Anulare act administrativ. Sentința nr. 2957/2013. Tribunalul TULCEA

Tribunalul TULCEA - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 2957/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 3691/88/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2957

Ședința publică din data de 13 iunie 2013

Completul compus din:

Președinte: E. N.

Grefier: G. V. V.

Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta .., cu sediul în Tulcea, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și A.N.A.F.- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TULCEA- ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALA, cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea. având ca obiect anulare act administrativ .

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a se depune concluzii sau note scrise la solicitarea reclamantei, instanța a amânat pronunțarea la data de 06 iunie 2013 și, ulterior, pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, la data de 13 iunie 2013, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ din 5 octombrie 2010, reclamanta .. Tulcea, cu sediul în municipiul Tulcea, a solicitat anularea Deciziei nr. 60/30.06.2010 privind soluționarea contestației emisă de D.G.F.P. Tulcea,anularea parțială a deciziei de impunere nr. 322/13.05.2010 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. – Activitatea de Inspecție Fiscală numai în ceea ce privește suma de_ lei reprezentând impozit pe profit și TVA pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007 și suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea litigiului, cu plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 26.04.2010 – 11.05.2010 a fost efectuată o inspecție fiscală parțială privind obligațiile față de bugetul general consolidat al statului pe perioada 28.05.2006 – 31.12.2006 pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor, 01.01.2007 – 31.12.2008 pentru impozitul pe profit și 01.07.2006 – 28.02.2010 pentru TVA.

Rezultatele inspecției fiscale au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală parțială nr._/13.05.2010, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 322/13.05.2010; decizia fiind contestată în termen legal de .. doar în ceea ce privește obligațiile suplimentare în sumă de 92.602 lei, din care impozit pe profit în sumă de 7.828 lei și majorări de întârziere aferente, TVA în sumă de 18.251 lei, și 29.517 lei TVA și 37.006 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007. Contestația a fost înregistrată sub nr. 9763/16.06.2010 iar prin Decizia nr. 60/30.06.2010 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 322/13.05.2010 și a Deciziei nr. 60/30.06.2010 vizează următoarele aspecte:

- impozitul pe profit pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2008 în sumă de 7.828 lei stabilit suplimentar pentru tranzacții cu societăți considerate inactive de A.N.A.F. și majorările de întârziere aferente;

- taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.01.2007 – 28.02.2010 în sumă de 18.251 lei dedusă din achiziții de bunuri din facturile emise de contribuabilii considerași inactivi de A.N.A.F.;

- taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.07.2006 – 31.01.2007 în sumă de 29.517 lei, calculată eronat, pentru perioada în care contribuabilul avea obligația calculării și virării TVA prin depășirea plafonului de scutire și majorările de întârziere aferente în sumă de 37.006 lei.

Consideră reclamanta că nu datorează diferențele de impozit pe profit și că sumele sunt calculate în mod eronat.

A arătat astfel că societățile declarate inactive de către A.N.A.F. sunt furnizorii săi constanți de marfă cu mult înainte de anul 2007 și că nu a avut cunoștință de faptul că societățile respective au devenit inactive, deoarece pe site-ul Ministerului de Finanțe și al O.R.C. aceste societăți figurau ca fiind active.

Prin înregistrarea în contabilitate a facturilor provenite de la acești contribuabili bugetul de stat nu a fost prejudiciat în niciun fel deoarece a fost virat TVA aferent și impozitul pe profit.

Echipa de control fiscal a constatat că .. s-a înregistrat ca plătitor de TVA la data de 01.02.2007 prin depășirea plafonului de scutire, deși avea obligația înregistrării de la data de 01.07.2006. Pentru întreaga perioadă verificată, societatea a obținut venituri exclusiv din comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei în magazine specializate.

Consideră reclamanta că TVA-ul a fost stabilit în mod eronat de către organul fiscal deoarece în totalul veniturilor realizate în activitatea de comerț cu amănuntul taxa pe valoarea adăugată este inclusă și nu se obține prin aplicarea cotei de TVA la totalul veniturilor realizate.

In mod nelegal, organul de control fiscal nu a acordat dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, conform pct. 56 alin. 5 din H.G. Nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal. Prin neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată pentru bunurile achiziționate, societatea a fost prejudiciată nu doar prin obligarea la plată a unei sume nejustificate ci și prin calcularea majorărilor de întârziere pentru sume pe care nu le datorează bugetului de stat.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. 1 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă, cazul bine justificat și obligativitatea plății cauțiunii.

Astfel, paguba iminentă care se poate produce reclamantei este prejudiciul material viitor și previzibil, perturbarea previzibilă gravă a desfășurării activității, aceasta putând fi împiedicată să participe la licitații, instituirea sechestrului de către organele fiscale prin derularea procedurilor de executare silită și de blocare a conturilor pe care le deține.

Cazul bine justificat este reprezentat de împrejurările legale de starea de fapt și de drept, de interpretările eronate ale echipei de control, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Solicită reclamanta să se aibă în vedere Recomandarea R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României, prin care este recunoscută pe plan european necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative.

Prin Sentința civilă nr. 3573/28 septembrie 2011, Tribunalul a admis contestația și a dispus anularea Deciziei nr. 60 din 30.06.2010 emisă de D.G.F.P. Tulcea, în totalitate și în parte Decizia de impunere nr. 322/13.05.2010 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. – Activitatea de inspecție fiscală, doar în ce privește suma impusă la plată de 92.602 lei, reprezentând impozit profit, TVA și majorări pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007 până la concurența sumei totale de 24.429 lei, reprezentând 688 impozit profit, 320 lei majorări de întârziere, TVA 12.990 lei și 10.431 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007.

A fost obligată intimata la plata sumei de 5.500lei cheltuieli de judecată constând în 2000 lei onorariu avocat și 3.500 lei onorariu expertiză.

S-a constatat onorariu definitiv pentru expert T. Nadie suma de 3.500 lei, și s-a dispus plata sumei din contul Biroului Local de Experți Tulcea către expert T. Nadie.

Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Tulcea.

Prin decizia civilă nr. 318/CA/16 februarie 2012, Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a investit instanța de fond solicitând anularea Deciziei nr. 60/20.06.2010 prin care D.G.F.P. Tulcea a soluționat contestația și anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 322/13.05.2010 emisă de A.N.A.F. – D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscală doar în ce privește suma de 92.602 lei reprezentând impozit pe profit și TVA pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007.

Detaliind acțiunea sub aspectul sumelor apreciate ca fiind în mod nelegal stabilite la plată, reclamanta a arătat că înțelege să conteste suma de 7.828 lei reprezentând impozit pe profit pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2008 stabilit suplimentar pentru tranzacții cu societăți considerate inactive de A.N.A.F. și majorări de întârziere aferente; suma de 18.251 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.01.2007 – 28.02.2010 dedusă din achiziții de bunuri din facturile emise de contribuabilii considerați inactivi de A.N.A.F.; taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.07.2006 – 31.01.2007 în sumă de 37.006 lei majorări de întârziere aferente.

In sentința recurată, tribunalul a anulat actele fiscale contestate până la concurența sumei de 24.429 lei reprezentând impozit pe profit și TVA precum și majorările aferente.

Așa cum în mod corect a arătat recurenta, în criticile expuse, procedând la stabilirea sumelor datorate de reclamantă în condițiile în care este contestată legalitatea sumei stabilită de organul fiscal, instanța a analizat mai mult decât a solicitat reclamanta, menținând de plată doar suma de 24.429 lei.

Dată fiind modalitatea în care au fost stabilite obiectivele expertizei la judecata cauzei în fond nu se putea analiza în recurs, dacă organul fiscal a procedat legal la stabilirea sumelor menționate în decizie întrucât acest aspect nu era tranșat în concluziile expertului contabil.

Din actele dosarului de fond rezultă că nu au fost analizate în mod separat perioadele pentru care au stabilit sumele de plată în funcție de dispozițiile legale aplicabile, în vigoare, pentru perioada respectivă și nici nu au fost analizate separat de sumele care nu au fost contestate și care nu puteau face obiectul controlului de legalitate al instanței de contencios.

Instanța de fond a redat concluziile raportului de expertiză, fără a analiza acest mijloc de probă și a arăta motive de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea că actele administrate erau legale. Simpla afirmație în sensul că prin concluziile raportului de expertiză s-a făcut o analiză exhaustivă a documentelor aparținând reclamantei și a textelor legale aplicabile nu echivala cu analizarea legalității obligațiilor fiscale reținute în sarcina reclamantei.

In condițiile în care se contesta modul de calcul al impozitului pe profit și a TVA suplimentar, tribunalul trebuia să tranșeze, raportat la documentele depuse și dispozițiile legislației fiscale, dacă reclamanta datora aceste sume, defalcat pe perioade.

Constatând necesitatea suplimentării obiectivelor expertizei pentru a se analiza în concret toate documentele depuse de părți și verifica sumele stabilite în perioadele menționate în decizia de impunere, Curtea a apreciat că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

După casare cu trimitere spre rejudecare, în cauză s-a efectuat o nouă expertiză contabilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In perioada 26.04. – 29.04.2010, 03.05.2010 – 03.05.2010 – 05.05.2010 și 11.05.2010, reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale care a avut ca obiect verificarea modului de stabilire, declarare și virare a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată datorate bugetului de stat.

Urmare verificării efectuate a fost întocmit Raportul de Inspecție Fiscală Parțială nr._/13.05.2010.

Prin acest raport de inspecție s-a constatat cu privire la impozitul pe venit microîntreprinderi că în perioada 28.06.2005 – 31.12.2006, supusă inspecției fiscale, .. este plătitoare de impozit pe veniturile microîntrepinderii îndeplinind cumulativ condițiile prevăzute la art. 103 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și anume:

a) are înscrisă în obiectul de activitate producția de bunuri materiale, prestarea de servicii și/sau comerțul;

b) are de la 1 până la 9 salariați inclusiv;

c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro;

d) capitalul social al persoanei juridice este deținut de persoane, altele decât statul, autoritățile locale și instituțiile publice.

e) Conform art. 104 alin. 3: „o persoană juridică română care este nou-înființată poate opta să plătească impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacă condițiile prevăzute la art. 103 lit. a) și d) sunt îndeplinite la data înregistrării la registrul comerțului și condiția prevăzută la art. 103 lit. b) este îndeplinită în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării”.

Pentru perioada supusă inspecției fiscale parțiale, operatorul economic datorează și calculează impozit pe venit microîntreprinderi, aplicată asupra veniturilor din orice sursă, în cotă de 3% conform art. 107 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

Incepând cu data de 01.01.2007, operatorul economic devine plătitor de impozit pe profit, deoarece nu mai îndeplinește cumulativ condițiile pentru a fi plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderii, respectiv a depășit cifra de afaceri, înregistrând la 31.12.2006, venituri în sumă de 406.979 lei.

Inspecția fiscală a cuprins cu privire la impozitul pe profit perioada 01.01.2007 – 31.12.2008.

S-a constatat că în perioada supusă inspecției fiscale, societatea reclamantă a obținut venituri din comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate.

Pentru anul 2007, s-a constatat o diferență cheltuieli nedeductibile în sumă de 4.299 lei rezultată din tranzacții cu contribuabili radiați sau declarați inactivi, conform art. 11 alin. 1²⁾ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 21 alin. 4 lit. r din același act normativ pentru care s-a calculat o diferență de impozit de virat în sumă de 688 lei.

Pentru anul 2008 s-a constatat o diferență în sumă de 57.084 lei cheltuieli nedeductibile care provin din:

- 16.158 lei, cheltuieli înregistrate din documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, potrivit prevederilor legale, nefiind astfel respectate prevederile art. 21 alin. 4 lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu completările și modificările ulterioare. La sesizarea Curții de Conturi Maramureș și adresei nr._ din 12.03.2010 transmisă de A.N.A.F. – Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală s-au verificat relațiile comerciale derulate cu societăți furnizoare care emit facturi pentru operațiuni economice fictive, având ca scop final diminuarea obligațiilor fiscale privind impozitul pe profit/venit și taxa pe valoare adăugată, ale societăților beneficiare, rezultând diferențe între datele raportate în declarația (394) informativă, privind livrările și achizițiile de bunuri și servicii în interiorul țării de către .. și cele raportate de societățile furnizoare;

- 40.926, reprezintă sume înregistrate în evidența contabilă, rezultate din tranzacții cu contribuabili radiați sau declarați inactivi, cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, conform art. 11 alin. 1²⁾ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare,

Pentru diferențele constatate față de operatorul economic, au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 6.088 lei, pentru perioada 26.01.2008 – 06.05.2010, conform O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cotă de 0,1% și art. 21 alin. 4 lit. r) Cod fiscal.

Referitor la taxa pe valoare adăugată, s-a constatat că operatorul economic s-a înregistrat, prin opțiune, ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, începând cu data de 01.02.2007, prin depășirea plafonului de scutire (200.000 lei) prevăzut la art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2093 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

Urmare inspecției fiscale s-a constatat că operatorul economic a depășit plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, la data de 31.05.2006, înregistrând o cifră de afaceri în sumă de 208.479 lei.

Urmare faptului că operatorul economic nu s-a înregistrat în termen legal în scopuri de TVA, organele de inspecție fiscală au procedat la calculul TVA datorată astfel:

- pentru perioada 01.07.2006 – 31.12.2006, conform pct. 56 alin. 4 lit. b) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru perioada 01.01.2007 – 31.01.2007 conform pct. 62 alin. 2 lit. a) și b) din H.G. Nr. 44/2004.

Pentru anul 2006, organele de inspecție fiscală au stabilit o diferență în sumă de 32.646 lei TVA colectată care provine din faptul că reclamanta nu s-a înregistrat în scopuri de TVA începând cu 01.07.2006 atunci când plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și implicit nu a depus deconturi TVA.

La data de 31.05.2006, operatorul economic a depășit plafonul de scutire (200.000 lei) prevăzut la art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a înregistrat o cifră de afaceri în sumă de 208.479 lei. Urmare acestui fapt, operatorul economic trebuia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului în conformitate cu art. 152 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și să devină plătitor de TVA începând cu data de 01.07.2007.

Pentru anul 2007 s-a constatat o diferență în sumă de 6014 lei TVA colectată care provine din faptul că reclamanta nu s-a înregistrat în scopuri de TVA începând cu 01.07.2006, atunci când a depășit plafonul de scutire prevăzut de art. 152 alin. (1) din Legea nr. 571/2003.

Pentru luna ianuarie, TVA de plată a fost calculată conform pct. 62 alin. 2 lit. b) din H.G. Nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Diferența în sumă de + 2669 lei TVA deductibilă provine din:

- (+) 4.072 lei stabilită conform pct. 62 alin. 2 lit. b) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare;

- (-) 1403 lei TVA deductibilă, din faptul că s-a dedus TVA de pe facturi emise de operatori economici care nu sunt înregistrați în scopuri de TVA, nefiind astfel respectate prevederile art. 145 – 146 coroborat cu art. 126 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru anul 2008 s-a calculat o diferență în sumă de 21.870 lei TVA deductibilă care provine din:

Pentru anul 2008, s-a stabilit o diferență în sumă de 8448 lei TVA deductibilă care provine din:

- 6.994 lei, din faptul că acesta a înregistrat tranzacții cu societăți declarate inactive, pentru care nu avea dreptul să deducă TVA, conform art. 11, alin. 1²⁾ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

- 1.454 lei, din tranzacții cu societăți care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA și pentru care operatorul economic a dedus TVA, nefiind astfel respectate prevederile art. 145 – 146, coroborat cu art. 126, alin. 1 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

Pentru anul 2010 s-a calculat o diferență în sumă de 1962 lei TVA deductibilă care provine din faptul că reclamanta a înregistrat tranzacții cu societăți declarate inactive pentru care nu avea dreptul să deducă TVA conform art. 11 alin. 1²⁾dinLegea nr. 571/2003.

In baza Raportului de Inspecție Fiscală nr._/13.05.2010 a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 322/13.05.2010 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor sume: 9822 cu titlu de impozit pe profit pentru perioada 01.01.2007 – 31.12.2008, 6.088 majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 9.822 lei, 68.271 lei TVA pentru perioada 01.07.2006 – 28.02.2010 și 60.197 lei majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 60.197 lei.

Impotriva acestei decizii de impunere, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 322/13.05.2010 privind suma de 92.602 lei reprezentând impozit profit în sumă de 7.828 lei și TVA în sumă de 18.251 lei plus majorările de întârziere aferente (stabilit suplimentar pentru tranzacții cu societăți considerate inactive) și 29.517 lei TVA cu majorările de întârziere în sumă de 37.006 lei stabilite pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007 în care contribuabilul avea obligația calculării și virării TVA prin depășirea plafonului de scutire.

Prin Decizia nr. 60/30.06.2010 emisă de pârâtă, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Tribunalul reține că Decizia este legală.

Reclamanta a contestat Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 322/13.05.2010 suma de 92.602 lei reprezentând impozit profit în sumă de 7.828 lei și TV A în sumă de 18.251 lei plus majorările de întârziere aferente (stabilit suplimentar pentru tranzacții cu societăți considerate inactive) și 29.517 lei TVA cu majorările de întârziere în sumă de 37.006 lei stabilite pentru perioada 01.07.2006 – 31.07.2007 în care contribuabilul avea obligația calculării și virării TVA prin depășirea plafonului de scutire.

Obiectul contestației îl formează numai sumele stabilite suplimentar de echipa de inspecție fiscală pentru facturile de marfă primite de societate în perioada 01.01.2007 – 28.02.2010 de la societăți furnizoare considerate inactive din punctul de vedere al reprezentanților A.N.A.F. și sumele stabilite suplimentar de plată pentru perioada 01.07.2006 – 31.01.2007 în care contribuabilul avea obligația calculării și virării TVA prin depășirea plafonului de scutire.

Cu privire la suma totală de 26.079 lei (7.868 lei impozit pe profit și 18.251 lei TVA și majorările calculate, aferentă operațiunilor efectuate cu societăți inactive

In conformitate cu prevederile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: „Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

r) cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Codul fiscal: „Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, are obligația să emită factură fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate către fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, precum și contribuabilii inactivi, ale căror certificate de înregistrare fiscală au fost suspendare prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu au dreptul să emită facturi fiscale și nici să înscrie taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate către altă persoană, în orice documente emise. In situația în care contribuabilii inactivi menționați emit facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, beneficiarii nu au dreptul să își exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrisă în documentele respective…”

In conformitate cu prevederile art. 7 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. Nr. 575/2006 „(1) Contribuabilii declarați inactivi vor fi înscriși în Lista contribuabililor declarați inactivi (anexa nr. 2), iar contribuabilii cărora le încetează starea de inactivitate vor fi cuprinși în Lista contribuabililor reactivați (anexa nr. 3).

(2) Listele menționate la alin. 1 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de internet www.mfinante.ro, la secțiunea „informații contribuabili”.

(3) Lista contribuabililor declarați inactivi și Lista contribuabililor reactivați vor fi actualizate de regulă, lunar.”

Susținerea expertului contabil care a efectuat expertiza în cauză în sensul că inspecția fiscală nu a ținut cont de data de anulare a certificatului de înregistrare fiscală a furnizorilor menționați în expertiză nu s-a stabilit în mod corect impozitul pe profit și TVA, de asemenea accesoriile aferente acestor două surse de venit la buget este neîntemeiată.

Respectând prevederile legale mai sus citate organele de inspecție fiscală au ținut cont la stabilirea cheltuielilor nedeductibile aferente anilor fiscali 2007 – 2007 (în vederea determinării impozitului pe profit precum și la stabilirea TVA deductibilă aferentă anilor fiscali 2008 – 2010 de la data la care respectivii contribuabili (cu care reclamanta a efectuat tranzacții) au fost radiați sau declarați inactivi prin Ordin al Președintelui A.N.A.F. și nu de data anulării Certificatului de înmatriculare fiscală.

In tabelul prezentat la fila 33 a Raportului de expertiză contabilă judiciară expertul contabil prezintă în coloana 4 data anulării Certificatului de înmatriculare fiscală pentru fiecare dintre furnizorii înscriși la coloana 2, dată de care a ținut cont în mod eronat la recalcularea impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată având ca și consecință, diminuarea sumelor stabilite în sarcina petentei prin Decizia de impunere nr. 322/13.05.2010.

In consecință, organele fiscale au stabilit diferențele de impozit pe profit în sumă de 7808 lei și TVA în sumă de_ lei, aferente tranzacțiilor efectuate de societate cu contribuabili inactivi în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

In ceea ce privește accesoriile necuantificate, aferente impozitului pe profit contestat și aferente TVA contestată, se reține că acestea reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, iar prin contestația formulată .. nu a obiectat asupra modului de calcul al majorărilor, în ceea ce privește numărul zilelor de întârziere și cota aplicată.

Cu privire la TVA în sumă de_ lei și majorările de întârziere aferente, instanța reține că, potrivit art. 137 Cod fiscal, „baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrări de bunuri și prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) și c) din tot ceea ce constituie contrapartidă obținută sau care urmează a fi obținută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni”. Având în vedere faptul că în perioada 01.07.2006 – 31.12.2006 societatea nu a fost înscrisă ca plătitor de TVA (funcționând ca neplătitor de TVA) taxa pe valoarea adăugată nu este inclusă în prețul cu amănuntul al produselor iar baza impozabilă se constituie din totalul veniturilor realizate din activitatea de comerț cu amănuntul.

Deasemeni, potrivit prevederilor pct. 56 din H.G. Nr. 44/2004, „în cazul persoanelor impozabile care au depășit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. 3 din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:

b) în situația în care abaterea de la prevederile legale se constată ulterior înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.

In ambele situații prevăzute la alin. (4), la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, persoana impozabilă beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziționate, conform art. 145 alin. 11 și 12 din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adăugată dedusă se înscrie în primul decont de taxă pe valoarea adăugată depus la organul fiscal”.

Având în vedere faptul că prevederile pct. 56 alin. 4 lit. b) din H.G. nr. 44/2004 au caracter imperativ „organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă”, sintagma „la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, persoana impozabilă beneficiază de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziționate” nu poate fi interpretată că ar avea caracter retroactiv datei înregistrării.

In consecință, organele fiscale au procedat în mod legal neacordând dreptul de deducere a TVA pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă și urmează a se respinge ca neîntemeiată contestația cu privire la TVA la acest capăt de cerere.

Cu privire la majorările de întârziere în sumă de 37.006 lei, aferente TVA în sumă de 29.517 lei (pentru care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată), se reține art. 119 din O.G. Nr. 92/2003 R potrivit căruia „(1) pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere”.

Față de toate aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea promovată de reclamanta .., cu sediul în Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și A.N.A.F. - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TULCEA - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALA, cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea, având ca obiect anulare act administrativ ca nefondată.

Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E. N. G. V. V.

09.08.2013

Red.jud.EN

Tehnored.DS/ex. 4

22.08.2013

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2579/2013. Tribunalul...		Obligaţia de a face. Sentința nr. 1691/2013. Tribunalul TULCEA →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 2957/2013. Tribunalul TULCEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 2957/2013. Tribunalul TULCEA