Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 381/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3566/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 381/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. B.
Judecător: I. V.
Grefier: C. M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe apelanta – intimată S.C. PIEȚE S. SA și pe intimatul – petent I. NICUȘOR, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta – intimată cons. jr. H. L., intimatul – petent I. Nicușor personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată că în camera de consiliu a fost vizionat CD-ul depus la dosar de către intimată.
Reprezentantul apelantei – intimate, cons. jr. H. depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul – petent I. Nicușor, de asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei – intimate, cons. jr. H. solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul de a respinge plângerea contravențională și de a menține procesul verbal de constatare a contravenției și a măsurii complementare. Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că petentul se afla în interes de serviciu la sediul ITM la acea dată și la acea oră și că în mod firesc ar fi parcat pe acel loc de parcare rezervat ITM . Solicită a observa că acele locuri sunt rezervate special angajaților ITM și mașinilor acestora, astfel că nu are nici un fel de importanță faptul că petentul se afla în interes de serviciu. Precizează faptul că aceeași situație este și în cazul tribunalului, astfel că nu are nici un fel de importanță faptul că persoanele se află în interes de serviciu în această instituție, locurile de parcare din fața instanței fiind special pentru angajații acesteia.
Față de aceste considerente, consideră că instanța de fond în mod eronat a admis plângerea contravențională, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
Intimatul – petent I. Nicușor solicită respingerea apelului, întrucât hotărârea primei instanței este temeinică și legală. Susține apărările din fața instanței de fond în sensul anulării procesului verbal și restituirii sumei de 500 lei, având în vedere faptul că au trecut 14 luni de când a fost jefuit de acești bani. Învederează faptul că firma sa este abilitată de către ITM, în fiecare săptămână este nevoit să lucreze cu ITM, iar parcarea este rezervată ITM-ului dar nu doar persoanelor ITM-ului, și de fiecare dată când merge la ITM caută un loc unde să parcheze însă dacă nu sunt locuri libere parchează într-unul din cele șase locuri libere ale ITM-ului. Susține faptul că nu a afectat cu nimic, nu a afectat serviciile private, nu a afectat traficul rutier, ci a mers în interes de serviciu. Susține faptul că a adus ca martor, în faza inițială, inspector de la ITM cu care a lucrat în ziua respectivă, a mers în audiență la inspectorul șef al ITM care i-a spus că este legal să parcheze pe acele locuri.
TRIBUNALUL,
Constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la judecătoria S. la data de04.03.2014 petentul I. NICUȘOR a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenției . PS, nr._/04.02.2014 .de intimata . fiind nelegal si neîntemeiat.
În motivare, petentul a susținut că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității, respectiv contravenția reținută în sarcina sa de către agentul constatator prin procesul-verbal atacat nu a fost săvârșită, fapt pentru care nici nu a semnat prezentul proces-verbal atacat. Autovehiculul condus de el a staționat pe un loc de parcare special amenajat și marcat corespunzător, nefiind niciun indicator care să interzică staționarea în acel loc.
A semnat doar un proces-verbal de restituire a autoturismului proprietate, pentru care a plătit suma de 500 lei, pentru ridicarea transportul și depozitarea acestuia și nu un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Firma pe care o reprezintă și la care este singurul angajat în calitate de Șef serviciu extern în domeniul Securității și Sănătății în Muncă (SSM- . SRL), este abilitată de ITM S., încă din anul 2007, obiectivul principal de activitate al societății fiind efectuarea de servicii în domeniul Securității și Sănătății în Muncă, lucru ce nu se poate face decât printr-o strânsă colaborare cu ITM S.. În momentul parcării, în parcarea ITM S., era în interes de serviciu la ITM S. și a considerat că este normal să își lase autoturismul parcat în parcarea rezervată instituției, cu care are relații de muncă, în lipsa altor locuri libere din perimetrul respectiv. Consideră că pericolul social al faptei este foarte redus, neproducându-se, în mod obiectiv, nicio urmare socialmente periculoasă. Chiar dacă ar admite că HCL S. nr. 103/31.03.2011 ar fi legală, situația prezentată nu se regăsește la art. 1 alin 2), din Regulamentul prezentat în Anexa nr.3 privind activitatea de ridicare, transport, depozitare, în care sunt prezentate situațiile în care se pot ridica autovehicule și vehicule de orice fel oprite sau staționate.
Nu sunt respectate prevederile O.U.G. nr. 195/2002 și a O.G. nr.2/2001. Prin încheierea acestui proces-verbal de restituire i s-a creat un prejudiciu in suma de 500 lei ce nu poate fi reparat decât prin anularea acestuia și prin restituirea acestei sume. Ca urmare a situației de fapt expuse mai sus, solicit instanței să constate faptul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, și în consecință impunerea taxei de eliberare a autoturismului s-a efectuat nelegal, ceea ce atrage obligarea intimatei la repararea prejudiciului material ce mi-a fost cauzat, și anume, plata sumei de 500 RON achitată în vederea eliberării autoturismului. De asemenea, solicită anularea procesului verbal încheiat și implicit anularea amenzii contravenționale în sumă de 150 lei, amendă ce ar putea-o da, eventual, numai Poliția rutieră, conform prevederilor Codului rutier și nu o societate oarecare ce are încheiat un contract de prestări servicii cu Primăria S.. Conform HOTĂRÂRII NR. 103/2011 adoptată de Consiliul Local al Municipiului S. aplicarea sancțiunii contravenționale complementare de ridicare a autovehiculelor este de competenta agenților constatatori din cadrul S.C.Piețe S. S.A. care au preluat aceste atribuții începând cu 1.04.2011. Chiar așa fiind, încheierea procesului verbal și aplicarea sancțiunilor, inclusiv a măsurii de ridicare a autovehiculului trebuie tăcute cu respectarea O.U.G. nr.195/2002 și a O.G. nr.2/2001. Principalul motiv de nulitate a măsurii de ridicare constă în aceea că nu s-a întocmit dispoziția scrisă de ridicare și procesul —verbal de ridicare, potrivit art.3 alin.3-5 din Anexa nr.3 la HCL nr.103 din 2011.Dispoziția și un astfel de proces-verbal nu a fost întocmit sau, cel puțin nu au fost comunicate documente cu privire la dispoziția de ridicare a autovehiculului, ci doar un proces-verbal de restituire după achitarea sumei de 500 lei.
Mai arată că procesul-verbal de constatare contravenției atacat nu
cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 alin, (1) teza a IlI-a din O.G, nr.
2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor în mod obligatoriu, pentru a fi
valabil. In cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind împrejurările ce pot servi Ia aprecierea gravității faptei și evaluării pagubelor pricinuite deși exista obligația legală imperativă ca acestea să fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Precizăm că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțeleg să îl atac.
În final arată că pericolul social al faptei este foarte redus, neproducându-se, în mod obiectiv, nici o urmare socialmente periculoasă.
În drept au fost invocate art. 16. alin (1), art. 19 alin. (1) și (3) art. 31 alin (1) si art. 32 din Ordonanța nr. 2/2001 (actualizată), art. 118 din O.U.G.nr. 195/2002 republicat, H.C.L. S. nr. 103/2011.
Prin întâmpinare organul constatator intimata ., a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că fapta săvârșită de petent întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat, acesta încălcând prevederile art.7 lit.g1 din HCL nr.210/2001. Se arată că autoturismul petentului era staționat neregulamentar pe loc de parcare cu folosință exclusivă ITM aflată pe Calea Dumbrăvii nr.17 din municipiul S., fără a poseda autorizație de parcare, fiind sancționat cu măsura complementară a ridicării mașinii conform art.5 pct.4 din OG 2/2001 coroborat cu HCL 103/2011. La momentul constatării faptei contravenționale, autovehiculul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a încălcării art.10 lit.1). din HCL. 103/2011, Anexa 3, modificat și completat prin HCL.235/2012. Nu există nicio altă cerință/condiționalitate legată de existența împiedicării circulației pietonilor sau a autovehiculelor, prevederile legale fiind clare și neechivoce.
Starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este confirmată de fotografiile si înregistrările depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 5534/2014 Judecătoria S. a admis plângerea contravențională formulată de către petentul I. NICUȘOR, în contradictoriu cu intimata .> SA și în consecință a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . PS, nr._/04.02.2014 .A obligat intimata . la restituirea către petent a sumei de 500 lei achitată cu bonul fiscal nr._/04.02.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . PS, nr._/04.02.2014 de intimata . (fila 5) s-a aplicat amenda de 150 lei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art.7 lit.g1 din HCL nr.210/2001 și sancționată de art. 23 din HCL nr.210/2001 rep, constând în aceea că, la data de 04.02.2014, orele 1050, a staționat cu autovehiculul Volkwagen cu nr. de înmatriculare_ pe loc rezervat ITM.
Instanța de fond amintește că potrivit dispozițiilor art.7 lit.g1 rap la art.23 din HCL nr.210/2001 modif. prin HCL nr.389/2012 „Parcarea în locurile inscripționate cu “Loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația de parcare (HCL 114/2002, HCL 234/2012) constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Așadar, printre condițiile cumulative în vederea existenței laturii obiective a contravenției este si aceea de imobilizare voluntară a unui vehicul în locurile inscripționate cu “Loc de parcare cu folosință exclusivă” fără a poseda și afișa la loc vizibil autorizația de parcare.
Din analiza tuturor probelor și a condițiilor de admisibilitate a acestora ca probe, instanța de fond constată că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund întrutotul cu starea de fapt reală. Din audierea martorului și din adresa înregistrată a ITM S., reiese fără urmă de tăgadă că petentul se afla în interes de serviciu la sediul ITM la acea dată și la acea oră și că în mod firesc a parcat pe locurile de parcare rezervate ITM. Analizând lucrările dosarului, instanța reține că starea de fapt este alta decât cea descrisă în procesul-verbal. Petentul nu a săvârșit fapta prevăzută de art.7 lit.g1 din HCL nr.210/2001 modif prin HCL nr.389/2012.
Ținând cont și de practica CEDO ( vezi cauza A. împotriva României) instanța de fond reține că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
In privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar fi trebuit să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator puteau convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Probele administrate au dovedit că situația de fapt reținuta nu corespunde realității. Atâta timp cât intimata nu a făcut dovada fără urmă de tăgadă a săvârșirii contravenției de către petent, instanța de fond constata ca plângerea petentului este fondata, astfel că, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 plângerea a fost admisă, iar procesul-verbal atacat a fost anulat, celelalte apărări nemaifiind analizate urmare a anulării procesulu-verbal, întrucât și acele apărări tindeau spre aceeași soluție.
În privința cererii petentului de restituire a sumei de 500 lei, instanța de fond constată faptul că în urma anulării procesului verbal de contravenție . PS, nr._/04.02.2014 emis de intimată suma achitată cu titlu de eliberare autovehicul este o sumă nedatorată, motiv pentru care se a dispus restituirea acesteia către petent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel S.C. PIEȚE S. S.A., solicitând ca după rejudecarea cauzei, în conformitate cu prevederile art.466 și urm. din C.pr.civ, Tribunalul S. să modifice hotărârea atacată, în sensul respingerii plângerii formulate și pe cale de consecință, să mențină în totalitate procesul verbal de contravenție seria_ din data de 04.02.2014.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că este evidentă comiterea faptei contravenționale de către petent, locul unde a staționat autovehiculul fiind rezervat exclusiv ITM, petentul nefiind autorizat să parcheze În acel loc. În prezenta speță dedusă judecății, intimatul petent nu posedă legitimație/autorizație care să îi permită parcarea pe aceste locuri cu folosință exclusiva, și ignorând nepermis marcajele si indicatoarele, staționează neregulamentar cu autovehiculul pe acele locuri rezervate.
Nu are nicio importanță faptul că petentul se afla în interes de serviciu la ITM, respectivele locuri ITM sunt rezervate autovehiculelor instituției, autovehicule care au autorizație să parcheze în acele locuri.
Tribunalul analizând apelul dedus judecății atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu nu îl găsește întemeiat urmând să îl respingă cu următoarea argumentație:
Autovehiculul intimatului I. a fost parcat într-o parcare special amenajată, în care nu se specifică: Rezervat D. sau NUMAI pentru autovehiculele ITM S..
Autoturismul era parcat regulamentar și nu a influențat în vreun fel traficul rutier sau serviciile de urgență.
Intimatul I. Nicușor în mod firesc a parcat pe locurile de parcare rezervate ITM deoarece se afla în interes de serviciu la ITM S. ,firma lui funcționează în baza Certificatului de Abilitare - Anexat în copie - eliberat de ITM S., fapt confirmat și de martorul, Inspector de muncă, ing. D. C., în cadrul audierii sale la instanța de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul . împotriva sentinței civile nr. 5534/2014 pronunțată de Judecătoria S. pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.04.2015.
P., JUDECATOR,
G. B. I. V.
Încetat activitatea semnează
conform art. 426 alin 4 C.
PREȘEDINTE TRIBUNAL,
C. E. G.
Grefier,
C. M. P.
red. / tehnored. I.V. – 14.04.2015
ex. 4
J.fond – B.M.L.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1325/2015. Tribunalul... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 593/2015.... → |
|---|
