Obligaţia de a face. Sentința nr. 2117/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2117/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 705/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2117/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C. Doinița C.
S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul T. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, . nr. 16, ., ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arata ca acțiunea este timbrata si se solicita judecata in lipsă, după care:
Instanța, în temeiul art. 150 C., reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /12 februarie 2013 reclamantul T. M. a solicitat obligarea pârâtului Instituția P. - Județul Tulcea - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea la înmatricularea definitivă a autoturismului marca DAIMLERCHRYSLER, cu număr de înmatriculare WDD2040081A008688, fără plata taxei pentru emisii poluante instituită de Legea nr.9/2012.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 4 ianuarie 2013 a cumpărat autoturismul DAIMLERCHRYSLER, cu număr de înmatriculare WDD2040081A008688, în baza unui contract de vânzare-cumpărare și a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei pe emisiile poluante invocând argumente similare cu cele pe care le arată în prezenta acțiune, însă instituția pârâta a refuzat să efectueze înmatricularea.
Se mai arată că prevederile Legii nr.9/2012 sunt contrare Tratatului Comunității Europene, or, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25 din Tratatul CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent.
Se învederează că în conformitate cu art.110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești, reprezentând unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei: contract de vânzare-cumpărare, certificatul de înmatriculare al autovehiculului în Italia, alte înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.25 și 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, art.11 și art.148 alin. 2 și 4 din Constituția României, Decizia Î.C.C.J. nr.24/2011.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, reclamantul a achiziționat autoturismul DAIMLERCHRYSLER, cu număr de înmatriculare WDD2040081A008688, care a fost înmatriculat pentru prima data la data de 31.08.2007 în Italia, s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autovehiculului în discuție, fără achitarea taxei pe emisiile poluante, invocând legislația comunitară, însă aceasta nu a dat curs solicitării.
Potrivit art. 4 alin.1 lit.a din Legea nr. 9/2012, în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
În continuare, art.4 alin.2 din același act normativ stipulează că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Înmatricularea, în înțelesul Legii nr. 9/2012, constituie operațiunea administrativă ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare, în timp ce prima transcriere a dreptului de proprietate presupune primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . legii, în condițiile art. 11 alin 2 lit. b din OUG nr. 195/2002 (art. 2 lit. h și i).
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară, la dobândirea dreptului de proprietate și înscrierea în evidențe a noului proprietar.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Și discriminarea instituită cu privire la taxa pe poluare prin OUG nr.50/2008 a fost constată în practica Curții de Justiției a Uniunii Europene în cauza I. T. contra Statului Român și cauza C – 236/10 – I. N. împotriva Direcției generale a Finnațelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Curții Europene.
Discriminarea astfel instituită a fost menținută prin . OUG nr. 1/31 ianuarie 2012 prin care s-a statuat că aplicarea dispozițiilor art.2 lit. i, ale art. 4 alin 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin 1 din Legea nr. 9/2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013, condiții în care se datora în continuare taxa de poluare, în baza art 4 alin 1 lit a din Lg nr 9/2012, pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, noi sau second hand, perpetuându-se, prin suspendarea aplicării art 4 alin 2, discriminarea identificată sub incidența OUG nr 50/2008, respectiv aceeași taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România.
Însă, după 1 ianuarie 2013 sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 în integralitatea lor, prevederi ce au înlăturat discriminarea reglementată de normele comunitare întrucât, după cum s-a arătat, taxa pentru emisii poluante se datorează de către dobânditorul dreptului de proprietate al autovehiculului în vederea operării transferului de proprietate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară, dacă sunt noi ori second hand.
Nu se verifică existența niciunei discriminări între poluatori întrucât atât cumpărătorul unui autovehicul înmatriculat într-un stat membru al UE, cât și cumpărătorul unui autovehicul deja înmatriculat în țară au obligația achitării taxei în discuție,după realizarea transferului de proprietate.
În acest context, refuzul instituției pârâte de a efectua înmatricularea autovehiculului în discuție fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr.9/2012, refuz care rezultă din nesoluționarea cererii reclamantei, este justificat.
În consecință, față de aceste argumente, acțiunea va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect obligația de a face privind pe reclamantul T. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, . nr. 16, ., ., în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. TULCEA – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în mun. Tulcea ., jud. Tulcea, ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. AndreiCorina-Doinița C.
Red. jud. CDC/28.03.2013
Tehnored. Gref. CDC/28.03.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 227/2013. Tribunalul TULCEA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
