Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 1643/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1643/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 3098/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 1643/CA/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX și pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc la data de 29.06.2015, când părțile prezente au pus concluzii, care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX București, în numele membrilor B. A., C. C., C. S. I., L. G. G., L. A. A., L. G., O. I., O. G., P. M., P. M., P. I. L., PETELEAZA NICULITA, P. I., R. M., Ș. V. și V. P. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul
INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la acordarea timpului liber compensator pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru sau la plata sporului aferent, pe ultimii trei ani, de la data introducerii acțiunii și până la data de 01.07.2014 (data intrării aplicării prevederilor OUG nr. 37/2004).
Cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii, se susține în esență că, membrii de sindicat, mai sus identificați sunt funcționari publici cu statut special, polițiști salarizați de pârâtul IPJ Sibiu, care au prestat muncă în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, fără acordarea unui timp liber corespunzător sau plata unui spor.
Reclamantul mai afirmă că pârâtul a înțeles să acorde repausul săptămânal în alte zile ale săptămânii, fără acordarea compensării cu timp liber corespunzător sau a unui spor. Cu alte cuvinte, arată reclamantul, liberul de sâmbătă a fost acordat într-una din zilele lucrătoare ale săptămânii, fără acordarea a încă unei zile libere ca și compensație corespunzătoare muncii prestate în repausul săptămânal.
In drept, se invocă art. 194 și urm. NCPC, 137 și urm. C. muncii, Lg. nr. 188/1999, OUG 80/2010, OUG 84/2012, OUG 103/2013, OUG 37/2014.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU, solicită respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, cu motivarea în esență că, acordarea timpului liber corespunzător activității desfășurate se face conform normelor speciale care reglementează activitatea unui funcționar public cu statut special.
In conformitate cu prev. art. 19, arată pârâtul, programul de lucru al polițiștilor se precizează în fișa postului, în condițiile stabilite de normele interne ce reglementează activitatea de management al resurselor umane în unitățile MAI, urmărindu-se să fie stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege.
Mai precizează că, potrivit OG nr. 38/2003, polițiștii beneficiază de un spor pentru misiune permanentă de 25 % din salariu pentru funcția îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații. Prin apariția Legii 330/2009 și Legii 284/2011 cuantumul aferent valorii acestui spor a fost introdus în salariul de bază, fiind astfel păstrat și în cuantumul drepturilor salariale acordate în prezent polițiștilor și, implicit reclamanților, subliniază pârâtul.
In acest context, apreciază pârâtul IPJ Sibiu, timpul lucrat în aceste condiții până la data de 01.07.2014 a fost deja compensat cu timp liber corespunzător și nu se poate beneficia de vreun alt spor salarial.
In drept, se invocă Ordinul MAI nr. 577/08.08.2008, art. 18 Lg. cadru nr. 284/2010, Lg. 53/2003, art. 9 alin. 1 Lg. nr. 285/2010, art. II art.7 alin. 1 din OUG nr. 80/2011 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008, art. 2 OUG 84/2012, art. 9 alin. 1, OUG 103/2013, art. 44 Lg. 360/2002, Ordinul M. nr. 577/2008 și OUG 38/2003.
La primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Sibiu în soluționarea pricinii de față.
Analizând această excepție, instanța o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Prezenta acțiune este formulată în temeiul art. 28 alin. 2 Legii sindicatelor nr. 54/2003, care prevede că, în exercitarea atribuțiilor respective, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune ori renunță la judecată.
Deci, acest text de lege prevede expres calitatea procesuală activă a sindicatului.
Altfel spus, S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX acționează în calitate de reclamant, motiv pentru care în determinarea competenței teritoriale potrivit art. 269 alin. 2 C. muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului (București).
. și aplicare a legii, nu poate fi negat caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci se asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.
Totodată, relevăm că, prin Decizia nr. 1/21 ian. 2013 privind recursul în interesul legii, publicat în M. Of. nr. 118/1.03.2013, I.C.C.J., statuează că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. 2 (fost art. 284 alin.2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant.
In considerarea dispozițiilor art. 521 alin. 3 din NCPC, dezlegarea dată acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanțe de la data publicării Deciziei nr. 1/21 ian. 2013 în M. Oficial al României, Partea I, respectiv de la data de 11.03.2013.
Față de toate cele ce au precedat, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 131 NCPC, urmează a da eficiență Deciziei ICCJ nr. 1/21 ian. 2013 – privind recursul în interesul legii, constatând că este necompetentă din punct de vedere teritorial în soluționarea acțiunii.
In temeiul dispozițiilor art. 132 NCPC ,va admite excepția de necompetență teritorială exclusivă și pe cale de consecință, va declina competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în circumscripția căruia se află sediul reclamantului S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritoriale exclusive a Tribunalului Sibiu în soluționarea prezentei cereri, invocată din oficiu și pe cale de consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios – administrativ formulată de reclamantul S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR PRO LEX, cu sediul în București, ., ., ap. 16, . și cu sediul procesual ales în București, .-38, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. SIBIU, cu sediul în Sibiu, . - 6, jud. Sibiu în favoarea TRIBUNALULUI BUCUREȘTI – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Fără nici o cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.07.2015.
Președinte, T. M. | ||
Grefier, S. B. |
Red.T.M. 06.07.2015
Tehno. S.B. 16.07.2015/ex.4
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1115/2015. Tribunalul SIBIU | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
