprobarea Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane fizice si juridice;art. 260 si următoarele din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, Decizia nr. 536/2011 a Curții Constituționale a României;
In probațiune reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv actele administrativ fiscale care fac obiectul prezentei acțiuni.
Pârâta ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii in contencios administrativ formulata de reclamanta împotriva Deciziei nr._/09.12.2013 privind soluționarea contestației la Decizia nr. 289.607/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului social pentru obligațiile restante ale debitoarei ., CUI_ ca fiind netemeinica si nelegala si pe cale de consecința a reclamantei, având in vedere următoarele
În fapt, s-a reținut in fapt ca, cu ocazia deplasării organelor de executare silita la sediul social al societății din data de 04.07.2013 s-a constatat faptul ca la sediul societății nu exista nici un reprezentant al societății si nu se desfășoară nici un fel de activitate. In baza acestor constatări de fapt coroborate cu prevederile legale ale art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 organele de executare silita au emis Decizia nr. 289.607/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului social pentru obligațiile restante ale debitoarei ., comunicata reclamantei prin posta cu confirmare de primire.
Reaua credința a reclamantei rezulta din faptul ca, organele de executare silita s-au deplasat la sediul social declarat in vederea luării legăturii cu reprezentanții legali ai societății, însa nu a fost găsita nici o persoana care sa dea relații cu privire la starea faptica a situației patrimoniale pentru luarea masurilor concrete care sa conducă la stingerea obligațiilor fiscale.
Ori, in aceasta situație in mod corect s-a apreciat că nedeschiderea procedurii sau neachitarea obligațiilor fiscale s-a făcut cu rea credința, procedând in mod corect la angajarea solidara a răspunderii patrimoniale a reprezentantei societății pentru obligațiile restante ale debitoarei ..
În drept, s-au invocat art. 27 alin. 2 lit. c) si d) si art. 205 din Og nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, art. 205 din codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Instanța a încuviințat în probațiune proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiata, urmând a fi admisă în baza următoarelor considerente:
Reclamanta este administratorul social al ., societate comerciala înființata in anul 2004, conform certificatului constatator depus la fila 69 dosar. Conform deciziei nr._/28.10.2013, in baza actelor fiscale pârâta a reținut că în urma activității desfășurate de societate, aceasta a generat obligații fiscale in cuantum de 22.622 lei, aspect necontestat de reclamanta.
Pârâta, în urma analizării stării de fapt fiscale a debitoarei ., a constatat faptul ca aceasta se afla in stare de insolvabilitate in conformitate cu prevederile art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, întocmind in acest sens procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/10.07.2013 (fila 57 dosar).
In conformitate cu prevederile art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare organele de executare silita din cadrul AJFP Sibiu au întocmit Referatul nr. 289.604/28.10.2013 privind propunerea de angajare a răspunderii solidare a administratorului social N. STELUȚA C. pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei . (file 54-56).
Organul fiscal a întocmit la data de 28.10.2013 decizia nr. _ privind angajarea răspunderii solidare a reclamantei in calitate de administrator asociat, pentru obligațiile restante ale debitoarei . SRL, pentru suma de 22.622 lei, în baza prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003, societatea fiind declarata insolvabila prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/10.07.2013.
Împotriva Deciziei nr._/28.10.2013 reclamanta a formulat contestație in conformitate cu prevederile art. 205 si următoarele din Codul de procedura fiscala, solicitând admiterea acesteia si anularea deciziei ca fiind netemeinica si nelegala, motivând pe de o parte, faptul ca procesul verbal de insolvabilitate nu a fost comunicat in ordinea prevăzuta de art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala respectiv prin posta cu confirmare de primire si doar ulterior prin publicitate, iar pe de alta parte, nu a fost dovedita reaua credința a subsemnatei privind nesolicitarea deschiderii procedurii insolventei, nedeclararea, si neachitarea obligațiilor fiscale.
Prin Decizia nr._/09.12.2013 organul fiscal emitent a respins contestația reclamantei, motivând faptul ca angajarea răspunderii solidare este întemeiata in condițiile in care s-a întocmit si s-a comunicat procesul verbal de insolvabilitate, s-a comunicat invitația nr._/01.04.2013 prin care as fi fost invitata la sediul AJFP Sibiu in vederea stabilirii de masuri care sa duca la stingerea creanțelor fiscale, precum si a unei note de constatare înregistrata sub nr._/04.07.2013 prin care s-ar fi constatat ca la sediul societății nu se desfășoară activitate, toate aceste acte ar fi in măsura sa dovedească reaua credința.
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta a reiterat aceleași motive de nelegalitate ale actelor administrativ fiscale.
Analizând actele atacate prin prisma motivelor invocate de reclamanta și a dispozițiilor art. art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 și a art. art. 176 din OG 92/2003, instanța apreciază că acestea nu sunt legale, urmând a fi anulate.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "(2) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolventei, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale”. Potrivit art. 176 din OG 92/2003 alin (1)” În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
Așadar, rezultă din dispozițiile legale menționate că pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului firmei autoritatea fiscală trebuia să constate îndeplinite următoarele condiții:
- să fie declarata insolvabilă debitoarea .,
- să se constate că administratorul sau asociatul nu a solicitat instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate, respectiv că a determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;
- să se constate că administratorul sau asociatul a acționat cu rea credință.
În data de 10.07.2013 s-a întocmit procesul verbal de insolvabilitate nr._ (fila 57 dosar) prin care s-a reținut, in baza art. 176 din OG 92/2003, ca debitoarea . figurează cu datorii neplătite de _ lei si in lipsa documentelor contabile și a răspunsului administratorului la invitația din data de 01.04.2013, s-a declarat debitoarea insolvabilă, urmând a se trece creanțele înregistrate de debitoare într-o evidență separată.
Instanța apreciază că în mod eronat s-a apreciat de organul fiscal că se impune declararea stării de insolvabilitate a societății in ciuda mențiunilor din adresa Primăriei Sibiu (fila 59) din care rezultă că firma figurează în evidențele fiscale cu un mijloc de transport dobândit de societate la data de 23.12.2006, și a mențiunilor din referatul nr._/28.10.2013 (file 54-55) din care rezulta ca bunurile deținute în proprietate de societate conform balanței contabile constau în imobilizări corporale in valoare de_ lei, valoare stoc de natura comercială de_ lei, iar valoarea însumata a creanțelor de natura comercială este de_ lei.
Argumentul imposibilității executării silite invocat de organul fiscal este acela al lipsei asociaților de la sediul firmei, este nesusținut de dovezile administrate. În concret, din actele depuse, rezulta că, în vederea executării silite, organul fiscal a efectuat o singura deplasare la sediul firmei ( nota de constatare_/04.04.2013, fila 66) și a adresat o singura invitație a reclamantei de prezentare la sediul organului fiscal (fila 67 dosar), iar actele de executare efectuate au vizat poprirea conturilor societății.
În lumina celor reținute mai sus, instanța apreciază ca în mod nelegal pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 176 din OG 92/2003 si a încheiat procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate in condițiile în care debitoarea . deține bunuri urmăribile cu o valoare mai mare decât obligațiile fiscale de plată .
Cu privire la existența faptelor prevăzute de art. 27 alin. 2 lit. c) si d) din OG nr. 92/2003 instanța reține că reclamanta a recunoscut că nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate, însă a invocat ca firma nu îndeplinea condiția de a depăși pragul impus de prevederile art. 3 pct 12 de_ lei din legea 85/2006, că s-a dispus suspendarea activității firmei si ca prin sentința civila nr. 952/11.07.2013 s-a dispus dizolvarea de drept a societății în dosarul cu nr._ . De asemenea, nu este contestat de reclamanta ca nu s-au plătit obligațiile fiscale, însă se invocă împrejurarea lipsei lichidităților.
Din analiza dispozițiilor legale rezulta ca neîndeplinirea obligațiilor trebuie să fie rezultatul relei credințe a administratorului, condiție care impune autorității fiscale obligația de a determina împrejurări concrete de natură a contura, sub aspect subiectiv, intenția administratorului de a se sustrage obligațiilor de plata, în condițiile existenței surselor financiare necesare pentru plata obligațiilor.
In prezenta cauză pârâta nu a făcut dovada unor împrejurări concrete care să formeze convingerea că administratorul a acționat cu intenția sustragerii de la plata obligațiilor fiscale atunci când nu a solicitat instanței competente deschiderea procedurii insolvenței sau când a determinat neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, pentru a răsturna prezumția de bună credință prevăzuta in favoarea reclamantei, astfel cum rezultă din prevederile art. 14 din Codul civil conform căruia „(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară.”
Instanța reține ca autoritatea fiscală a invitat administratorul pentru lămuriri conform invitației din 01.04.2013 și că in 04.07.2013, conform notei de constatare(fila 66), s-a deplasat un reprezentant al pârâtei la sediul firmei unde nu a fost găsit nici un reprezentant.
Conform susținerilor din decizia de soluționare a contestației formulate de reclamantă lipsa de răspuns și constatarea efectuată au stat la baza reținerii îndeplinirii condiției privind reaua credință a administratorului pentru atragerea răspunderii personale.
Aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se reține ca administratorul a acționat cu rea credință, în contextul in care existau bunuri ale societății, inclusiv a un autoturism ce putea fi identificat de organul de executare silită, precum și a împrejurării că prin sentința civila nr. 952/11.07.2013 s-a dispus dizolvarea de drept a societății în dosarul cu nr._ .
În contextul celor reținute mai sus, instanța apreciază că cererea formulată de reclamanta de anulare a deciziilor nr._/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și nr._/09.12.2013 privind soluționarea contestației este întemeiată, sens în care, potrivit art. 18 din Legea 554/2004 se va dispune anularea acestora.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere soluția preconizată de admitere a acțiunii, prevederile art. 451,453 C., fiind parte care a pierdut procesul, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial dovedit conform chitanței nr. 31 din data de 23.01.2015(f. 88) și suma de 100 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N. STELUȚA C. cu domiciliul în Sibiu, ., ., jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu .
Anulează deciziile_/28.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și nr._/09.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant .
Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
RED. L.A.P.14.04.2015
Tehnored. D.E.P.15.04.2015
Ex. 4
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
