Obligaţia de a face. Sentința nr. 4136/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4136/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2291/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4136
Ședința publică din data 05 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanta B. C., cu domiciliul în Tulcea, . și cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. P. COMUNITAR REGIM PERMIS DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amâna pronunțarea în cauză la data de 29 octombrie 2013 și, ulterior, la această dată, hotărând următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată acestei instanțe sub nr._ din data de 14 octombrie 2013, reclamanta B. C. a solicitat obligarea pârâtului S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor Tulcea la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Volkswagen, tip Passat, cu nr. de identificare WVWZZZ3BZ2P445658, fără plata timbrului de mediu instituit de OUG nr.9/2013.
Reclamanta a solicitat înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei timbrului de mediu invocând argumente similare cu cele pe care le arată în prezenta acțiune, însă pârâta a refuzat să efectueze înmatricularea.
Se susține că, prin stabilirea acestei taxe, legea încalcă dreptul la proprietate, apărat atât de Constituția României, cât și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. OUG nr.9/2013 încalcă principiul poluatorul plătește și nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză, astfel că este în totală contradicție atât cu legislația Uniunii Europeană, cât și cu legislația națională.
Mai arată reclamanta că a dobândit autoturismul în discuție prin act de donație, și este scutit de la plata timbrului de mediu având în vedere reglementările referitoare la autovehiculele exceptate de la plata timbrului de mediu, potrivit cu care, un autoturism obținut prin donație se înmatriculează fără plata timbrului de mediu.
Susține reclamantă că obligația de înmatriculare este garantată în mod egal față de cel acre o deține, așa cum este statuat de art.44 din Constituția României, iar impunerea unei taxe (timbru de mediu) unui solicitant față de alt solicitant care poate fi exceptat de plata acesteia (în speță statul și alte persoane) face ca dreptul de folosință asupra proprietății să fie diferențiat, scoțându-l din circuitul civil al bunurilor libere, din autoturism (însemnând înmatriculare) în bun imobil auto (maldăr de fiare cu valoare de fier sau piese de schimb), dar nu un autoturism cu o valoare de folosință mult mai mică decât cel care și-a înmatriculat autoturismul.
Mai arată reclamanta că art.4 din OUG nr.9/2013 instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit.c) și d), plata acesteia nemaiputând fi solicitată atât timp cât ea a fost plătită și, mai mult, există și hotărâre judecătorească care atestă că fost nelegal percepută.
În concluzie, se solicită admiterea acțiunii raportat la cerințele art.1 alin. (1) și (2) și art.8 alin. (1) din Legea nr.554/_ republicată, art.142 alin. (2) din Constituția României și art.110 din TFUE,
În dovedire, au fost depuse la dosar, cererea adresată instituției pârâtei la data de 09.08.2013 în vederea înmatriculării autoturismului în discuție fără plata timbrului de mediu, contract de donație încheiat între M. A., în calitate de donatoarea și, B. C., în calitate de donatară, certificat de atestare fiscală, fișă de înmatriculare auto, contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, certificat de înmatriculare și alte înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin acre a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contractul de donație autentificat sub nr.1488/08.08.2013 de BNP A. P., reclamanta a dobândit autoturismul marca Volkswagen, tip 3BG/STAWXXO1/Passat, cu număr de înmatriculare WVWZZZ3BZ2P445658, care a fost înmatriculat pentru prima data la data de 10.05._, în Regatul Unit al Marii Britanii.
La data de 09 august 2013 reclamanta s-a adresat instituției pârâte solicitând înmatricularea autovehiculului în discuție, fără achitarea timbrului de mediu invocând legislația comunitară, însă aceasta a refuzat înmatriculare motivat de faptul că autoturismul nu se încadrează în categoria celor exceptate de la plata timbrului de mediu.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă timbrul de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art.90 paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor OUG nr.9/2013 privitoare la problema dedusă judecății să aibă în vedere și dispozițiile art.11 și art.48 din Constituția României, legea nr.157/2005 și jurisprudența Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal, stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21.04.2008 s-au abrogat dispozițiile art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003, fiind stabilit prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervenea cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datora atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculare în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite in terne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Articolul 90 din Tratatul C.E. reprezintă unul dintre temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună știință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte; tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand, similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Discriminarea instituită cu privire la taxa pe poluare prin OUG nr.50/2008 a fost constată în practica Curții de Justiției a Uniunii Europene în cauza I. T. contra Statului Român și cauza C – 236/10 – I. N. împotriva Direcției generale a Finnațelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu asupra interpretării art.110 din Tratatul privind Funcționarea Curții Europene.
La 13 ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ ce a abrogat OUG nr. 50/2008 și care a înlăturat discriminarea constatată.
Ulterior, Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată, în vigoare fiind OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013 „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”
Înmatricularea, în înțelesul OUG nr. 9/2013, constituie operațiunea administrativă ce constă în ce constă în înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare, precum și a numărului de înmatriculare.
Din coroborarea dispozițiilor legale învederate, rezultă că timbrul de mediu, prevăzut de OUG nr. 9/2013, se datorează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele rulate, indiferent dacă provin din statele UE sau din țară.
Reclamanta susține că este scutită de plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013 întrucât a obținut autoturismul în discuție prin act de donație, fiind incidente dispozițiile art.8 lit.b) din OUG nr.9/2013.
Potrivit art. 8 din OUG nr.9/2013 „Timbrul nu se plătește atunci când autovehiculele acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate, prin donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică”
În speță, se reține că nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus arătate întrucât reclamanta este persoană fizică și nu este scutită de la plata timbrului de mediu.
În aceste condiții refuzul instituției pârâte de a efectua înmatricularea autovehiculului în discuție fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr.9/2013, refuz care rezultă din nesoluționarea cererii reclamantului adresată instituției pârâte la data de 09 august 2013, în sensul solicitat de reclamantă este justificat.
În consecință, față de aceste considerente, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea privind pe reclamanta B. C., cu domiciliul în Tulcea, . și cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul S. P. COMUNITAR REGIM PERMIS DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect obligația de a face, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2013.
Președinte,Grefier,
E. NeacșuGabriela V. V.
Red.jud.NE/04.12.2013
Tehnored.gref.GVV/05.12.2013/4ex
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2024/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1579/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
