Transformare amendă. Sentința nr. 4440/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4440/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2848/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4440
Ședința publica din data de 03 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect transformare amendă, formulata de catre INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA cu sediul în Tulcea, ., judetul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul E. L. M. domiciliat in .. B..
La apelul nominal făcut în ședință publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanta invoca exceptia lipsei competenței materiale a Tribunalului Tulcea in solutionarea cauzei, constată conflict negativ de competență și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 683 pronunțată la data de 24.10.2013, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Măcin, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a cererii de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității formulată de către petentul I.P.J. Tulcea, în contradictoriu cu intimatul E. L. M., în favoarea Tribunalului Tulcea.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 95 pct.1 Noul cod de procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Ca atare, plenitudinea de competență materială în soluționarea cauzelor civile revine tribunalelor.
O atare situație este și pentru cererile de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, art. 9 din O.G. Nr. 2/2001 referindu-se la instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.
S-a arătat și faptul că instanța nu poate apela la analogie prin combinația dintre O.G. 2/2001 și O.G. 55/2002 pentru a se considera competentă, potrivit art. 10 din N.C.P.C., judecătorului fiindu-i interzis să aplice analogia, iar art. 95 din N.C.P.C. indică expres instanța competentă, respectiv tribunalul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ .
La termenul de judecată, a fost invocată excepția de necompetență materială a tribunalului, cu privire la care se rețin următoarele:
Este adevărat că potrivit art. 95 pct. 1 din Legea Nr. 134 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță, ,,toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, însă, potrivit art. 94 pct. 4 din aceeași lege, judecătoria judecă ,,orice alte cereri date prin lege în competența lor.”
Este de asemenea veridic faptul că potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.”, astfel că, nefiind indicată judecătoria, în virtutea plenitudinii de competență materială la care s-a făcut referire, s-ar putea concluziona că tribunalul este instanța competentă.
Nu se poate însă concluziona în această direcție făcându-se abstracție de prevederile art. 32 din O.G. Nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cu care ,,Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1).”
Ca atare, legea stabilește competența judecătoriei în soluționarea plângerilor contravenționale dar și în realizarea controlului executării acestor sancțiuni. Or, decizia de înlocuire a amenzii cu prestarea unei activități în folosul comunității presupune efectuarea unui control al executării sancțiunii aplicate.
D. urmare, cum judecătoria este competentă potrivit art. 94 pct. 4 din Legea Nr. 134 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă, la a cărui conținut s-a făcut referire anterior, tribunalul va admite excepția și va dispune declinarea competenței.
Totodată, constată existența unui conflict negativ de competență conform art. 133 pct. 2 din N.C.P.C., conflict care, potrivit art. 135 din N.C.P.C., va fi soluționat de Curtea de Apel C., în temeiul art. 134 din N.C.P.C. până la soluționare, urmând a se dispune suspendarea judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Admite excepția de necompetenta materiala a Tribunalului Tulcea invocată din oficiu.
Declina competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei M..
Constată existența conflictului negativ de competență conform art. 133 din N.C.P.C.
Potrivit art. 134 din N.C.P.C., suspenda judecata cauzei si înaintează dosarul Curții de Apel Constanta in vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 03.12.2013.
Președinte,Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./30.12.2013.
Tehnored.gref.P.L./15.01.2014/4ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1930/2013.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1446/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
