Litigiu privind domeniul public. Sentința nr. 3446/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3446/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 1344/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3446
Ședința publică de la 06 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
Grefier: A. S.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții . C. L. AL COMUNEI C. V., ambii cu sediul în localitatea C. V., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul S. V.-I., cu domiciliul în C., .. 87, ., ., având ca obiect reziliere contract concesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru reclamanți av. V. A. în baza împuternicirii avocațiale nr. 16/2013, iar pentru pârât av. O. A. în baza împuternicirii de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul reclamantelor, având cuvântul, arată că la fila 26 din dosar se află dovada de înmânare a acțiunii către pârât, respectiv la 26 aprilie 2013, iar întâmpinarea a fost depusă la dosar în data de 23 mai 2013, depășind termenul de 25 zile prevăzut de disp. art. 165 N.C.P.C.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul, precizează că întâmpinarea a fost expediată cu „Urgent Curier” la data de 22 mai 2013, în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în dosarul concesiunii, având în vedere că dosarul care a stat la baza licitației se află în posesia reclamantelor, proba testimonială, precum și proba cu interogatoriu luat reclamantei, după depunerea înscrisurilor.
Apărătorul reclamantelor, având cuvântul, arată că prin întâmpinare, pârâtul a ridicat o excepție, de fapt, o așa zisă excepție, prin care acesta solicită instanței de judecată să constate nulitatea licitației organizate, ceea ce face ca obiectul cauzei să fie modificat. Pârâtul semnând contractul de concesiune, practic și-a dat acordul de voință. Susținerea conform căreia licitația a avut un singur ofertant și nu a respectat prevederile legale este tardivă, fiind formulată după trei ani de la încheierea contractului.
Instanța, având în vedere susținerile reclamantelor, prin apărător, constată că prin întâmpinare nu s-au invocat excepții, fiind apărări de fond.
Deliberând, respinge proba testimonială ca nefiind utilă soluționării cauzei, iar în ceea ce privește proba cu interogatoriu, având în vedere că pârâtul nu a formulat interogatoriul pentru acest termen, decade din administrarea acestei probe.
Față de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat asupra cercetării judecătorești, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantelor, având cuvântul pe fond, arată că Unitatea Administrativ Teritorială C. V. a vrut să beneficieze de potențialul său turistic, astfel că a scos la licitație și a concesionat suprafața de 2117 mp pârâtului S. V.-I..
În aceste condiții a fost încheiat contractul de concesionare, iar prin procesul verbal nr. 4170/22.10.2010 i-a fost predat concesionarului terenul în cauză, acesta având obligația să respecte contractul, respectiv să achite redevența și să înceapă demararea lucrării.
Precizează că după trei ani de la încheierea contractului de concesiune, pârâtul nu a depus instituției reclamante niciun document în vederea eliberării autorizației de construire și nici nu a achitat garanția și redevența datorată pentru concesiune.
Astfel, nu poate continua promovarea unui astfel de contract, pârâtul recunoscând și prin întâmpinarea depusă la dosar că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, atât prin nedepunerea garanției prevăzute de art. 4.2.6 al contractului, cât și prin neplata redevenței datorate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv rezilierea contractului de concesiune, obligarea pârâtului să restituie bunul concesionat, conform contractului și obligarea acestuia la plata sumei de 12.007 lei cu titlu de redevență și penalități, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtului, având cuvântul pe fond, arată că art. 10.1 din contractul de concesiune nu a fost respectat și sancțiunea pentru neînceperea investiției în termen de 2 ani atrage rezilierea de drept a contractului, fără nici o notificare prealabilă.
Totodată, contractul trebuia reziliat de drept, având în vedere art. 4.2.6. din același contract potrivit cu care în termen de 90 zile S. V.-I. avea obligația de a depune cu titlu de garanție o anumită sumă, iar nerespectarea acestei clauze trebuia să conducă la rezilierea de plin drept a contractului, fără nicio notificare prealabilă. În opinia pârâtului, acest contract este reziliat începând cu data de 23.01.2011, conform prevederilor contractuale, care sunt semnate și însușite de către ambele părți.
Consideră că pârâtul datorează redevența pe 3 luni de la data semnării și până la data în care contractul era reziliat de plin drept, respectiv suma de 186,8 euro, însă, după data de 23.01.2011, când contractul a încetat să existe, pârâtul S. V.-I. nu putea fi obligat la plata vreunei sume.
Pentru aceste motive, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul reclamantelor, față de susținerile pârâtului, prin apărător, învederează că pârâtului i-au fost comunicate înștiințări de plată, titluri executorii sau somații prin care i-au fost aduse la cunoștință debitele înregistrate pe numele său, demersuri rămase fără niciun răspuns din partea acestuia.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ /22.04.2013, reclamanții . C. L. al Comunei C. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. V.-I., pe baza probelor ce vor fi administrate și în temeiul art. 58 alin. 1 din HG nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 6/22 octombrie 2010 și obligarea pârâtului să elibereze, liber de orice sarcină, bunul concesionat, precum și la plata sumei de 12.007 lei, reprezentând 9590 lei redevență datorată și 2417 lei penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin hotărârea Consiliului L. al Comunei C. V., Jud. Tulcea, a fost aprobată concesionarea unor terenuri ce aparțin domeniului public de interes local, fiind încheiat contractul de concesionare nr. 6/22 octombrie 2010, pentru suprafața de 2117 mp, situată în extravilanul comunei, tarlaua 80, .. carte funciară 489/N, concesionar fiind pârâtul S. V.-I., pentru o perioadă de 49 de ani.
Terenul care face obiectul concesiunii este destinat conform contractului, pentru dezvoltarea turistică a zonei, iar neînceperea investiției în termen de 2 ani de la încheierea acestuia atrage rezilierea de drept a contractului.
Prin procesul-verbal nr. 4170 din 22 octombrie 2010, i-a fost predat concesionarului terenul în cauză, acesta având obligația de a trece la realizarea obiectivului pentru care a obținut concesiunea.
În baza punctului 4.2.6. al contractului, pârâtul avea de asemenea obligația ca în termen de cel mult 90 de zile să depună cu titlu de garanție suma de 752 euro, reprezentând o cotă parte din redevența pentru primul an de activitate.
În temeiul pct. 5.1. pârâtul trebuia să achite cu titlu de redevență suma de 3202 lei, conform facturii nr. 30/2011, până în prezent acesta figurând cu restanțe la plata redevenței în sumă totală de 12.007 lei și anume: pentru anul 2011 - 3010 lei redevență și 1505 lei penalități de întârziere, anul 2012 - 3250 lei redevență și 845 lei penalități de întârziere și anul 2012 - 3330 lei redevență și 67 lei penalități de întârziere.
Deși pârâtului i-au fost comunicate înștiințări de plată și somații în vederea plății sumei datorate, aceste demersuri au rămas fără vreun răspuns.
Totodată, s-a susținut de către reclamantă, de la data încheierii contractului în octombrie 2010 și până în prezent, pârâtul nu a trecut la realizarea proiectului de dezvoltare turistică, la care s-a obligat prin contract.
La data de 25 februarie 2013, pârâtul a fost convocat la sediul reclamantei, pentru a clarifica situația derulării contractului, însă acesta nu a răspuns convocării, fiind încheiat procesul-verbal nr. 769, conform căruia concilierea nu a putut avea loc.
S-a mai susținut că, convențiile încheiate între părți având putere de lege, se execută cu bună credință. Or, pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale mai sus-menționate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 66 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, art. 57 și art. 58 din HG nr. 168/2007, art. 1350, 1549 și urm. din Codul civil și art. 7 pct. 1 lit. c din contractul de concesionare.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse în copie, contractul de concesiune nr. 6/2010, procesul-verbal de predare-primire teren nr. 4170/2010 planul amplasamentului, declarație fiscală, înștiințările de plată nr. 480/17 februarie 2011 și nr. 27/04 ianuarie 2013, adresa nr. 4204/2010, nr. 481/4/17 februarie 2011, nr. 2691/1/19 iulie 2011, titlul executoriu, somația, convocarea la conciliere nr. 450/01 februarie 2013 și procesul-verbal de conciliere nr. 769/25 februarie 2013.
Pârâtul S. V.-I., a depus la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea acesteia în parte, întrucât anterior încheierii contractului, reclamanta nu a respectat procedura administrativă de inițiere a concesionării, încălcând prevederile art. 10 lit. a din OUG nr. 54/2006, în sensul că pârâtului i-a fost prezentat un alt lot decât cel pentru care a înțeles să liciteze, creându-se astfel o eroare asupra calității substanțiale a obiectului actului juridic.
S-a mai arătat de către pârât că reclamanta avea cunoștință de intenția pârâtului de a concesiona în vederea dezvoltării turistice un lot cu potențial economic aflat pe insulă și nu în vecinătatea acesteia.
Totodată, pârâtul a susținut că a fost singurul ofertant, fiind încălcate astfel prevederile art. 25 din OUG nr. 54/2006.
Pe fond, s-a susținut că există și alte motive pentru care contractul trebuia reziliat de drept și anume nedepunerea garanției, în termen de 90 de zile de la semnarea contractului conducea la rezilierea de plin drept al acestuia și, implicit, obligarea sa la plata sumei de 752 euro, respectiv suma de 3207,36 lei.
Atât reclamanta, cât și pârâtul, au solicitat în scris administrarea probei cu interogatoriu și a probei testimoniale după depunerea înscrisurilor.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, apărându-se referitor la susținerile pârâtului privind încălcarea prevederilor legate de procedura concesiunii, iar pe fond, s-a arătat că și pârâtul recunoaște neîndeplinirea obligațiilor contractuale și este de acord practic cu rezilierea contractului.
Examinând acțiunea pe baza înscrisurilor depuse, a dispozițiilor legale invocate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
La data de 22 octombrie 2010, între C. L. C. V. reprezentat prin Primar, în calitate de concedent și S. V.-I., în calitate de concesionar, a intervenit un contract de concesiune cu privire la suprafața de 2117 mp, amplasată în extravilanul Comunei C. V. în scopul dezvoltării turistice a zonei, pentru o perioadă de 49 de ani.
Deși, la aceeași dată, pârâtului i-a fost predat terenul în cauză, conform procesului-verbal de predare primire depus la dosar, acesta nu a întreprins niciuna din activitățile impuse de realizarea obiectivului privind dezvoltarea turistică a zonei.
De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației referitoare la depunerea sumei de 752 euro cu titlu de garanție, împrejurare pe care de altfel a și invocat-o prin întâmpinare, ca motiv de reziliere a contractului.
Astfel, potrivit art. 4.2.6., părțile au convenit ca în termen de cel mult 90 de zile de la data încheierii contractului, concesionarul să depună cu titlu de garanție suma de 752 euro, reprezentând o cotă parte din suma datorată concedentului cu titlu de redevență pentru primul an de activitate.
La capitolul V din contract, privind prețul și modalitățile de plată, art. 5 pct. 1, s-a prevăzut obligația concesionarului de a plăti concedentului o sumă de 752 euro/an cu titlu de redevență, conform procesului-verbal nr. 4044/13 octombrie 2010 și a raportului de evaluare nr. 4045 din aceeași dată, plata urmând să se facă pe baza unei facturi emise de concedent într-o singură tranșă, respectiv 31 martie a fiecărui an, în lei.
În ceea ce privește modalitățile de încetare a contractului, s-a convenit ca în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, contractul să înceteze prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului, conform prevederilor art. 7 pct. 1 din contract.
Or, în speță, deși pârâtului i-au fost comunicate înștiințări de plată referitoare la redevența datorată de la data încheierii contractului, respectiv pentru anul 2011 - 3010 lei redevență și 1505 lei penalități de întârziere, 3250 lei redevență și 845 lei penalități de întârziere pentru anul 2012 și 3330 lei redevență și 67 lei penalități de întârziere pentru anul 2012, acesta nu a făcut dovada plății sumelor datorate, aspect pe care îl și recunoaște prin întâmpinare.
Or, potrivit dispozițiilor art. 57 alin. 1 lit. c din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, încetarea contractului de concesiune poate avea loc în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.
Aceste dispoziții se regăsesc și în prevederile art. 58 din Normele metodologice de aplicare a OUG 54/2006, aprobate prin HG nr. 168/2007, unde se prevede că „în cazul nerespectării din culpă a obligațiilor asumate de către una dintre părți prin contractul de concesiune, cealaltă parte este îndreptățită să solicite tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul concedentului, să se pronunțe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei despăgubiri, dacă părțile nu stabilesc altfel”.
Părțile în prezenta cauză au convenit, așa cum am arătat, cu privire la rezilierea sau încetarea contractului de concesiune în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar.
Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 57 alin. 1 lit. c din OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică pentru încetarea contractului de concesiune datorită nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, în urma solicitării de reziliere a acestuia formulată de către concedent.
În consecință, se va admite acțiunea și se va dispune rezilierea contractului de concesiune nr. 6/22 octombrie 2010 cu obligarea pârâtului de a elibera bunul concesionat conform prevederilor contractuale.
Având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada plății sumelor datorate către concedent cu titlu de redevență, pe întreaga perioadă de derulare a contractului, acesta va fi obligat la plata sumei de 12.007 lei reprezentând 9590 lei redevență și 2417 lei penalități de întârziere, către reclamante.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, va fi obligat pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamanta .. Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții . C. L. AL COMUNEI C. V., ambii cu sediul în localitatea C. V., ., jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul S. V.-I., cu domiciliul în C., .. 87, ., ., având ca obiect reziliere contract concesiune.
Dispune rezilierea contractului de concesiune nr. 6/22 octombrie 2010 și obligarea pârâtului să elibereze bunul concesionat, conform contractului.
Obligă pârâtul la plata sumei de 12.007 lei, reprezentând 9590 lei redevență și 2417 lei penalități de întârziere, către reclamante.
Obligă pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamanta .. Tulcea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
V. A. A. S.
Red.Jud.A.V./26.09.2013
Tehnored.Gref.A.B./01.10.2013/5 ex.
.>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1839/2013. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1693/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
