Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1489/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1489/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 2849/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr. 1489/CA .
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: L. M. O.
GREFIER: A. M. M.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe
reclamant S.C. D. R. S.R.L. și pe pârât AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, pârât AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 10.06.2015 pronunțarea fiind amânată pentru data de 10.06.2015 și ulterior pentru data de azi. Încheierile de amânare fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 04.07.2014 sub nr_ , asa cum a fost precizata (f 35) reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat instanței obligarea pârâtelor la restituirea, in solidar, a sumei de 16.469 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule precum si obligarea paratelor la plata dobânzii legale aferentă calculată începând cu data de 05.05.2010 si până la data restituirii integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că în anul 2010 reclamanta a achiziționat un autovehicul cu nr de identificare WAUZZZ 4 B64N074534, ca pentru inmatricularea acestuia societatea a fost obligata la plata unei taxe de poluare de 16.469 lei, ca la data de 26.11.2013 a solicitat restituirea acestei sume ca fiind o plata nedatorata, dar nu a primit nici un raspuns si ca parata a pretins și a încasat astfel o plată nedatorată, prin încălcarea dispozițiilor art. 110 din TFUE, dispoziții direct aplicabile în dreptul intern potrivit art. 148 alin.2 Constituția României.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 110 paragraf 1 din TFUE. OG 92/2003. Legea 554/2004, OUG 50/2008.
Pârâta Administrația N. de Administrare Fiscala, a formulat intampinare (f 62) prin care a solicitat respingerea acțiunii .
Pe fondul cererii pârâta a arătat, în esență, că dispozițiile legale aplicabile taxei nu încalcă dreptul comunitar, că dobânda nu poate fi acordată decât de la data cererii de restituire, conform art. 124 cod de procedură fiscală.
S-a formulat de catre parata si cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu (f 67) prin care s-a solicitat obligarea chematului in garantie la plata sumei de 16. 469 lei motivat de faptul ca potrivit art 1 al 1 din OUG 50/2008 taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu si se gestioneaza de chematul in garantie
Pârâta Administrația F. pentru Mediu București nu a formulat întâmpinare.
În cauză nu s–au administrat alte probe cu excepția înscrisurilor anexate cererii de chemare în judecată.
Examinând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Reclamanta a achiziționat în anul 2010 dintr-un stat membru UE autoturismul second – hand marca AudiA 6, înmatriculat pentru prima dată în Germania in 2004 .
In vederea înmatriculării în România a autoturismului achiziționat, reclamanta s-a adresat ANAF –AFP pentru contribuabilii Mijlocii Sibiu în vederea emiterii deciziei de calcul a taxei de poluare, care a fost cuantificată la suma de_ lei (decizia_/2010).
Taxa a fost achitată de reclamanta la data de 05.05.2010 conform OP si conform extarsului de cont depus la dosar la fila 8.
Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată constatarea pe cale incidentală a neconformității dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 din T.F.U.E., și implicit constatarea nelegalei pretinderi a taxei de poluare instituită prin acest act normativ.
În realizarea acestei analize judecătorul național, ca prim judecător comunitar, spre asigurarea protecției drepturilor conferite prin dispozițiile ordinii juridice comunitare, are obligația de asigura efectul deplin al normelor comunitare, împotriva oricărei dispoziții contrare ale legislației naționale, chiar ulterioară, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale ( hotărârea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazionedelefinanzedello Stato c. Simmenthal Spa. ), întrucât art. 110 din T.F.U.E. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale ce se impun, aș cum s-a arătat, a fi protejate pe cale jurisdicțională.
Cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a.,urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar că O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Ulterior, tot Curtea de Justiției Europeană a luat în discuție, în cauza N., toate modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, respectiv prin OUG nr. 117/2009, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 114/2008 si a constatat că textul legal, în toate variantele sale, instituie și respectiv menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule cumpărate din alte state membre și înmatriculate inițial în acel stat membru.
Astfel, Curtea a decis că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxă de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr.50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională, anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, ca efect al aderării statului nostru la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, acestea precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legea internă.
Potrivit art.141 alin.2 din Constituția României, judecătorului național îi revine obligația de a înlătura de la aplicare normele din dreptul intern care contravin reglementărilor comunitare.
În concluzie, se constată că O.U.G. nr.50/2008 îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.110 TFUE, consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Pentru toate aceste considerente, constatând inexistența unui drept de creanță fiscală și, corelativ, a obligației de achitare a taxei de poluare din partea reclamantei pentru autoturismul importat, instanta constata ca nu exista vreun temei pentru refuzul autorității publice pârâte de a proceda la satisfacerea cererii reclamantei de restituire a taxei achitate, astfel că se impune sancționarea acestei obligații.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 1 și 8 Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea reclamantei sens în care va dispune restituirea sumei de 16.469 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește cererea de obligare la dobânda fiscală de la data plății taxei, pârâta a invocat dispozițiile art. 70 și 124 OG 92/2003 apreciind că dobânda nu poate fi calculată decât începând cu data formulării cererii de restituire a taxei și până la momentul restituirii integrale.
În această privință, instanța învederează cauza CJUE C-565/11 ( M. I. împotriva AFP Sibiu și AFM București) potrivit căreia „ atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau sumelor reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei…Principiul obligării statelor membre să restituie cu dobânda taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept”(paragraful 21,22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii în sensul că „se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal (art. 70 și 124 OG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicând principiul supremației dreptului Uniunii, instanța va înlătura dispozițiile naționale contrare acestuia și va obliga pârâtele la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii efective.
Cu privire la cererea de chemare in garantie formulata in cauza instanta retine ca paratele au fost deja obligate in solidar la restituirea sumei de_ lei, ca parata care a formulat cererea de chemare in garantie nu a facut nicio dovada cu privire la faptul ca intreaga suma de_ lei a fost virata in contul chematei in garantie astfel incat se va respinge cererea de chemare in garantie ca neintemeiata.
F. de solutia ce se va pronunta, fata de dispozițiile art. 451 cod de procedură civilă instanța va obliga pârâtele căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 1053 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru si onorariu avocat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea in contencios administrativ formulată si precizata de reclamanta . cu sediul ales in Sibiu, . 86 la Cabinet de avocat Malai N. F. în contradictoriu cu pârâtele AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA cu sediul in Bucuresti . sector 5 si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei suma de 16.469 lei, reprezentând taxa de poluare achitată prin OP in data de 05.05.2010 precum și să plătească dobânda legală aferentă acestei sume, calculată conform art. 120 alin.7 Cod procedură fiscală, începând cu data de 05.05.2010 și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de parata AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA impotriva paratei chemata in garantie ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă pârâtele de mai sus să plătească reclamantei suma de 1053 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare .
Pronunțată in ședința publica din 15.06.2015
Președinte, L. M. O. | ||
Grefier, A. M. M. |
Plecat în C.O.semnează
Conform art.426 alin 4 C.
Grefier șef
N. M.
Tehnored LMO 28.07.2015
C. NM 5 ex 28.07.2015
. 28.07.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 215/2015.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 712/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
