Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 944/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 944/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 6494/88/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 944
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
GREFIER: A. Bectaș
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta TANDARA E., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâtă consilier juridic R. N. în baza delegației de la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Față de declarația părții prezente că nu mai are cereri de formulat și nici explicații de dat asupra cercetării judecătorești, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic R. N., având cuvântul pe fond, solicită respingerea contestației ca nefondată, având în vedere că potrivit art. 6 alin. 5 lit. f din HG 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005, o condiție fundamentală pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului este depunerea de către solicitant a actelor doveditoare din care să rezulte data de la care se află în concediu pentru creșterea copilului.
Totodată, reclamanta avea obligația ca pe perioada concediului pentru creșterea copilului să-și suspende orice activitate producătoare de venit supus impozitului pe venit, însă, în calitate de membru al întreprinderii familiale, reclamanta a participat la obținerea veniturilor în procent de 51%, așa cum rezultă din actul de constituire al acesteia.
Urmare declarațiilor privind veniturile realizate pe anii 2009-2011 pe care reclamanta le-a depus la DGFP Tulcea – AFP Măcin, au fost emise decizii de impunere anuală,care atestă că aceasta a realizat din activități de comerț venituri supuse impozitului pe venit pe anii sus-menționați.
Precizează că reclamanta a mai depus la AJPIS Tulcea și registrul de încasări și plăți Î.F. Ț. E., care evidențiază că reclamanta a realizat venituri în fiecare lună a concediului pentru creșterea copilului, deși aceasta susține că nu avea cunoștință de obligațiile ce îi reveneau în calitate de beneficiar al indemnizației pentru creșterea copilului.
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța lasă cauza în pronunțare.
]TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._, reclamanta TANDĂRA E. a chemat în judecată AGENTIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ – TULCEA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie anulată decizia nr._/23.07.2012 ca nelegală și să se dispună suspendarea efectelor acesteia până la soluționarea pe fond a litigiului.
In motivarea cererii, s-a arătat în esență că, în mod greșit s-a reținut prin decizia susmenționată, faptul că a realizat venituri din activități comerciale, în perioada 1 noiembrie 2009 – 20 septembrie 2011, întrucât în perioada de 2 ani a concediului pentru creșterea copilului, mama sa, în calitate de membru al întreținerii familiale, a asigurat funcționarea acesteia, pentru evitarea suspendării activității.
Prin urmare, s-a susținut că veniturile și cheltuielile aferente în această perioadă au fost realizate de Ț. D., nu de reclamantă.
S-a mai arătat că Decizia nr._/23.07.2012 emisă de directorul executiv al A.J.P.I.S. Tulcea nu conține în concret textul de lege în baza căruia se imputa suma de 13.600 lei ca fiind încasată necuvenit, ci doar actele normative de reglementare în materie, care prevăd interdicția realizării veniturilor din activități comerciale dovedite, nu încetarea sau suspendarea calității de reprezentant în cadrul întreprinderii familiale.
In consecință, s-a susținut că decizia este nelegală, întrucât reclamanta nu a realizat venituri în perioada 1 noiembrie 2004 – 20.09.2011, ci mama sa, Tandără D..
In dovedire, a fost depusă contestația formulată împotriva deciziei și înregistrată la A.J.P.I.S. Tulcea sub nr. 28/2012, decizia contestată, răspunsul la contestație din data de 18.09.2012, certificatul constatator și actul de constituire a Intreprinderii Familiale Ț. V. E..
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, precum și datele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Analizând contestația, pe baza înscrisurilor depuse, a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr._/23.07.2012, emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Tulcea, s-a dispus recuperarea sumei de 13.600 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului, în ceea ce privește pe contestatoarea Tandără E., ca urmare a încadrării necuvenite a acestei indemnizații în perioada 1 noiembrie 2009 – 20 septembrie 2011, întrucât a realizat în aceeași perioadă venituri din activități comerciale.
In considerentele deciziei, au fost enunțate actele normative care au stat la baza emiterii acestei decizii, respectiv O.U.G. nr. 148/3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, O.G. nr. 1025/17.08.2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, O.G. nr. 7/2007 pentru aprobarea O.U.G. Nr. 148/2005, precum și actele de înregistrare ale întreprinderii familiale Ț. V. E., decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoane fizice pentru anii 2009, 2010, 2011, emise de A.F.P. Măcin.
Impotriva acestei decizii, Ț. E. a formulat contestație administrativă înregistrată la A.J.P.I.S. Tulcea sub nr. 28/27.08.2012, la care organul emitent a răspuns prins adresa nr. 28/18.09.2012, comunicându-i petentei că decizia este temeinică și legală, debitul fiind constituit în mod corect iar petenta nu se poate prevala de necunoașterea legii.
. V. E. este reprezentant și membru al Intreprinderii Familiale, cu aceeași denumire, fiind înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea, începând cu data de 20.03.2009.
Potrivit art. 6 din Acordul de Constituire al Intreprinderii Familiale, veniturile și pierderile acesteia sunt împărțite împreună cu Ț. D. D., mama sa, în proporție de 51%, respectiv 49%.
Incepând cu data de 1 noiembrie 2009, contestatoarea Ț. E. a beneficiat în baza deciziei nr._/4 decembrie 2009, a A.J.P.I.S. Tulcea, de indemnizație pentru creșterea copilului Ț. D. A., în vârstă de până la 2 (3 ani) în cuantum de 600 lei lunar, în calitate de reprezentant legal al acesteia.
Totodată, prin declarația dată la 12 noiembrie 2009, aceasta și-a asumat obligația de a nu realiza venituri pe perioada concediului de creștere a copilului și de a aduce la cunoștință A.J.P.I.S. Tulcea orice modificare în acest sens.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se acordă pe bază de cerere, însoțită în mod obligatoriu de copia actului de identitate al solicitantului și a certificatului de naștere al copilului, pentru care se solicită dreptul și, după caz, de actele doveditoare prevăzute la alin. 4 – 7 care să ateste îndeplinirea condițiilor prevăzute de ordonanța de urgență.
O condiție fundamentală pentru acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, constă în depunerea de către solicitant a actelor doveditoare din care să rezulte data de la care se află în concediu pentru creșterea copilului, conform prevederilor art. 6 alin. 6 din H.G. nr. 1025/2006.
Prin urmare, contestatoarea avea obligația ca, în perioada concediului pentru creșterea copilului, să-și suspende orice activitate producătoare de venituri, supuse impozitului pe venit, respectiv să-și suspende calitatea de membru în întreprinderea familială Tandără E., în baza căreia a participat la obținerea veniturilor în procent de 51%.
Dispozițiile art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei, în vederea creșterii copilului, stabilesc că, în situația în care beneficiara indemnizației pentru creșterea copilului realizează venituri supuse impozitului pe venit, plata indemnizației se suspendă.
Ori, din declarația privind veniturile realizate pe anii 2009, 2010 și 2011 pe care petenta le-a depus la A.F.P. Măcin, registrul de încasări și plăți al întreprinderii în perioada menționată, s-a constatat că aceasta a realizat venituri din activități de comerț supuse impozitului pe venit, în toată perioada concediului de creștere a copilului.
Susținerea acesteia în sensul că doar mama sa a asigurat funcționarea întreprinderii, pentru a evita suspendarea activității nu este relevantă întrucât, nefiind suspendată din calitatea de membru al întreprinderii familiale, petenta a realizat venituri corespunzătoare cotei de participare, prevăzută în actul de înființare.
Totodată, nu se poate lua în considerare apărarea acesteia în sensul necunoașterii obligațiilor ce îi reveneau în calitate de beneficiar al indemnizației pentru creșterea copilului, întrucât prin declarația dată la depunerea dosarului, așa cum am mai arătat, aceasta și-a asumat obligația de a nu realiza venituri în această perioadă, și de a face cunoscute pârâtei orice modificări intervenite în acest sens.
Așa fiind, instanța apreciază că decizia nr._/4 decembrie 2009, emisă de A.J.P.I.S. Tulcea este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale, iar cererea privind suspendarea efectelor deciziei este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, contestația formulată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta Ț. E., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999), ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. A. Bectaș
27.02.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/Ex. 4
28.02.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2117/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2204/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
