Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 112/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 7456/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 112/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
Grefier D. E. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. C. și pe pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile în fond și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi.
INSTANȚA
Prin acțiunea in contencios administrativ înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr._ in data de 22.11.2013 reclamantul P. C. a solicitat, in contradictoriu cu parata Direcția Generala Regionala a Finanțelor publice B. ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună:
1.Anularea Deciziei nr. 107/23.05.2013, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 3464/28.03.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 3.463/28.03.2013, emise de Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu-Serviciul de inspecție fiscală.
2.Anularea Deciziei de impunere nr. 3464/28.03.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 3.463/28.03.2013, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată constând în TVA în cuantum de 86.155 lei, majorări de întârziere/dobânzi în cuantum de 53.529 lei și penalități de întârziere în cuantum de 12.953 lei. Pe cale de consecință, exonerarea reclamantului de la plata acestor sume, precum și a accesoriilor stabilite ulterior emiterii actelor administrativ-fiscale atacate.
3.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt s-a relatat ca în urma inspecției fiscale parțiale efectuate de organele fiscale în perioada 01.03._13 și 25.03.2013, la persoanele fizice P. C. și soția P. N., s-a stabilit o taxă pe valoare adăugată datorată suplimentar în cuantum de 86.155 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere/dobânzi în cuantum de 53.529 lei și penalități de întârziere în cuantum de 12.953 lei. Perioada supusă inspecției fiscale a fost 01.01._12, perioadă în care reclamantul a realizat un număr de 9 tranzacții imobiliare, constând în vânzare de imobile, proprietate personală.
In esență, organul fiscal a apreciat că reclamantul a devenit plătitor de TVA începând cu data de 01.07.2009, dată după 2 tranzacții imobiliare (prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1976/01.2009 și 2142/27.10.2009). Reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă în totalitate prin Decizia nr. 107/23.05.2013.
Actele administrativ fiscale atacate sunt netemeinice și nelegale pentru ca Codul fiscal, de la ..01.2004 și până la data de 01.01.2010 nu a reglementat suficient de clar și precis situațiile în care persoanele fizice care încheie contracte de vânzare-cumpărare de bunuri imobile din patrimoniul personal devin persoane impozabile, din punct de vedere al TVA.
Prin OUG 109/2009, intrată în vigoare la 01.01.2010, a fost introdus un nou aliniat la art. 127 din Codul fiscal, respectiv alin. 2, ind. 1, cu următorul cuprins: „Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme". Aceste prevederi nu pot opera retroactiv, pentru întreaga perioadă supusă controlului, ci numai pentru viitor, adică de la data 01.01.2010.
Vânzarea de bunuri imobile din patrimoniul personal, în anul 2009, nu reprezintă o activitate economică, respectiv "o activitate de exploatare de bunuri corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate" în sensul art. 127, alin. 2 din Codul fiscal, în vigoare până la data de 01.01.2010. Reclamantul a invocat ca nu poate fi considerat ca având calitatea de persoană impozabilă în scopuri de TVA, conform art. 127, alin. 1 Cod fiscal, ca urmare a desfășurării unor asemenea operațiuni.
Caracterul de continuitate la vânzarea de imobile de către persoane fizice a fost definit numai de HG 1620/2009, publicat în MO 927/31.12.2009, intrată în vigoare la 01.01.2010, care prevede că vânzarea de părți dintr-un imobil are caracter de continuitate chiar daca este un singur imobil. Această prevedere nu poate fi aplicată retroactiv pentru anul 2009.
Stabilirea de obligații fiscale constând în TVA și majorări/penalități de întârziere de către organul fiscal, pentru vânzarea, în anul 2009, a unor imobile din patrimoniul personal, încalcă două principii de fiscalitate: cel al certitudinii impunerii și cel al eficienței prevăzut de art. 3, alin. 1, lit. b și d din Codul fiscal.
Încadrarea de către organul fiscal a operațiunilor de vânzare de imobile proprietate personală, în sfera de aplicare a TVA, este în contradicție cu celelalte prevederi ale Codului Fiscal, privitoare la impozitul pe venit (art. 77, ind. 1 și art. 83, alin. 3, lit. f).
Vânzările de imobile de către soți au caracter civil și nu pot fi încadrate în sfera operațiunilor comeriale.
Aceste operațiuni nu pot fi calificate ca o asociere, așa cum interpretează organul fiscal. Comunitatea de bunuri a soților este reglementată de Codul Familiei (în prezent de Codul civil) și nu poate fi încadrată ca asociere din punct de vedere fiscal. Căsătoria este o instituție de drept civil așa cum este și vânzarea de bunuri din patrimoniul personal.
Sub aspectul calculării TVA și a majorărilor/dobânzilor și penalităților de întârziere, organul fiscal a calculat în mod greșit TVA, aplicând cota standard de 19% asupra prețului declarat în contractele de vânzare-cumparare nr. 1976/01.10.2009 si nr. 2142/27.10.2009.
Potrivit pct. 23, alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal „prețul include taxa, în cazul livrărilor de bunuri și/sau servicii direct către populație". In speță, reclamantul a efectuat vânzarea de imobile proprietate personală către persoane fizice, în baza unor contracte de vânzare-cumpărare reglementate de Codul civil, pentru care nu a fost necesară emiterea facturii, ca document justificativ. TVA este neutră, care se achită de cumpărător și care, în cazul unei persoane fizice, care achiziționează un bun, este inclusă în prețul plătit.
De asemenea, în cauzele conexate C-249/12 C.-Hrisi T. și C-250/12 C. I. P., Curtea a statuat prin Hotărârea din 7 noiembrie 2013 că: "Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în special articolele 73 și 78 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că, atunci când prețul unui bun a fost stabilit de părți fără nicio mențiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operațiunea supusă taxei, prețul convenit trebuie considerat, în cazul în care furnizorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobânditor taxa pe valoarea adăugată solicitată de administrația fiscală, ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată."
In concluzie, procedeul ce ar fi trebuit aplicat, în situația în care s-ar fi datorat TVA, ar fi fost cel al sutei mărite, procedeu descris la pct. 23, alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal („se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19x100/119").
Organul fiscal a calculat în mod greșit TVA, aplicând cota standard de 19% asupra prețului declarat în contractul de vânzare-cumparare nr. 1976/01.10.2009, în loc de cota de 5%, prevăzută de art. 140, al. 2, ind 1 din Codul fiscal, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. 200/2008.
Cumpărătorii îndeplineau, la data vânzării, condițiile prevăzute de O.U.G. 200/2008 pentru a beneficia de cota redusă a TVA, de 5%, fapt atestat de declarația dată de către aceștia la data de 26.06.2012, care a fost prezentată organului de control. Această declarație nu a putut fi dată la momentul livrării imobilului, întrucât prețul vânzării a fost stabilit fără a avea în vedere TVA, apreciind că operațiunea nu este taxabilă, pentru motivele mai sus expuse.
Considerând că tranzacțiile imobiliare realizate prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1976/01.10.2009 și nr. 2142/27.10.2009, sunt operațiuni taxabile,trebuia recunoscut și dreptul de deducere a TVA aferente achiziției/construirii imobilelor.
Reclamantul a prezentat în timpul controlului contractele de antrepriză, prestări servicii și cumpărare marfă încheiate cu ocazia edificării imobilelor, jurnalele de vânzări și cumpărări, deținând și facturile emise în baza acestor contracte, astfel că am dovedit cheltuielile efectuate în acest scop. Mai mult, anterior începerii inspecției fiscale, cunoscând faptul că este înregistrat din oficiu în scopuri de TVA, având cod de înregistrare fiscală RO_/01.12.2011, a exercitat dreptul de deducere a TVA, prin depunerea decontului de TVA nr. 137-2013/31.12.2012, care a fost expediat prin poștă, fără să cunosc faptul că am fost radiat din oficiu din evidențele plătitorilor de TVA, la data de 01.08.2012, împrejurare pe care am aflat-o în cursul inspecției fiscale. Decontul a fost întocmit în baza jurnalelor de vânzări și cumpărări, rezultând o TVA colectată, aferentă celor 2 tranzacții imobiliare considerate taxabile, de 48.016 lei și TVA dedusă de 29.694 lei, respectiv o diferență de plată de 18.322 lei. Deși organul fiscal nu a recunoscut, prin actele administrative-fiscale atacate, dreptul de deducere exercitat prin acest decont și nu a operat decontul, motivat de faptul că, la data de 31.12.2012, reclamantul nu mai era înregistrat ca plătitor de TVA, emite totuși titlul executoriu nr._/23.01.2013 și somația nr. 32/30.01.2013, pe C.I.F.-ul deținut anterior - RO_, pentru suma de 18.322 lei, cât declarasem TVA de plată prin decont. Reclamantul a achitat această sumă la data de 15.02.2013, cu chitanța nr._ si nu a fost comunicată până în prezent și decizia nr. 1373 din data de 31.12.2012, menționată în titlul executoriu, în timpul inspecției fiscale, reclamantul a solicitat reînregistrarea în scopuri de TVA si a depus decontul de TVA la luna 03 2013, cu nr D300_A3.0.2./07.02.2013, nr. înregistrare_, fiind atribuit, la data de 22.03.2013, codul de înregistrare fiscală RO_. Prin acest decont, mi-am exercitat din nou dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor și prestărilor de servicii angajate pentru edificarea celor 2 apartamente, suma de plată rezultată din acest decont, respectiv suma de 18.322 lei, fiind deja achitată anterior.
Cu toate acestea, organul fiscal nu a avut în vedere deconturile de TVA anterior depuse, nu a recunoscut dreptul de deducere pentru suma de 29.694 lei, precum și plata TVA în cuantum de 18.322 lei, incluzând această sumă în obligațiile fiscale restante și calculând majorări și penalități de întârziere la această sumă după data plății ei, respectiv 15.02.2013.
Ulterior inspecției fiscale, organul fiscal a emis un nou titlu executoriu, nr._/09.05.2013, pe C.I.F. RO_, pentru aceeași sumă de 18.322 lei, în baza unei decizii, nr._-2/24.04.2013, care de asemenea nu a fost comunicată, aceeași sumă fiind datorată și în baza deciziei de impunere atacate, emisă pe CNP_.
Totodată, în mod greșit organul fiscal a calculat majorări și penalități de întârziere aferente sumei de 18.322 lei, după data plății (15.02.2013), această sumă nemaifiind datorată la data întocmirii actelor administrative-fiscale atacate.
In drept: prev. Codului fiscal și Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție.
In probațiune, reclamantul a depus la dosar inscrisuri împuternicire avocațială (original);taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei (original), Decizia nr. 107/23.05.2013 (copie), contestație (copie), Decizia de impunere nr. 3464/28.03.2013 (copie), Raportul de inspecție fiscală nr. 3463/28.03.2013 (copie), Dovada expedierii decontului la 31.12.2012 (copie), Titlul executoriu nr._/23.01.2013 si somația nr. 32/30.01.2013 (copie), Chitanța nr._/15.02.2013 (copie), Decizie înregistrare în scopuri de TVA și C.I.F. (copie), Decont TVA la luna 03.2013 (copie), Titlul executoriu, nr._/09.05.2013 (copie), Cerere de compensare și decizie privind compensarea obligațiilor fiscale (copie), Jurnale de cumpărări și vânzări (copie), Chitanța nr._/12.04.2013 (copie).
A solicitat administrarea probei cu expertiza contabila.
Parata DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BRASOV prin AGENȚIA NAȚIONALA A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU a formulat întâmpinare in cauza (fila 82-91) prin care a solicitat a se respinge acțiunea formulata de reclamant si pe cale de consecința menținerea actelor administrative contestate.
Si in ceea ce privește susținerea ca nu exista reglementare fiscale a tranzactiilor efectuate de persoane fizice se impune a fi respinse ca nelegale.
Potrivit art. 127 alin.l si 2 din Legea nr.571/2003. "
(1) Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfășoară, de o maniera independenta si indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități."
"(2) In sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole si activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale necorporale in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate." In aplicarea prevederilor art.127 alin.2, legiuitorul prin Normele de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 aduce preciza suplimentare;
"3.(1) In sensul art.127 alin.2 din Codul Fiscal, obținerea de venituri d către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altoi" bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu vtf considerata activitate economica, cu excepția situațiilor in care se constata activitatea respectiva este desfășurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate in sensul art. 127 alin.2 din Codul Fiscal
Potrivit acestor prevederi legale persoanele fizice care obțin venituri din vânzarea locuințelor proprietate personala sau a altor bunuri care sunt folosite de acestea pentru scopuri personale, nu se considera a fi desfășurat o activitai economica si pe cale de consecința nu intra in categoria persoanelor impozabile, excepție facand situațiile in care se constata ca activitatea respectiva este desfășurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, in atare situație, aceasta dobândind calitatea de persoana impozabila.
Asa cum prevede art. 152 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cifra de afaceri care servește drept referința pentru stabilirea plafonului de scutire de TVA "este constituita din valoarea totala a livrărilor de bunuri si a prestărilor de servicii care ar fi taxabile daca nu ar fi desfășurate de o mica întreprindere, efectuate de o persoana impozabila in cursul unui an calendaristic, incluzând si operațiunile scutite cu drept de deducere si pe cele scutite fara drept de deducere prevăzute la art.141 alin.2 lit. a), b), e) si f)....".
S-a invocat imprejurarea ca taxa a fost corect calculata in cota legala, nefiind indeplinite conditiile prev de art. 140 alin 2 lit. c pct 1 si 2 din codul fiscal, pentru aplicarea cotei de 5%.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.126, art.127 din Legea nr.571/200, art.23 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
In probatiune instanta a incuviintat proba cu inscrisuri si prba cu expertiza contabila . Raportul de expertiza efectuat de experta B. P. s-a depus la dosar la file 257-281.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța a reținut in fapt următoarele:
Potrivit Raportului de Inspecție fiscala nr. 3463/ 20.03.2013 s-a efectuat inspecția fiscală partiala la persoana impozabilă P. C. pentru verificarea legalitatii actelor fiscale pentru perioada 01.01._12 cu privire la taxa pe valoare adaugata.
Potrivit Deciziei de impunere nr. 3464/28.03.2013 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată constând în TVA în cuantum de 86.155 lei, majorări de întârziere/dobânzi în cuantum de 53.529 lei și penalități de întârziere în cuantum de 12.953 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 3464/28.03.2013 reclamantul a formulat contestație administrativ fiscală prin care a invocat împrejurarea ca impunerea este nelegală și fară temei.
Prin decizia nr. 107/23.05.2013, emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 3464/28.03.2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 3.463/28.03.2013, emise de Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu-Serviciul de inspecție fiscală retinanad ca reclamantul a devenit persoană plătitoare de TVA începând cu data de 01.07.2009 si ca în mod corect s-a stabilit baza impozabilă, cuantumul TVA- ului, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere.
Analizând actele administrative atacate, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate prin acțiune, instanța reține ca acțiunea formulata de reclamant este fondată în parte pentru următoarele considerente:
1. Instanta apreciaza ca in mod corect s-a stabilit calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugata a reclamantului, urmare a anlizei următoarelor documente:
-autorizație de construire nr. 742/06.07.2007 emisa de către Primăria Mun. Sibiu pentru executarea lucrărilor de construire pentru casa de locuit P+1E+M (6 apartamente) pe imobil teren si construcții situat in Sibiu, .. FN (anexa nr. 7);
-autorizație de construire nr. 1168/08.10.2008 emisa de către Primăria Mun. Sibiu pentru executarea lucrărilor de construire pentru intrare in legalitate etajare locuința conform PUZ aprobat cu HCL nr. 312/28.08.2008 pe imobil teren si construcții situat in Sibiu, .. FN, (anexa nr. 7.1 );
-act de dezlipire si apartamentare nr. autentificat de BNP TolciuTudor sub nr. 370/05.03.2009 din care rezulta ca persoanele fizice verificate declara ca sunt proprietari asupra intregului imobil: teren de construcții, cu construcții - locuințe colective P+2E+M, compus din 12 apartamente, situat administrativ in Sibiu, .. 7. dobândit prin cumpărare in anul 2006 si respectiv cu titlu de construire in anul 2009 (anexa nr. 8 );
-promisiune bilaterala de vânzare cumpărare nr. 1978/01.10.2009 privind vânzarea apartamentului nr. 3(ancxa nr. 9 );
-declarație pe proprie răspundere data de persoana fizica N. T. in calitate de cumpărătoare a apartamentului nr. 11 situat in Sibiu .. 7 din care sa rezulte ca sunt sau nu Îndeplinite condițiile stabilite la art. 140, alin. (2A1), lit. c), pct. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru aplicarea cotei reduse de 5% (anexa nr. 10);
- noua contracte de vânzare cumpărare prin care vânzătorii P. C. si P. N. au instrainat prin vânzare la diverse persoane fizice un număr de 9 apartamente ( apartamentele nr. 3, 4, 6, 7, 8, 9, 10, 11 si 12 ) situate in Sibiu, .. 7 (anexele nr. 11)
- in data de 13.03.2013 a prezentat următoarele documente:
-proces verbal de recepie la terminarea lucrărilor înregistrat la Primăria Mun. Sibiu sub nr._ din 27.11.2008 (anexa nr. 12);
-certificat pentru notarea construcțiilor in cartea funciara nr. 569 din 09.12.2008 (anexa nr. 13);
- contract nr. 296 din 1202.2008 încheiat intre . Sibiu si P. C. având ca obiect „execuție instalații electrice interioare - .. 14.1);
-contract "de antrepriza nr. 3/28.03.2008 încheiat intre . Sibiu si P. C., obiect „execuție lucrări instalații sanitare, apa-canalizare, gaz (anexa nr. 14.2);
-contract de vânzare cumpărare nr. 4070/18.04.2008 incheiat intre . G. si P. C. având ca obiect „livrare tamplarie PVC (anexa nr. 14.3 );
-contract nr. 386/24.04.2008 incheiat intre . si P. C., livrarea respectiv cumpărarea de mărfuri (anexa nr. 14.4 );
-contract nr. 6/30.04.2008 incheiat intre . Sibiu si P. C. având ca obiect „prestări lucrări de finisaje la imobil de locuințe (anexa nr. 14.5 );
-contract economic nr. 201/02.05.2008 incheiat intre Archim SRL Sibiu si Prcsdcan C. privind vânzarea - cumpărarea de materiale (anexa nr. 14.6 );
-contract de vânzare cumpărare si prestări servicii nr. fn din 07.05.2008 iuncheiat intre . Sibiu si P. C. având ca obiect vânzarea de usi si montarea lor;
-contract pentru lucrări de construcții nr. 7/15.07.2007 incheiat intre . Sibiu si P. C. având ca obiect executarea construcției la roșu pentru imobil situat in Sibiu, . nr. 14.7);
-contract de prestări servicii nr. 2765/28.08.2008 incheiat intre . si P. C. având ca obiect „alimentare cu energie electric blocuri locuințe . nr. 14.8);
-contract de vânzare cumpărare si prestări servicii nr. 1/01.09.2008 incheiat intre . Sibiu si P. C. având ca obiect „ vânzarea de mărfuri si prestări servicii cf. Anexa nr. 2 la contract (anexa nr. 14.9 );
Din analiza documentelor deținute rezulta ca reclamantul a construit 12 apartamente, din care s-au instrainat prin vânzare 9 apartamente situate in mun. Sibiu. .. 7, jud. Sibiu, prin 9 contracte de vânzare cumpărare.
Având in vedere numărul de apartamente vândute, modul de dobândire al acestora, respectiv prin construire, cat si perioada in care acestea au fost vândute, rezulta ca persoanele fizice nu au construit apartamentele in vederea utilizării in scopuri personale, iar pe de alta parte tranzacțiile imobiliare efectuate in perioada verificata nu au avut un caracter ocazional, scopul vânzării acestora fiind obținerea de venituri.
Reclamantul a desfășurat de o maniera independenta activitate in domeniul exploatării bunurilor corporale imobile care din punct de vedere fiscal reprezintă activitate economica desfășurata in scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, pentru care dobândeste calitatea de persoana impozabila din perspectiva taxei pe valoarea adăugata in conformitate cu prevederile art.127, alin. (1) si (2) si art. 125 1 alin.(l). punctul 18 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Avand in vedere activitatea economica desfasurata de reclamant incepand cu luna mai 2007 si actele analizate mai sus rezulta ca persoana impozabila a realizat cifra de afaceri in cuantum de_ lei in data de 31.05.2009 superioara plafonului prevazut de art. 152 alin 1 din Codul fiscal, astfel incat acesta avea obligatia legala de a solicita inregistrarea ca platitor de TVA in 10 zile de la data atingerii sau depasirii plafonului de scutire.
In baza art. 152 alin 3 din Legea 571/2003 persoana impozabila P. C. devine platitor de TVA incepand cu data de 01.07.2009.
Retinand ca pretul de vanzare a apartamentelor a fost integral incasat la data transferului dreptului de proprietate pentru bunurile imobile conform contractelor de vanzare cumparare s-a stabilit o baza de impozitare de_ lei la care organul de inspectie fiscala a plicat cota standard de 19%, stabilind astfel o taxa de_ lei. Cu privire la apartamentul nr. 11, vandut conform contractului d evanzare cumparare nr. 1976/2009 organul de inspectie fiscala a retinut ca nu sunt intrunite conditiile pentru a beneficia de cota de TVA de 5 % intrucat declaratia pe propria raspundere a cumparatorului nu a fost data la data livrarii apartamentului, ci ulterior, in 26.06.2012.
Cu privie la cele mentionate mai sus, instanta constata ca partile nu au prevazut nimic in contractele de vanzare cumparare cu privire la TVA, context in care procedeul de stabilire a TVA este eronat.
In cauzele conexate C-249/12 T. și C-250/12 P., CJUE a statuat prin Hotărârea din 7 noiembrie 2013 că: "Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în special articolele 73 și 78 din aceasta, trebuie interpretată în sensul că, atunci când prețul unui bun a fost stabilit de părți fără nicio mențiune cu privire la taxa pe valoarea adăugată, iar furnizorul bunului respectiv este persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru operațiunea supusă taxei, prețul convenit trebuie considerat, în cazul în care furnizorul nu are posibilitatea de a recupera de la dobânditor taxa pe valoarea adăugată solicitată de administrația fiscală, ca incluzând deja taxa pe valoarea adăugată."
Astfel, procedeul de calcul ce ar fi trebuit aplicat în situația în care se datoreaza TVA, este cel al sutei mărite, procedeu descris la pct. 23, alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal („se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19x100/119 ).
Conform expertizei contabile efectuate de expertul B. P. (fila 265) in urma analizarii contractelor de vanzare cumparare nr. 1976/2009 si 2142/2009 si prin aplicarea procedeului sutei marite, s-a stabilit ca totalul Tva colecat aferent celor doua tranzactii este de _ lei, majorarile de intarziere sunt de_ lei, iar penalitatile sunt de 8687 lei. Totalul de TVA plus accesorii datorat de reclamant este de_ lei.
Instanta apreciaza ca pentru contractul nr. 1976/2009sunt indeplinite conditiile de aplicare a cotei reduse de Tva de 5%, conform dispozitiilor OUG 200/2008, in ciuda opozitiei organelor fiscale care invoca depunerea declaratiei de catre cumparatori ulterior achizitionarii apartamentului, solutia organului fiscal fiind excesiv de formalista in contextul indeplinirii tuturor conditiilor de fond prevazute de norma legala.
Cu privire la exercitarea dreptului de deducere ulterior unui control fiscal, instanta retine ca se poate realiza urmand ca persoana impozabila sa notifice organelor fiscale competete faptul ca va exercita dreptul de deducere dupa mai mult de 3 ani de la nasterea acestui drept.
In mod eronat organele fiscale au inregistrat persoana fizica retroactiv ca platitor de TVA fara sa calculeze insa si TVA deductibil, incalcand astfel art. 152 alin 1 si 3 din legea 571 /2003 cu trimitere la HG 44/2004 punctul 56 alin 5 .
Potrivit expertizei contabile si in temeiul documentelor justificative si contabile si a deconturilor de TVA depuse de reclamant, s-a stabilit Tva deductibil de_ lei rezultat din facturi de achizitie marfuri, bunuri servicii, in acord cu dispozitile art. 145 din codul fiscal cu aplicarea art. 45 alin 2 din Normel metodologice (fila 270 dosar).
Dreptul de deducere a TVA aferentă achiziițiilor de materiale și prestărilor de servicii angajate în construirea unor imobile a căror vânzare a fost ulterior considerată ca operațiune taxabilă trebuia recunoscut chiar și în lipsa depunerii deconturilor de TVA, respectiv înregistrării în scopuri de TVA. In sensul acordării dreptului de deducere chiar și în lipsa înregistrării în scopuri de TVA s-a pronunțat si CJUE, în cauza C-280/2010 vs. Polonia, C-257/2011 - . S.R.L. vs. ANAF. In cauza C-280/2010 vs. Polonia (Hotărârea Curții din 01 martie 2012), Curtea a statuat următoarele:
"1) Articolele 9, 168 și 169 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care nu permite nici asociaților unei societăți, nici acesteia din urmă să valorifice un drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor achitate pentru cheltuieli de investiții efectuate de acești asociați înainte de constituirea și de înregistrarea respectivei societăți în scopul activității economice a acesteia.
2) Articolul 168 și articolul 178 litera (a) din Directiva 2006/112 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia, în împrejurări precum cele din cauza principală, taxa pe valoarea adăugată aferentă intrărilor achitată nu poate fi dedusă de o societate atunci când factura, emisă înainte de înregistrarea și de identificarea societății menționate în scopuri de taxă pe valoarea adăugată, a fost emisă în numele viitorilor asociați ai acesteia din urmă. "
Curtea a mai stabilit că dreptul de deducere prevăzut la articolul 167 și următoarele din Directiva 2006/112/CEE face parte integrantă din mecanismul TVA-ului și, în principiu, nu poate fi limitat. De asemenea, Curtea s-a pronunțat în sensul că "principiul fundamental al neutralității TVA-ului impune ca deducerea TVA-ului aferent intrărilor să fie acordată dacă sunt îndeplinite cerințele de fond, chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de persoanele impozabile. Din moment ce administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili că persoana impozabilă, în calitate de destinatar al operațiunilor în cauză, este obligată la plata TVA-ului, aceasta nu ar putea impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce această taxă, condiții suplimentare care pot avea ca efect anihilarea exercitării acestui drept."
Avand in vedere valorile retinute mai sus potrivit raportului de expertiza contabila, TVA de plata se stabileste ca fiind diferenta dintre Tva colectat si TVA deductibila, context in care suma datorata de reclamant este de_ lei, compusa din TVA de plata de 18.322 lei, majorari de intarziere de_ lei, penalitati de intarziere de 2794 lei.
Avand in vedere ca prin decizia de impunere s-a stabilit o taxă pe valoare adăugată datorată suplimentar în cuantum de 86.155 lei, pentru care s-au calculat majorări de întârziere/dobânzi în cuantum de 53.529 lei și penalități de întârziere în cuantum de 12.953 lei, considerentele retinute mai sus, in baza dispozitiilor art. 18 din Legea 554/2004, Tribunalul va admite in parte actiunea formulata de reclamant si va anula decizia nr. 107/23.05.2013 privind soluționarea contestației, decizia de impunere nr.3464/28.03.2013, raportul de inspecție fiscală nr. 3463/28.03.2013 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale, în ceea ce privește suma de_ lei, reprezentând TVA ,suma de_ lei, reprezentând majorări, suma de_ lei, reprezentând penalități, urmand a respinge celelalte pretentii ca neîntemeiate.
Avand in vedere solutia preconizata cu privire la actiune, in baza dispozitiilor art. 451, 453 cpc, fiind parte care a pierdut procesul, parata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. va fi obligata să plătească reclamantului suma de 4550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale din cele justificate - onorariu avocatial (fila 296, 3000 lei), onorariu expertiza ( fila 252- 2450 lei) si taxa de timbru 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. cu domiciliul procesual ales în Sibiu, Bvd. Victoriei, nr. 27, . la av. L. V., în contradictoriu cu pârâta si DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în B., .. 7 cu sediul procesual ales la sediul ADMINISTRAȚIEI JUDEȚEANE A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu
Anulează decizia nr. 107/23.05.2013 privind soluționarea contestației, decizia de impunere nr.3464/28.03.2013, raportul de inspecție fiscală nr. 3463/28.03.2013 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale, în ceea ce privește următoarele sume:
-_ lei, reprezentând TVA
-_ lei, reprezentând majorări,
-_, reprezentând penalități.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
Obligă pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să plătească reclamantului suma de 4550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității. Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015. |
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P. 09.04.2015
Tehnored. D.E.P. 10.04.2015
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 178/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
