Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2468/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2468/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 5993/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2468/2013
Ședința publică de la 18 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: E. G.
S-a luat în examinare cauza litigiu de muncă având ca obiect contestație dispoziție încetare contract de muncă privind pe reclamanta-pârâtă S. J., domiciliată în oraș O., ., jud. C. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți P. ORAȘULUI S., C. L. AL ORAȘULUI S. și P. ORAȘULUI S., toți cu sediul în oraș S., .. 180, jud. Tulcea și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți P. Orașului S., județ Tulcea, P. S., județ Tulcea și C. L. S., județ Tulcea în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S. J..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâți av. I. M., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind reclamanta și apărătorul acesteia av. S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av. I. M., având cuvântul, în ceea ce privește natura juridică a cauzei, arată că dispoziția nr. 310 contestată de reclamantă nu este act administrativ potrivit art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Dispoziția menționată nu este emisă în regim de putere publică, ci în calitate de angajator, prin substituire eronată a primarului în calitatea de angajator și nu s-a emis în vederea organizării executării legii, ci în virtutea existenței unui contract individual de muncă. În speță este vorba de o încetare a contractului individual de muncă în baza legii nr. 53/203, fiind un conflict de muncă, cauza fiind judecată de un complet specializat în litigii de muncă, fiind o contestare a deciziei de încetare a contractului de muncă.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei, asupra cererii principale și reconvenționale.
Av. I. M. apreciază că prevederile art. 79 din Codul muncii nu au aplicabilitate în situația de față. Dacă instanța consideră că primarul are calitate procesuală în cauză, motivat de faptul că acesta a preluat din prerogativele Centrului de Sănătate S., fostul angajator al contestatoarei, atunci P. Orașului S. are calitate procesuală activă în formularea cererii reconvenționale privind constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă.
Dacă se constată că primarul are calitate procesuală pasivă numai ca urmare a faptului că este emitentul actului contestat, dar se constată că nu are calitatea de a emite un astfel de act, instanța de judecată poate anula decizia de încetare, dar nu poate pronunța despăgubiri sau reintegrarea în postul avut anterior, deoarece situația juridică a reclamantei nu a fost modificată prin decizia 310/2012 emisă de o persoană care nu avea calitatea de a emite o astfel de decizie, la mai bine de un an de la desființarea Centrului de Sănătate, ci a fost modificată de drept ca urmare a intervenției cazului de încetare de drept a contractului de muncă.
În aceste condiții, primarul are interesul pentru rezolvarea legală a cererii reclamantei de a invoca ceea ce legea prevede.
Părțile nu au făcut decât să aducă în atenția instanței că la data dizolvării Centrului de Sănătate S., potrivit Codului muncii a încetat de drept contractul de muncă al reclamantei, nu pentru că așa a dorit angajatorul, nici C. L. sau P. Orașului S., ci pentru că legea a prevăzut acest caz.
P. Orașului S. nu aduce alte argumente prin care să tindă la menținerea deciziei de concediere, ci invocă pe calea cererii reconvenționale, sau ca apărare de fond, intervenția catului de încetare de drept a contractului individual de muncă, ca apărare pentru solicitarea reclamantei la despăgubiri materiale și morale și la integrarea în postul deținut anterior, deși unitatea în care își desfășura activitatea nu mai există.
Art. 56 din Codul muncii prevede expres situațiile în care contractul individual de muncă încetează de drept. Acestea sunt situații în care contractul încetează prin efectul legii, ca urmare a procedurii unui act sau fapt juridic.
Dacă s-ar aprecia că pârâta nu poate invoca încetarea de drept a contractului de muncă, ar însemna că instanța ar anula decizia de concediere și s-ar plăti despăgubirile prevăzute de art. 80 din Codul muncii, deși această decizie nu a produs efecte fiind emisă pe de o parte de o persoană care nu avea calitatea de angajator și pe de altă parte pentru că a fost emisă ulterior cazului de încetare de drept, și deși reclamanta nu a suferit vreun prejudiciu prin emiterea deciziei pentru că acest contract de muncă a încetat anterior emiterii acesteia.
Dacă instanța s-ar pronunța pe lipsa calității procesuale pasive a Primarului Orașului S. și Primăriei S., și cererea reconvențională ar trebui respinsă pentru lipsa calității procesuale în ceea ce privește acești pârâți- reclamanți.
Apărările pe fond le-a făcut la data de 24.01.2013 și le menține fiind valabile.
Depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 03 octombrie 2012, reclamanta S. J., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al orașului S. și P. orașului S., a solicitat
- anularea Dispoziției nr. 310/03.09.2012 privind încetarea contractului individul de muncă nr. 56/26.02.2007,
- repunerea în situația anterioară prin obligarea la plata unei despăgubiri egale cu drepturile cuvenite pentru preaviz, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data când trebuia acordat, 02.06.2011, până la data plăți efective și
- plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a fost angajata Centrului de Sănătate S., având funcția de economist I/A cu atribuții de director financiar, în baza Contractului de muncă nr. 56/26.02.2007, contract care, în baza dispoziției nr. 60/11.10.2010, pe perioada concediului de creștere a copilului, a fost suspendat.
Cum în conformitate cu H.C.L. Nr. 87/15.06.2011, Centrului de Sănătate S. și-a încetat activitatea începând cu data de 01.07.2011, patrimoniul acestuia a fost preluat de către C. L. S., dosarele salariaților fiind preluate către P. S., inclusiv dosarele salariaților a căror contracte de muncă erau suspendate.
S-a arătat astfel că Dispoziția nr. 310/03.09.2012, emisă după data expirării perioadei de suspendare, este nelegală prin aceea că nu a respectat termenul de preaviz.
Acest act este nul și prin aceea că nu explicitează împrejurările concrete care au dus la încetarea contractului, nefiind astfel motivată în fapt și în drept. De asemenea, dispoziția nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitatea nou înființată.
Pârâții C. L. al orașului S. și P. orașului S. au formulat întâmpinare și au invocat excepția necompetentei funcționale a completului de contencios administrativ învestit.
De asemenea, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că dispoziția contestată a fost emisă de către P. orașului S., acesta având calitate procesuală și nicidecum C. L. sau P., care de altfel nu are nici personalitate juridică, invocând în acest sens prevederile art. 77 din Legea 115/2001.
Prin aceeași întâmpinare a fost invocată și excepția prematurității în sensul nerespectării prevederilor art. 7 din Legea 554/2006 care reglementează procedura prealabilă.
Pârâții C. L. al orașului S. și P. orașului S. au formulat și cerere reconvențională, solicitând ca instanța să constate încetarea de drept a contractului individual de muncă al pârâtei S. J..
S-a arătat că P. orașului S. nu avea calitatea de a emite decizia contestată, contractul fiind încetat de drept ca urmare a dizolvării instituției angajatoare, fiind incidente prevederile art. 56 alin. 1 lit. a din Codul muncii. A fost invocat și art. 49 alin. 5 și 6 din Codul muncii care stabilește că de fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare intervine o cauză de încetare de drept a contractului, aceasta prevalează, pe perioada suspendării contractului fiind suspendate toate termenele ce au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului, cu excepția situațiilor de încetare de drept.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea recovențională, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, arătând că instanța nu poate constata încetarea de drept a contractului de muncă după ce s-a dispus concedierea pentru motive neimputabile salariatului conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
La data de 12.11.2012, reclamanta S. J. a depus la dosarul cauzei o cerere modificatoare a acțiunii introductive, arătând pe de o parte că înțelege să se judece și cu P. Orașului S., cerând introducerea sa în cauză, pe de altă parte solicitând și reintegrarea pe postul avut anterior.
La rândul său, pârâtul P. Orașului S. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, formulând cereri, excepții și apărări identice celor invocate de pârâții C. L. și P. orașului S..
Prin Încheierea din data de 07.12.2012, completul specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ, reținând natura pricinii ca fiind un litigiu de muncă, a transpus cauza.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanța constată în fapt următoarele:
Excepția prematurității acțiunii prin nerespectarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2006 nu a mai fost susținută după recalificarea litigiului, Codul muncii necondiționând acțiunea la instanță de îndeplinirea unei proceduri prealabile obligatorii.
În privința excepției tardivității formulării cererii modificatoare, se are în vedere că potrivit art. 132 Codul de procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, textul distingând două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale.
Distincția este importantă întrucât cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părți, decât la prima zi de înfățișare.
Cum, prin cererea depusă la dosar la data de 12.11.2012, s-a solicitat introducerea în cauză a unui alt pârât și formularea unui capăt de cerere nou, fiind o cerere ce are aptitudinea de a schimba elemente importante ale cererii de chemare în judecată, respectiv părțile și obiectul cererii, aceasta are natura unei cereri modificatoare, care însă a fost însă formulată anterior primei zile de înfățișare și, ca atare, nu este necesar acordul părții adverse.
Se reține pentru aceasta că, potrivit art. 134 din Codul de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Or, în speță părțile nu au putut pune concluzii în fața completului inițial învestit, care nu avea competență funcțională de a judeca.+
D. urmare, excepția va fi respinsă ca nefondată.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. și a Primăriei orașului S., instanța reține că această calitate constă în identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Câtă vreme actul de concediere contestat a fost emis de către P. Orașului S., nu este identificată identitatea la care se face referire în privința celor doi pârâți, astfel că aceștia nu au calitate procesuală activă în cererea principală.
În privința fondului cererii principale, se constată că potrivit Contractului individual de muncă nr. 56/01.01.1999 și a actului adițional din data de 05.03.2007, reclamanta S. J. a fost angajata Centrului de Sănătate S., în funcția de referent-contabil
Conform Dispoziției nr. 60/11.10.2010 a managerului Centrului de Sănătate, în conformitate cu prevederile art. 51 lit. a din Codul muncii, s-a dispus suspendarea activității salariatei S. J. începând cu data de 19.10.2010, pe perioada efectuării concediului de creștere a copilului până la doi ani.
Prin Dispoziția nr. 319/03.09.2012 a Primarului Orașului S., în temeiul art. 65-65 din Legea nr. 53/2003, reținându-se că postul ocupat a fost desființat prin încetarea activității angajatorului Centrul de Sănătate S., s-a dispus încetarea contractului de muncă nr. 56/1999 privind pe reclamată începând cu data de 08.09.2012.
Au fost avute în vedere pentru aceasta, prevederile H.G. Nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului de interes național "Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice", prin care s-a desființat Centrului de Sănătate S. al cărui management a fost preluat de către autoritatea administrației publice locale în baza H.C.L. Nr. 76/24.06.2010, fiind invocate și prevederile H.C.L. Nr. 87/15.06.2011 prin care s-a aprobat sistarea managementul și încetarea activității Centrului de Sănătate S. de la data de 01.07.2011.
Se reține că potrivit art. 22 (2) din O.U.G. Nr. 162 din 12 noiembrie 2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale, ,,În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 19, direcțiile de sănătate publică încheie cu autoritățile administrației publice locale protocoale de predare-preluare, conform modelului aprobat prin ordin al ministrului sănătății, pentru spitalele publice al căror management al asistenței medicale s-a transferat prin hotărâre a Guvernului.”
Conform art. 2 din ordonanță ansamblul atribuțiilor și competențelor prevăzute la art. 1 și care se transferă sunt următoarele: a) asistența medicală comunitară; b) asistența medicală desfășurată în unitățile de învățământ; c) finanțarea cheltuielilor de personal aferente medicilor și asistenților medicali, precum și cheltuielile cu medicamente și materiale sanitare din unitățile de asistență medico-socială; d) asistența medicală acordată în unele unități sanitare cu paturi; e) emiterea unor avize/autorizații.
Prin art. 2 (2) din H.G. Nr. 529 din 2 iunie 2010, a fost aprobată lista unităților sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenței medicale către autoritățile administrației publice locale, la pct. 326. din anexa nr. 2, fiind prevăzut că managementul asistenței medicale Centrului de Sănătate S. va fi transferat către C. L. S..
Având în vedere prevederile art. 22 alin. 2 din O.U.G. Nr. 162/2008, precum și prevederile H.G. Nr. 529/2010, prin H.C.L. S. Nr. 76/24.06.2010, s-a aprobat preluarea de cătreC. L. S. a managementului Centrului de Sănătate S..
Astfel, în baza Protocolului de predare primire încheiat de Direcția de Sănătate Publică Tulcea și P. S. nr. 2623/29.06.2010, s-a realizat predarea ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății.
Prin art. 1 din H.G. Nr. 212 din 9 martie 2011 a fost aprobat programul de interes național "Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice", program care, în conformitate cu art. 3 din hotărâre, se adresează autorităților administrației publice locale care, prin hotărâre a consiliului local/județean sau al municipiului București, decid concomitent înființarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora, care se desființează în condițiile prevăzute de lege.
Aliniatul 2 al art. 3 precizează că ,,sunt eligibile pentru finanțare căminele pentru persoane vârstnice înființate în condițiile alin. (1) prin desființarea unităților sanitare cu paturi prevăzute în anexa nr. 2”, Centrul de Sănătate S. regăsindu-se la ordinea 62 din această anexă.
Date fiind prevederile H.G. 212/2011, C. de Administrație al Centrului de Sănătate Tulcea, a hotărât ca, începând cu data de 01.06.2011, personalul existent să treacă în perioadă de preaviz și compensarea în bani a concediilor de odihnă.
Având în vedere aceleași prevederi ce derivă din H.G. nr. 212/2011, precum și Raportul și Decizia C. de Administrație al Centrului de Sănătate Tulcea, prin H.C.L. S. nr. 87/15.06.2011, s-a aprobat sistarea managementului Centrului de Sănătate S. și încetarea, începând cu data de 01.07.2011, a activității acestei instituții, al cărui patrimoniu urmează a fi preluate de către C. L. S..
D. urmare, potrivit Protocolului de predare-preluare nr. 3593/23.08.2011 încheiat de către Centrul de Sănătate S. și P. Orașului S., s-a efectuat preluarea patrimoniului constând în totalitatea bunurilor de natura activelor fixe, obiectelor de inventar, materiale cuprinse în evidența contabilă, precum și debitele restante.
Dincolo de concluzia că preluarea patrimoniului reprezintă o preluare a ansamblului de drepturi și obligații și nu doar a bunurilor corporale, se constată astfel că, de drept, continuatorul Centrul de Sănătate S. este C. L. S., care însă nu este emitentul actului contestat.
Dispoziția nr. 310/03.09.2012 a fost emisă de către P. comunei S., care nu are calitatea de angajator al reclamantei și nici aceea de continuator al Centrul de Sănătate S.. Că, în concret, potrivit protocolului din data de 23.08.2011, patrimoniul Centrul de Sănătate S., a fost preluat de către P. Orașului S., constituie un fapt realizat cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 212/2011 dar și a dispozițiilor H.C.L. S. nr. 87/15.06.2011, prin care s-a ordonat preluarea de către C. L. S. și nu de către instituția primăriei. Calitatea de continuator al angajatorului dobândită în atare condiții nu conferă un drept valabil de dispoziție în privința relațiilor de muncă.
În atare situație, capătul de cerere din acțiunea principală referitor la solicitarea de anulare a Dispoziției nr. 310/03.09.2012 privind încetarea contractului individul de muncă nr. 56/26.02.2007 este întemeiat și va fi admis ca atare.
Câtă vreme, continuatorul de drept al angajatorului este C. L. al orașului S., instanța reține că pârâții-reclamanți P. Orașului S. și P. S. nu au calitatea procesuală activă de a solicita prin cererea reconvențională constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă al pârâtei S. J., nefiind identificată identitatea lor cu subiecții raportului de muncă.
În privința solicitării pârâtului-reclamant C. L. S., formulată prin cererea reconvențională, instanța reține că potrivit art. 56 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003, ,, (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul și-a încetat existența conform legii;”
Or, în speță, cum Centrul de Sănătate S. și-a încetat existența la data de 01.07.2011, la aceeași dată, prin dispoziția legii, au încetat și contractele de muncă, implicit și cel al reclamantei.
Relativ la faptul că la momentul încetării existenței angajatorului, contractul de muncă al reclamantei-pârâte era suspendat, se au în vedere prevederile art. 49 alin. 5 și 6 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform cărora dacă, în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează, aceasta fiind și situația de excepție în cazul căreia nu operează suspendarea termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului de muncă în situația suspendării contractului individual de muncă.
În atare condiții, instanța constată intervenirea ope legis a încetării contractului individul de muncă nr. 56/26.02.2007, motiv pentru care se va dispune admiterea cererii reconvenționale formulate în acest sens.
Dată fiind această constatare, instanța concluzionează în sensul netemeiniciei capetelor de cerere din acțiunea principală referitoare la repunerea în situația anterioară prin obligarea la plata unei despăgubiri egale cu drepturile cuvenite pentru preaviz, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data când trebuia acordat, 02.06.2011, până la data plăți efective, precum și prin reintegrarea pe postul avut anterior, reintegrare care nu este posibilă în situația încetării existenței angajatorului.
În privința daunelor morale solicitate, instanța reține admisibilitatea acestora conform art. 253 din Legea nr. 53/2003, însă constată că probele administrate nu dovedesc atingerea adusă personalității reclamantei, respectiv lezarea adusă drepturilor sale nepatrimoniale, pe care asemenea daune le presupun. De altfel, anularea actului contestat constituie o satisfacție echitabilă pentru inconvenientele produse reclamantei prin emiterea acestuia.
Date fiind argumentele de fapt și de drept la care s-a făcut referire, instanța va respinge excepția tardivității cererii completatoare depusă la data de 12.11.2012 de către reclamanta-pârâtă S. J..
Va admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții-reclamanți C. L. S. și P. S. și va respinge cererea principală promovată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate.
Va admite, în parte, cererea principală promovată de reclamanta-pârâtă S. J., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. Orașului S. și va dispune anularea, ca nelegală, a Dispoziției nr. 310/3.09.2012 emisă de P. Orașului S., respingând, ca neîntemeiate, restul pretențiilor.
Va admite excepția lipsei de calitate procesuală activă și va respinge cererile reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți P. Orașului S. și P. S. ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală.
Va admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Consiliu L. și va constata încetarea de drept la data de 01.07.2011 a Contractului individual de muncă aparținând reclamantei-pârâte S. J., înregistrat sub nr. 56/01.04.1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității cererii completatoare depusă la data de 12.11.2012 de către reclamanta-pârâtă S. J..
Admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâții-reclamanți C. L. S. și P. S. și respinge cererea principală promovată în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate.
Admite, în parte, cererea principală promovată de reclamanta-pârâtă S. J., domiciliată în oraș O., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant P. Orașului S., cu sediul în S., ..180, județ Tulcea.
Dispune anularea, ca nelegală, a Dispoziției nr. 310/3.09.2012 emisă de P. Orașului S., respingând, ca neîntemeiate, restul pretențiilor.
Admite excepția lipsei de calitate procesuală activă și respinge cererile reconvenționale formulate de către pârâții-reclamanți P. Orașului S. și P. S. ca fiind formulate de persoane fără calitat procesuală.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Consiliu L. și constată încetarea de drept la data de 01.07.2011 a Contractului individual de muncă aparținând reclamantei-pârâte S. J., înregistrat sub nr. 56/01.04.1999.
Definitivă. Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
Președinte, Asistenți judiciari,
L. N. G. T., C. T.
Grefier,
E. G.
red.+tehnored.jud. LN/08.05.2013
Tehnored. gref. GE/24.05.2013- ex. 4
./
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1043/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1999/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
