Anulare act administrativ. Sentința nr. 1839/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1839/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 8383/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1839
Ședința publică de la 08 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
Grefier: A. Bectaș
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanții B. I., O. I., A. C., G. C., E. A., M. M., T. I., B. M. PRIN SINDICATUL SFERA, toți cu domiciliul procesual ales la CNS Cartel Alfa din Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta . PENTRU PRIMĂRIA C. DE JOS PRIN PRIMAR D. V., cu sediul în localitatea C. de Jos, jud. Tulcea, având ca obiect anulare dispoziții imputație.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâtă av. Diacencu R. – C. în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că reclamanții au depus la dosar adeverință emisă de pârâtă, iar pârâta a depus la dosar întâmpinare comunicată reclamanților, după care;
Apărătorul pârâtei, depune la dosar concluzii scrise, precum și o . înscrisuri.
Față de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat asupra cercetării judecătorești, instanța acordă cuvântul atât pe excepția tardivității emiterii deciziei de imputație, cât și pe fondul cauzei.
Avocat Diacencu R. – C., având cuvântul, arată că în ceea ce privește contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei nr. 263/23.11.2012 emisă de către Primarul comunei C. de Jos, prin care se solicită anularea deciziei ca nelegală și obligarea acesteia la restituirea către reclamanți a sumelor reținute din salariu în baza dispoziției de imputare, solicită respingerea acesteia, ca nefondată.
În conformitate cu prevederile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz, or, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă faptul că primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual care devin executorii după comunicarea acestora persoanelor interesate.
Având cuvântul pe excepția tardivității emiterii deciziei de imputație, solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere faptul că prin decizia nr. 4 din 05 ianuarie 2012, s-a dispus ca până la 31.10.2012 să se stabilească întinderea prejudiciului, pierderea efectivă și beneficiul nerealizat, creat pentru plata de dobânzi și penalități de întârziere, ca urmare neachitării la termenul prevăzut de lege a contribuțiilor datorate de către angajat și angajator pentru sumele acordate sub formă de drepturi speciale. Prin procesul - verbal de constatare nr. 4256 din 16.11.2012, s-a constatat că valoarea estimată a abaterii, prejudiciul efectiv, reprezentând impozit și contribuții neînregistrate și neachitate la care se adaugă dobânzile datorate pentru neplata la termen, este în cuantum de 32.859 lei, dată la care auditorul public extern dispune recuperarea efectivă a prejudiciului constatat.
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor se dispune prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, respectiv la data de 16.11.2012. În data de 23.11.2012, Primarul comunei C. de Jos, a emis dispoziția de impunere nr. 263 și centralizatorul cu persoanele responsabile de producerea pagubei, respectiv în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999.
În ceea ce privește natura juridică a termenului prevăzut de art. 85 din legea privind statutul funcționarilor publici, potrivit jurisprudenței, se arată că termenul prevăzut în art. 85 conține două termene, stabilirea naturii juridice a acestora oferind și dezlegarea problemei de drept dedusă judecății. Referitor la art. 85 alin. 3 din aceeași lege, legiuitorul a fost extrem de precis, în sensul că este vorba despre un termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. 1 poate fi privit ca un termen de recomandare, întrucât rolul lui este acela de a accelera procedura de recuperare a pagubei produse instituției publice de către angajații săi, adresându-se conducătorilor responsabili de această problemă.
Pe fondul contestației, precizează că urmare misiunii de audit efectuată de către Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Tulcea, organ cu activitate și atribuțiuni jurisdicționale, ale cărui decizii au caracter imperativ, fiind obligatorii și executorii, pentru entitatea auditată – ordonatorul principal de credite, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, a fost emisă decizia nr. 4 din 05.01.2012, prin care s-a dispus să se stabilească potrivit prevederilor legale, întinderea prejudiciului și recuperarea efectivă a sa, constatându-se faptul că angajatorul nu a reținut impozitele și contribuțiile pentru drepturile speciale acordate potrivit contractelor colective de muncă.
Potrivit disp. art. 33 alin. 2 din aceeași lege, în situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligații ale conducerii entității auditate.
Reclamanții nu au înțeles să conteste decizia Curții de Conturi și actele emise de Curtea de Conturi a României, acestea fiind în prezent, în vigoare, valabile din punct de vedere juridic, nefiind anulate, iar în situația în care instanța va anula deciziile de imputare, va trebui să anuleze implicit și decizia Curții de Conturi, respectiv procesele verbale de constatare.
Camera de Conturi a dispus prin decizia emisă și nu printr-o notă de constatare sau recomandare, luarea măsurilor de recuperare a contribuțiilor aferente sumei de 74.679 lei, precum și recuperarea efectivă a prejudiciului, sens în care au fost emise dispozițiile de imputare contestate. Suma de 74.679 lei este asimilată veniturilor din salarii, pentru care pârâta nu a calculat, reținut și virat la bugetele publice obligațiile angajatului și ale angajatorului.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea contestației ca nefondată.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamanții B. I., O. I., A. C., G. C., E. A., M. M., T. I., B. M. prin SINDICATUL „SFERA” BAIA, au solicitat anularea dispoziției de imputare cu nr. 263/23.11.2012 și obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor reținute în baza dispoziției de imputare contestate.
In motivarea cererii s-a arătat că, reclamanții au statut de funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei C. de Jos, fiind parte a Acordurilor colective de muncă prin Sindicatul SFERA, ai cărui membri sunt.
In luna noiembrie 2012 Primarul comunei a emis dispoziția de imputare contestată prin care se impută reclamanților sumele reprezentând impozite parțiale și contribuții neachitate pentru unele drepturi speciale prevăzute în convențiile de muncă, precum și majorări de întârziere.
S-a mai arătat că reclamanții au formulat în termen legal plângeri prealabile, însă acestea au fost respinse.
Măsura dispusă de către Primar este consecința deciziei nr. 4 din 5 ianuarie 2012 emisă de Camera de Conturi Tulcea, prin care organul de control a considerat că Primăria Comunei C. de Jos a efectuat plăți cu titlu de drepturi speciale către funcționarii publici din primărie, în luna decembrie 2010, pentru care nu a fost reținut impozitul pe venit și contribuțiile CAS și CASS.
In apărare, pe cale de excepție, s-a invocat tardivitatea emiterii dispozițiilor de imputație, respectiv cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul acesteia a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 zile de la constatarea pagubei.
In speță, s-a susținut că decizia Camerei de Conturi Tulcea nr. 4 a fost emisă și adusă la cunoștința Primăriei la data de 5 ianuarie 2012, iar dispoziția de imputare a fost emisă după 10 luni, respectiv la 23.11.2012.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că impozitele, contribuțiile și majorările de întârziere sunt accesorii ale sumelor reprezentând drepturi speciale acordate salariaților în temeiul acordurilor colective de muncă, și a hotărârilor Consiliului Local, până la data de 31 decembrie 2010.
Având în vedere că Legea nr. 84/2012 exonerează personalul bugetar de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială, stabilite până la . legii cadrul nr. 284/2010, o dată cu stingerea obligației de a restitui sumele cu titlu de drepturi speciale se stinge și obligația restituirii drepturilor accesorii derivate din aceste sume.
In ceea ce privește majorările de întârziere, s-a susținut că, acestea sunt nelegale întrucât nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi solicitat reclamanților restituirea sumelor cu titlu de obligații fiscale iar aceștia ar fi refuzat.
S-a mai arătat că majorările de întârziere curg de la data stabilirii prin decizia de imputare a obligațiilor fiscale principale și nu pentru perioada anterioară emiterii deciziei, iar reclamanții nu au fost de rea credință, în ceea ce privește depășirea termenelor de plată a obligațiilor fiscale principale.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 84/2012, Legii nr. 188/1999, Codul Muncii, Convențiile colective de muncă, Codul Civil.
In susținere au fost depuse mai multe înscrisuri și anume: tabel nominal cu cererea de reprezentare a membrilor de sindicat, dispoziția de imputație nr. 263/2012 și anexa, plângerea prealabilă și răspunsul primarului, adeverința emisă de Primăria Comunei C. de Jos, decizia Camerei de Conturi Tulcea nr. 4/5 ianuarie 2012, procesul-verbal de constatare a Camerei de Conturi Tulcea și Acordul colectiv de muncă.
Pârâta . a depus întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 263 din 23 noiembrie 2012 emisă de pârâta . prin primar, s-a dispus recuperarea prejudiciului reprezentând contribuțiile sociale ale angajaților, reclamanți în cauza, precum și dobânzi și penalități de întârziere aferente acestora, pentru drepturile speciale achitate în luna decembrie 2010, personalului din cadrul aparatului de specialitate al Primarului, personalului din cadrul Bibliotecii comunale, și personalului din cadrul Serviciului Public de Alimentare cu A. și Canalizare, conform anexei parte integrantă a deciziei.
Din adeverința nr. 4716 din 13 decembrie 2012, emisă de aceeași pârâtă, rezultă că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de funcționari publici și sunt înscriși în Sindicatul SFERA care a promovat prezenta acțiune.
In ceea ce privește tardivitatea emiterii deciziei de imputație nr. 263/2012, instanța reține că aceasta excepție este nefondată, din următoarele considerente:
Prin decizia nr. 4 din 5 ianuarie 2012, a Camerei de Conturi Tulcea s-a constatat că unitatea administrativ teritorială . a acordat drepturi speciale angajaților săi în sumă estimată de 74.679 lei, sumă ce a fost cuprinsă la cap. privind protecția muncii, pentru care nu a fost calculat, constituit și nu s-au virat contribuțiile aferente acestor drepturi de natură salarială, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului fondului de șomaj, contribuția de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale, în cuantumul și la termenele legale, entitatea rezumându-se la a calcula, reține și vira la bugetul de stat impozitul pe venit în cotă de 16 % aplicat asupra sumei brute
Prin aceeași decizie s-a dispus ca unitatea administrativ-teritorială C. de Jos să determine cu exactitate contribuțiile la bugetele publice suportate de angajați și angajatori, aferente avantajelor acordate angajaților sub formă de drepturi speciale, înregistrarea în contabilitate reținerea și virarea acestora împreună cu accesoriile datorate pentru neplata la termen, potrivit prevederilor legale, termenul de realizare a acestei măsuri fiind stabilit la data de 31 octombrie 2012.
Prin urmare, entitatea audiată avea obligația de a stabili până la data de 31 octombrie 2012 întinderea prejudiciului creat prin plata de dobânzi și penalități de întârziere, ca urmare a neachitării la termenele prevăzute de lege, a contribuțiilor datorate de angajați și angajatori, pentru sumele acordate sub formă de drepturi speciale, precum și recuperarea prejudiciului în condițiile legii.
Prin procesul-verbal de constatare nr. 4256 din 16.11.2012, emis de către Camera de Conturi Tulcea, s-a constatat că valoarea estimată a prejudiciului efectiv reprezentând impozit și contribuții neînregistrate și neachitate, precum și dobânzile datorate pentru neplata în termen este în cuantum de 32.859 lei, dată de la care se dispune recuperarea efectivă a prejudiciului constatat, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor se dispune prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 zile de la constatarea pagubei.
Prin urmare, dispoziția de imputare nr. 263 din 23.11.2012, a fost emisă înlăuntrul termenului de 30 zile mai sus menționat fiind întocmit cu această ocazie și anexa cu contribuțiile sociale datorate de angajați, și persoanele responsabile de producerea pagubei printre care și reclamanții din prezenta cauză.
Așa fiind, excepția tardivității emiterii deciziei de imputare este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că, în urma misiunii de audit financiara efectuată de către Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi - Tulcea a fost emisă Decizia nr. 4 din 5 ianuarie 2012, prin care s-a dispus entității auditate să stabilească întinderea prejudiciului creat și recuperarea acestuia urmare faptului că așa cum apare consemnat la pct. 1 din decizie, pârâta nu a reținut impozitele și contribuțiile aferente drepturilor de natură salarială acordate angajaților săi potrivit acordurilor colective de muncă încheiate cu aceștia.
Potrivit disp. art. 33 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devine obligație a conducerii entității auditate.
Totodată, se constată că, reclamanții nu au contestat decizia Curții de Conturi astfel încât aceasta a emis decizia de imputare în vederea luării măsurilor de recuperare a contribuțiilor aferente sumei de 3.774.779 lei și în vederea recuperării efective a prejudiciului astfel creat.
Prin Legea nr. 84/14.06.2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în baza acordurilor colective de muncă, până la . Legii nr. 284/2010, sume pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Prin urmare, scutirea de plată a vizat doar sumele acordate în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă, nu și contribuțiile ce decurg din plata acestora, datorate de angajator și angajați către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul fondului de șomaj precum și contribuțiile pentru accidente de muncă și boli profesionale, care sunt supuse regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii conform prevederilor art. 55 alin. 2 lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
In raport de aceste considerente, instanța apreciază contestația formulată neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității emiterii deciziei de imputație nr. 263/23 noiembrie 2012, ca nefondată.
Respinge contestația formulată de reclamanții B. I., O. I., A. C., G. C., E. A., M. M., T. I., B. M. PRIN SINDICATUL SFERA, toți cu domiciliul procesual ales la CNS Cartel Alfa din Tulcea, ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta . PENTRU PRIMĂRIA C. DE JOS, prin PRIMAR: D. V., cu sediul în localitatea C. de Jos, jud. Tulcea, având ca obiect anulare dispoziții imputație nr. 263/23 noiembrie 2012 emisă de ., Jud. Tulcea prin Primar, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. Bectaș
03.04.2013
Red.jud. VA
Tehnored.DS/Ex. 2
04.04.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1689/2013. Tribunalul TULCEA | Litigiu privind domeniul public. Sentința nr. 3446/2013.... → |
|---|
