Alte cereri. Sentința nr. 355/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 355/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 8082/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr.355
Sedința publică din data de 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
Grefier: L. C.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect restituire taxă poluare privind pe reclamanta . SRL – cu sediul în localitatea Turcoaia, nr.507, jud.Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - A.F.P.Măcin- cu sediul în Măcin ., jud.Tulcea, și A. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA- cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamantă avocat G. S. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind pârâtele.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, cererea este legal timbrată, că s-a depus și comunicat întâmpinare.
Apărătorul reclamantei depune la dosar înscrisuri.
Instanța pune în discuția părții prezente cererea formulată de pârâtă de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu .
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită respingerea cererii nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.57 cod pr.civilă.
Instanța deliberând, respinge cererea formulată de pârâtă de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.57 cod pr.civilă și constatând dosarul în stare de judecată acordă cuvântul în fond.
Apărătorul reclamantei având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ / 11 decembrie 2012 reclamanta . SRL Turcoaia, jud.Tulcea, a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P.-A.F.P. Măcin și D.G.F.P.Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 9369 lei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante, actualizată cu dobânda legală, cu plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamanta arată că, a cumpărat autoturismul marca M., cu număr de identificare WMAH05ZZZ3M360074, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 9369 lei conform OP nr.40/12.07.2012.
Consideră reclamanta că, plata acestei taxe contravine Tratatului comunității Europene care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului fiind astfel încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu propuselor interne.
A mai arătat că, potrivit art. 4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, însă, potrivit art.90 par. 1 din Tratatul de Instituire a comunității europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Susține reclamanta că taxa pe poluare nu este datorată, prin aplicarea prevederilor comunitare, astfel încât nu se justifică refuzul de restituire comunicat de pârâtă, dispozițiile art.148 alin.2 din Constituție fiind general obligatorii.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar o . înscrisuri.
În apărare, D. a depus întâmpinare, solicitând introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, cerere ce a fost respinsă nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.57 cod pr.civilă, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat autoturismul marca M., cu număr de identificare WMAH05ZZZ3M360074, data primei înmatriculări 2.01.2003, neîmatriculat în România, iar pentru înmatricularea acestuia a fost obligat, conform dispozițiilor OUG nr. 50/2008 să plătească taxă pentru emisiile poluante în cuantum de 9369 lei, calculată conform deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ din data de 12 iulie 2012, emisă de D.-A.F.P.Măcin ce a fost achitată, conform OP nr.40/12.07.2012.
Cu cererea nr._/14.11.2012, reclamanta s-a adresat instituției pârâte solicitând restituirea sumei de 9369 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante însă i s-a comunicat că, refuzul acesteia.
Potrivit art.117 alin.(1) lit.d) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul nr.1899/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit cap.1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
Se mai reține că, problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.
Însă, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare … Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident, după cum s-a arătat, că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Stabilit fiind că taxa pe poluare nu este datorată, prin aplicarea prevederilor comunitare rezultă că nu se justifică refuzul de restituire comunicat de pârâtă, dispozițiile art.148 alin. 2 din Constituție fiind general obligatorii.
Relativ la capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii se reține că, potrivit prevederilor art.124 alin.2 din OG nr.92/2003 „nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”, iar conform art.120 alin.(7) din OG nr.92/2003 „nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.
Față de toate aceste considerente, urmează a admite acțiunea și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 9369 lei reprezentând c/val. taxei pentru emisii poluante, plus dobânda prevăzută de art. 124 alin.2 coroborat cu art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003 republicat, cu modificările și completările ulterioare începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a sumei la D. Tulcea-AFP Măcin.
Urmează a obliga pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . SRL – cu sediul în localitatea Turcoaia, nr.507, jud.Tulcea, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA - A.F.P.Măcin- cu sediul în Măcin ., jud.Tulcea, și A. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA- cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea .
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 9369 lei reprezentând c/val taxei pentru emisii poluante, plus dobânda prevăzută de art. 124 alin. 2 coroborat cu art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003 republicat, cu modificările și completările ulterioare, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire a sumei la D. Tulcea-AFP Măcin.
Obliga pârâta la plata sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă.Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. N. L. C.
Red.jud.DN/29.01.2013
Tehnored.CL/29.01.2013
5 ex, .>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 349/2013. Tribunalul TULCEA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
