Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 20/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 1041/85/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 20/CA/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A. P.
Grefier D. E. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul T. I. și pe pârâta ., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. B. R. pentru pârâtă, lipsă fiind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 108 din Legea 188/1999 coroborat cu art. 95 din Cod procedură civilă.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar HCL NR. 78/31.10.2014, anexa la aceasta, Încheierea nr. 21/03.12.2012 și sentința nr. 2158/CA/2013 a Tribunalului Sibiu. în continuarea arată că nu mai are cereri de formulat și solicită în probațiune, încuviințarea probei cu înscrisurile depuse.
În temeiul art. 254-255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile și concludente soluționării cauzei, apoi constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reprezentantei pârâtei.
Pe fond, reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere dispozițiile Legii 124/2014 și HCL 78/2014 Șelimbăr prin care s-a dispus exonerarea petentului de la plata prejudiciului. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu în dosar nr._ reclamantul T. I. în contradictoriu cu pârâta . a solicitat anularea dispoziției nr. 157 emisa la data de 20.09.2013 de către Primarul Comunei Șelimbăr prin care s-a dispus recuperarea drepturilor bănești acordate necuvenit pentru anul 2011 in suma de 10.038 lei;
În motivare, în esență, reclamantul a menționat ca având calitatea de funcționar public, în perioada ianuarie 2011-decembrie 2011 în baza contractului colectiv de muncă a încasat drepturi speciale în sumă de 10.038 lei. În urma controlului curții de conturi, urmare a Deciziei nr. 48/2012 s-a emis dispoziția 157/2013 prin care i s-a imputat această sumă.
Preambulul dispoziției releva ca la emiterea acesteia a stat Decizia nr. 48/6.11.2012 a Camerei de Conturi a județului Sibiu privind înlăturarea deficientelor consemnate în Raportul de audit Fiscal încheiat in urma acțiunii de verificare privind "Auditul financiar al contului de execuție bugetara" aferent anului 2011 la Unitatea Administrativ Teritoriala .> În ceea ce privește fondul dispoziției se arată că prin decizia nr. 48/2012 a Camerei de Conturi a Județului Sibiu s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de plata unor drepturi cuprinse în Contractul colectiv de muncă și repararea acestuia .
Prin emiterea dispoziției 157/2013 Primarul Comunei Șelimbăr a pus în practică rezultatul controlului efectuat în urma raportului de audit financiar și decizia nr. 48/2012 a curții de conturi. S-a invocat împrejurarea ca nu s-a ținut cont de starea de fapt și de drept, in condițiile în care suma ce se impută a fost acordată în baza Contractului Colectiv de Muncă, legea părților ce nu a fost anulat, ca reprezintă un drept al reclamantei valorificat în baza unui act juridic care a intrat în circuitul civil.
S-a învederat că prevederile Contractului de muncă sunt legale și nu încalcă prevederile Legii 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului, fiind în acord cu dispozițiile Legii 188/1999.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 7 și urm. Din Legea 554/2004, Legea 130/1996, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 84/2012, art. 194 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri, respectiv dispoziția nr. 157/2013 emisa de către Primarul Comunei Șelimbăr; plângerea prealabilă; răspunsul primarului; notificarea nr._/09.09.2013.
Pârâtul . a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului . Camera de Conturi a transmis Primarului Comunei Șelimbăr, pentru a asigura punerea în execuție Decizia nr. 48/2012 privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în procesul-verbal de constatare.
., după soluționarea contestației de către Camera de Conturi, a formulat o acțiune în instanță și a solicitat anularea atât a deciziei nr. 48/2012 cât și a încheierii nr. 21/3.12.2012, cauză ce a făcut obiectul dosarului nr._/85/2012 a Tribunalului Sibiu, soluționat prin sentința administrativă nr. 2158/CA/21.05.2013 prin care s-a respins acțiunea formulată.
În drept, s-a invocat art. 205 și urm. Cod procedură civilă.
În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv decizia Camerei de Conturi 48/2012 și sentința administrativă nr. 2158/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr.157/20.09.2013 emisă de pârâtul Primarul Comunei Șelimbăr, s-a dispus recuperarea drepturilor bănești acordate necuvenit pentru anul 2011 reclamantului T. I., în sumă de 10.038 lei (f.10).
La emiterea dispoziției, așa cum rezultă din preambulul acesteia, pârâtul a avut în vedere Decizia nr.48/06.11.2012 a Camerei de Conturi a județului Sibiu care la pct II a prevăzut ca măsură pentru stabilirea întinderii prejudiciilor constatate prin Raportul de Audit având termen de realizare 31.01.2013, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata nelegală a drepturilor de natură salarială acordate în baza contractului colectiv de muncă, înregistrarea, urmărirea și recuperarea acestuia.
Prin încheierea nr. 21/3.12.2012 (fila 32) Curtea de Conturi a României a respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei nr. 48/2012 a Camerei de conturi Sibiu.
Împotriva acestei soluții, s-a formulat acțiune în contencios administrativ pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr._/85/2012, soluționat prin sentința administrativă nr. 2158/21.05.2013 de către Tribunal în sensul respingerii acțiunii, menținând dispozițiile prev. de pct II . 1 vizând măsurile menționate mai sus, în temeiul căruia s-a emis dispoziția.
În contextul acestei stări de fapt, momentul la care pârâtul a aflat de producerea pagubei care trebuie recuperată este cel mai târziu data de 31.01.2013, având în vedere că prin încheierea nr. 21/3.12.2012 (fila 34) Curtea de Conturi a României a respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei nr. 48/2012 a Camerei de Conturi Sibiu.
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
După cum se poate observa, acest text de lege instituie un termen imperativ de 30 de zile în interiorul căruia trebuie emisă decizia de impunere. Legiuitorul a statuat că acest termen începe să curgă din momentul constatării pagubei care în cazul de față, așa cum s-a arătat anterior a avut loc cel târziu în data de 31.01.2013. Prin urmare, dispoziția emisă la 20.09.2013 este tardivă, fiind depășit termenul de 30 de zile reglementat de prevederile art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999.
Termenul de 30 de zile nu este unul de recomandare, ci unul imperativ în condițiile în care legiuitorul a optat pentru utilizarea unei formule imperative în redactarea textului de lege și anume: „Repararea pagubelor…se dispune prin emiterea …unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei”. Rațiunea instituirii unui asemenea termen rezidă din necesitatea înlăturării stării de incertitudine ce planează asupra situației patrimoniale a funcționarului care prin fapta sa a cauzat un prejudiciu instituției publice angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului securității raporturilor juridice prin menținerea unui just echilibru între scopul urmărit: apărarea bugetului de stat și mijloacele utilizate: emiterea în mod unilateral a unui titlu executoriu, fără intervenția instanței de judecată, însă cu respectarea unui termen de decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil pentru ambele părți.
Art. 85 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 în conformitate cu care dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei nu este incident în cauză, fiind evident că acest termen de prescripție are în vedere posibilitatea constatării pagubei în trei ani de la data producerii acesteia, însă odată ce această pagubă a fost constatată, dispoziția de impunere trebuie emisă în termenul prev. de art.85 alin.1 din același act normativ. Or, în cauză, paguba a fost constatată prin Decizia nr. 48/2012 emisa de către Camera de Conturi.
Este incontestabil că pârâta . a formulat o acțiune în contencios administrativ, care a făcut obiectul dosarului nr. 11._ al Tribunalului Sibiu, prin care a solicitat anularea atât a deciziei nr. 48/2012, cauză ce a fost soluționată în sensul respingerii, prin sentința administrativă nr. 2158/21.05.2013, însă acest fapt este lipsit de orice relevanță, în condițiile în care formularea acțiunii în contencios administrativ nu suspendă obligația ordonatorului de credite de a proceda la recuperarea drepturilor bănești acordate angajaților atâta timp cât nu a existat o hotărâre a instanței de judecată în acest sens. Termenul de 30 zile, având natura juridică a unui termen de decădere, nu este susceptibil de întrerupere sau suspendare precum termenul de prescripție.
Având în vedere aceste considerente, constatându-se că dispoziția atacată de reclamant a fost emisă de pârâtul cu încălcarea prevederilor art.85 alin.1 din Legea 188/1999, instanța apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, va dispune anularea dispoziției nr. 157/20.09.2013 emisă de pârâtul . și va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de plata de 50 lei reprezentând taxa de timbru, având în vedere că acțiunea pendente este scutită de plata taxei de timbru, aceasta fiind plătită de reclamant fără a fi datorată, context în care nu poate fi imputată pârâtului, conform art. 453 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. I. cu domiciliul în com. Șelimbăr, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în com. Șelimbăr, .. 164, jud. Sibiu.
Anulează Dispoziția nr. 157/20.09.2013 emisă de pârâta, privind imputarea și recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local .
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 16.01.2015
PREȘEDINTE,
L. A. P.
GREFIER,
D. E. P.
Red. L.A.P.12.02.2014
Tehnored. D.E.P.19.02.2014
Ex. 4
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 8/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
