Alte cereri. Sentința nr. 4276/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4276/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2340/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4276/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
Grefier: M. D.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect alte cereri restituire taxă poluare privind pe reclamantul R. G. cu domiciliul în . și pe pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat G. O. pentru reclamant, în baza delegației de substituire nr. 1/18.11.2013, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de declarația părții prezente că nu mai are cereri noi de formulat sau explicații de dat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._, reclamantul R. G. a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA la restituirea sumei de 5004 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de poluare achitată prin chitanța . nr._ din 22.12.2010, reactualizată la data efectuării plății, cu plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, reclamantul a arătat că a cumpărat un autoturism second-hand marca F., tipul DOBLO, nr. de identificare ZFA_50, an de fabricație 2001, neînmatriculat în România, iar pentru legala înmatriculare a acestuia, a fost obligat, conform dispozițiilor OG nr.50/2008, să plătească taxa de poluare.
Se mai arată că obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar tratatul Uniunii a fost statuată și printr-o . hotărâri pronunțate de C.J.C.E. și, în consecință, judecătorul național, ca prin judecător comunitar are competență atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în tratat să fie pe deplin și efectiv protejate.
Se mai arată că art. 90 din C.E. prevede: niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor similar naționale; de asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare ale producției.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat în temeiul art. 57 Cod proc. civ. citarea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu întrucât taxa de poluare se constituie venit la Fondul pentru Mediu, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, întemeiată pe dispozițiile art. 57 cod procedură civilă se cuvine a fi observat faptul că actele atacate au fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Tulcea, suma a fost încasată de structuri din cadrul acesteia și, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 57 alin. 1 C.pr.civ. întrucât pârâta nu cheamă în judecată o altă persoană care ar putea să pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, ci o instituție care a beneficiat de fondurile încasate cu titlu de taxe de poluare.
Având în vedere argumentele prezentate, instanța urmează a respinge cererea privind introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, ca nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand marca F., tipul DOBLO, nr. de identificare ZFA_50, an de fabricație 2001, neînmatriculat în România, iar pentru legala înmatriculare a acestuia a fost obligat, conform dispozițiilor OG nr.50/2008 să plătească taxa de poluare, în cuantum de 5004 lei, calculată referatului de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/22.12.2010, după cum rezultă din chitanța . nr._ din 22.12.2010.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă actuala taxă de poluare și fosta taxă de primă înmatriculare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 48 din Constituția României, Legea nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Insă normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice măsură comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de C.J.C.E., în cauzele C. v. Enel și Administratione delle Finante dello Stato v. Simmenthal S.p.a.
Curtea a arătat în considerente că, la . tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice; curtea a reținut că o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
In aceste condiții, este evident, că normele interne ce reglementează obligația de plată a actuale taxe de poluare și a fostei taxe de primă înmatriculare, la înmatricularea autoturismelor second-hand contravine dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne, în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrară normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru; așa fiind, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască caracterul ei util.
Față de considerentele mai sus prezentate va admite acțiunea, și va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5004 lei reprezentând c/val taxă de poluare.
Totodată, urmează a obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Relativ la dobânda solicitată, se reține că, la data de 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-565/11 având ca obiect o cerere preliminară formulată de Tribunalul Sibiu în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu, a concluzionat că, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Altfel spus, persoana care a achitat o taxă incompatibilă cu dreptul Uniunii are dreptul de a-i fi restituite, de la stat, atât cuantumul taxei, cât și dobânzile pentru suma respectivă, calculate începând din ziua în care contribuabilul a plătit taxa, urmând a se dispune în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, ca nefondată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. G. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 5004 lei reprezentând c/val taxă de poluare plus dobânda calculată începând din ziua în care reclamantul a plătit taxa și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 50 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. A. V. M. D.
Red.jud.RAV/29.11.2013
Tehnored gref. MD/16.12.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 642/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 869/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
